Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Isus Sirah
Sirah 22-24 — bazându-se pe Toma de Aquino (Summa I q.34 a.1 Verbum mentis + I q.27 procesiune + Maria Sedes Sapientiae)
Deschidere
Capitolul douăzeci și doi până la douăzeci și patru din Cartea lui Sirah prezintă o meditație susținută asupra rânduielii vieții omenești sub înțelepciunea dumnezeiască, trecând de la îndemnurile practice împotriva nebuniei și a vorbirii necugetate la măreața autodescriere a înțelepciunii însăși. În aceste pagini, înțeleptul arată cum patimile necontrolate sfărâmă atât integritatea personală cât și legăturile comunitare, dar în același timp descoperă înțelepciunea ca purcezând de la Cel Preaînalt și luându-și sălașul în mijlocul poporului ales. Sfântul Toma de Aquino luminează această mișcare prin distingerea purcederii veșnice a Cuvântului dumnezeiesc de la Tatăl, o distincție care clarifică modul în care înțelepciunea creată participă la adevărul necreat fără confuzie de naturi. Lecțiunea de față situează deci sfaturile lui Sirah în teologia generației Cuvântului, invitând cititorul să perceapă preceptele disciplinare nu ca un simplu moralism, ci ca niște căi prin care mintea omenească se conformează Verbum-ului veșnic. O asemenea conformare își află culmea în Preacurata Fecioară, numită pe drept Sedes Sapientiae, al cărei fiat primește Înțelepciunea pe care Sirah o personifică.
Citește
Citire
Cititorul este rugat să parcurgă capitolele douăzeci și doi până la douăzeci și patru din Cartea lui Sirah în versiunea Douay-Rheims, acordând atenție mai ales progresiei de la avertismentele concrete despre lene, vorbire necontrolată și trădare din capitolele douăzeci și doi și douăzeci și trei la imnul extins din capitolul douăzeci și patru. Să observe cum înțelepciunea este înfățișată ca ieșind din gura Celui Preaînalt, căutând un loc de odihnă și primind în cele din urmă porunca de a-și întinde cortul în Iacov. Să remarce contrastul repetat între stabilitatea care izvorăște din frica de Domnul trăită cu disciplină și instabilitatea care apare din dorințele impulsive sau din cuvintele nepăsătoare. Să noteze, în sfârșit, imaginile de creștere, mireasmă și hrănire care înconjoară autodescrierea înțelepciunii, imagini ce vor modela mai târziu lauda liturgică adusă Maicii Domnului.
Studiu
Sfântul Toma, tratând purcederea persoanelor dumnezeiești în Summa Theologiae I q.27, stabilește că Cuvântul purcede de la Tatăl prin generație inteligibilă, nu ca un efect exterior esenței dumnezeiești, ci ca concepția interioară prin care Dumnezeu se cunoaște pe sine. Această generație veșnică oferă temeiul metafizic pentru descrierea lui Sirah despre înțelepciune ieșind din gura Celui Preaînalt: limbajul înțeleptului răsună, la nivel creatural, relația de origine care constituie a doua persoană. În I q.34 a.1, Doctorul Angelic precizează mai departe că termenul verbum poate însemna cuvântul mintal format de intelect în act, o realitate cu adevărat distinctă de actul înțelegerii, dar identică în esență cu acesta. Aplicat analogic la Sirah, sfaturile disciplinare din capitolele douăzeci și doi și douăzeci și trei apar ca mijloacele practice prin care intelectul omenesc formează judecăți adevărate despre bine și rău, producând astfel în sine un verbum mentis conform Cuvântului dumnezeiesc. Instabilitatea condamnată în acele capitole apare tocmai atunci când voința împinge intelectul spre bunuri aparente, nu reale, împiedicând formarea unui cuvânt interior stabil. Capitolul douăzeci și patru, dimpotrivă, prezintă înțelepciunea însăși ca exemplarul desăvârșit al unui asemenea cuvânt: ea nu este o calitate accidentală, ci expresia substanțială a cunoașterii dumnezeiești, căutând un sălaș creat fără a înceta să rămână în sânul Tatălui. Doctrina participării la Toma explică astfel de ce înțeleptul poate descrie înțelepciunea atât ca fiind creată la început, cât și ca dăinuind veșnic; participarea creată este reală, dar nu compromite izvorul necreat. Mai mult, titlul marian Sedes Sapientiae primește temeiul teologic din același cadru: Maria devine scaunul înțelepciunii pentru că intelectul ei, păstrat de orice dezordine, primește și poartă Cuvântul însuși a cărui purcedere Toma o expune. De aceea, îndemnurile practice ale lui Sirah sunt rânduite spre același scop pe care Summa îl contemplă speculativ, și anume conformarea făpturii raționale la generația veșnică a Fiului.
Considerați
Considerare
Când cititorul așază avertismentele lui Sirah împotriva vorbirii necugetate alături de expunerea lui Toma despre verbum mentis, preceptele morale dobândesc o inteligibilitate mai adâncă: fiecare cuvânt nepăsător reprezintă un eșec de a lăsa intelectul să se odihnească în adevăr înainte ca limba să se miște. Aceeași considerare arată de ce alegerea finală a înțelepciunii pentru Israel și pentru templu prefigurează alegerea Mariei; ambele sunt cazuri în care o natură creată este făcută capabilă să primească Cuvântul necreat fără violență asupra propriilor sale operații. Reflecția asupra acestor capitole invită deci pe credincioși să examineze dacă disciplinele lor zilnice slujesc cu adevărat generației unui cuvânt interior stabil, rânduit spre adevărul dumnezeiesc, sau dacă rămân la nivelul unei simple stăviliri exterioare. O asemenea examinare, întreprinsă în lumina învățăturii Summei despre purcedere, ocrotește de reducerea sfaturilor lui Sirah la simple sfaturi de prevedere și deschide, în schimb, spre taina participării adoptive la relația veșnică a Fiului cu Tatăl.
Răspunde
Răspuns
În ce practici concrete de vorbire și dorință permit eu acum formarea unui verbum mentis care se abate de la adevărul descoperit în Sirah? Cum ar putea o atenție reînnoită la frica de Domnul, așa cum o recomandă Sirah, să pregătească intelectul meu să primească înțelepciunea mai deplin, după chipul Preacuratei Fecioare?
Roagă-te
Rugăciune
O Tată veșnic, care din veșnicie rostești Cuvântul Tău substanțial, dăruiește ca mințile noastre să conceapă un adevărat verbum mentis conform Fiului Tău. Adâncește în noi frica mântuitoare pe care o laudă Sirah, astfel încât orice pornire a limbii și a voinței să se supună rânduielii înțelepciunii dumnezeiești. Preasfânta Fecioară, Sedes Sapientiae, să ne dobândească harul de a întinde cortul sufletelor noastre acolo unde ea a poruncit, ca să gustăm dulceața înțelepciunii Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →