← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni

2 Corinteni 3 — cu Matthew Henry

2 Corinteni 3Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne îndreptăm spre bogatul comentariu al lui Matthew Henry la 2 Corinteni capitolul 3. Henry urmărește cu atenție apărarea slujirii lui Pavel, ridicând în același timp privirile spre slava covârșitoare a noului legământ. Cuvintele sale ne invită să vedem cum Duhul scrie pe Hristos pe inimile omenești și cum slujitorii Evangheliei trebuie să vorbească cu claritate și smerenie. Pe măsură ce ascultăm, ni se reamintește că toată adevărata suficiență vine numai de la Dumnezeu și că privilegiile Evangheliei întreces cu mult slava trecătoare a Legii. Fie ca aceste reflecții să ne atragă spre o recunoștință mai adâncă și o viață transformată.
Citește

Citire

Cităm acum integral 2 Corinteni capitolul 3. Ascultați cu rugăciune apărarea apostolului pentru slujirea sa, contrastul dintre vechiul și noul legământ și chemarea la vorbire limpede și fețe descoperite. Lăsați cuvintele să se așeze în inima voastră în timp ce vă pregătiți să auziți expunerea lui Matthew Henry.
Studiu
Henry începe prin a examina scuza apostolului pentru aparenta auto-recomandare. I. Apostolul își cere scuze pentru faptul că pare să se recomande pe sine. El a socotit potrivit să le mărturisească sinceritatea sa, deoarece la Corint erau unii care căutau să-i păteze reputația; totuși el nu dorea slava deșartă. Și le spune: 1. Că el nu avea nevoie și nici nu dorea vreo recomandare verbală din partea lor, nici scrisori de mărturie de la ei, așa cum făceau unii alții, adică apostolii sau învățătorii mincinoși, v. 1. Slujirea sa printre ei fusese, fără îndoială, cu adevărat mare și cinstită, oricât de puțină ar fi fost persoana sa în realitate sau oricât de disprețuit ar fi vrut unii să fie socotit. 2. Corintenii înșiși erau adevărata sa recomandare și o bună mărturie pentru el, că Dumnezeu era cu el cu adevărat, că fusese trimis de Dumnezeu: Voi sunteți epistola noastră, v. 2. Aceasta era mărturia în care se bucura cel mai mult și care îi era cea mai dragă — erau scriși în inima sa; și la aceasta putea apela la nevoie, căci era sau putea fi cunoscută și citită de toți oamenii. De notat: Nimic nu este mai plăcut slujitorilor credincioși, nici nu le aduce mai multă laudă, decât succesul slujirii lor, dovedit în inimile și viețile celor printre care lucrează. Henry arată apoi grija apostolului de a nu-și atribui nicio suficiență proprie. II. Apostolul este atent să nu-și asume prea mult sieși, ci să atribuie toată lauda lui Dumnezeu. De aceea: 1. El spune că ei erau epistola lui Hristos, v. 3. Apostolul și ceilalți nu erau decât instrumente; Hristos era autorul a tot binele care era în ei. Legea lui Hristos era scrisă în inimile lor, iar dragostea lui Hristos era revărsată în inimile lor. Această epistolă nu era scrisă cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nici nu era scrisă pe table de piatră, ca Legea lui Dumnezeu dată lui Moise, ci pe inimă; și acea inimă nu era una de piatră, ci o inimă de carne, pe tablele de carne (nu trupești, căci trupescul denotă senzualitate) ale inimii, adică pe inimi înmuiate și înnoite prin harul divin, potrivit făgăduinței pline de har: Voi lua inima de piatră și vă voi da o inimă de carne, Iezechiel 36:26. Aceasta era buna nădejde pe care apostolul o avea despre acești corinteni (v. 4), că inimile lor erau ca chivotul legământului, conținând tablele Legii și ale Evangheliei, scrise cu degetul, adică de Duhul Dumnezeului celui viu. 2. El dezavuează cu desăvârșire luarea oricărei laude pentru sine și atribuie toată slava lui Dumnezeu: 'Nu suntem suficienți prin noi înșine, v. 5. Niciodată n-am fi putut face asemenea impresii bune pe inimile voastre, nici pe ale noastre. Atât de mare este slăbiciunea și neputința noastră, încât nu putem gândi de la noi înșine un gând bun, cu atât mai puțin să trezim gânduri sau afecțiuni bune în alți oameni. Toată suficiența noastră este de la Dumnezeu; Lui deci I se datorează toată lauda și slava pentru binele care se face, și de la El trebuie să primim har și putere ca să facem mai mult.' Aceasta este adevărat despre slujitori și despre toți creștinii; cei mai buni nu sunt mai mult decât ceea ce harul lui Dumnezeu îi face. Mâinile noastre nu ne sunt de ajuns, ci suficiența noastră este de la Dumnezeu; și harul Său ne este de ajuns, ca să ne înzestreze pentru orice cuvânt și lucrare bună. Henry dezvoltă apoi comparația apostolului între slava trecătoare a Legii și slava statornică a Evangheliei. II. El arată deosebirea dintre Vechiul Testament și Noul Testament și superioritatea Evangheliei față de Lege. Căci: 1. Rânduiala Vechiului Testament era slujirea morții (v. 7), pe când cea a Noului Testament este slujirea vieții. Legea descoperea păcatul și mânia și blestemul lui Dumnezeu. Aceasta ne arăta un Dumnezeu deasupra noastră și un Dumnezeu împotriva noastră; dar Evanghelia descoperă harul și pe Emanuel, Dumnezeu cu noi. Din această pricină Evanghelia este mai slăvită decât Legea; și totuși și aceea avea o slavă în ea, mărturie fiind strălucirea feței lui Moise (o dovadă a acesteia) când a coborât de pe munte cu tablele în mână, care reflectau raze de lumină pe chipul său. 2. Legea era slujirea osândirii, căci osândea și blestema pe oricine nu stăruia în toate lucrurile scrise în ea ca să le facă; dar Evanghelia este slujirea neprihănirii: în ea se descoperă neprihănirea lui Dumnezeu prin credință. Aceasta ne arată că cel neprihănit va trăi prin credința sa. Aceasta descoperă harul și îndurarea lui Dumnezeu prin Isus Hristos, pentru dobândirea iertării păcatelor și a vieții veșnice. De aceea Evanghelia întrece atât de mult în slavă, încât, într-un fel, eclipsează slava rânduielii legale, v. 10. După cum strălucirea unei lămpi aprinse se pierde sau nu este luată în seamă când soarele răsare și merge în puterea sa; tot așa nu era nicio slavă în Vechiul Testament, în comparație cu cea a Noului. 3. Legea este desființată, dar Evanghelia face și va rămâne, v. 11. Nu numai că slava feței lui Moise a trecut, dar și slava Legii lui Moise este desființată; ba chiar Legea lui Moise însăși este acum abolită. Acea rânduială era menită să continue doar pentru un timp, apoi să piară; pe când Evanghelia va rămâne până la sfârșitul lumii și este mereu proaspătă și înfloritoare și rămâne slăvită.
Considerați

Considerare

Henry încheie descriind libertatea, lumina și puterea transformatoare acordate celor ce trăiesc sub Evanghelie. II. Despre privilegiul și avantajul celor ce se bucură de Evanghelie, față de cei ce au trăit sub Lege. Căci: 1. Cei ce au trăit sub rânduiala legală aveau mințile orbite (v. 14) și era un văl pe inimile lor, v. 15. Așa a fost odinioară și mai ales pentru cei ce au rămas în iudaism după venirea lui Mesia și publicarea Evangheliei Sale. Totuși apostolul ne spune că vine o vreme când și acest văl va fi luat și când (poporul acela ca trup) se va întoarce la Domnul, v. 16. Sau, când o persoană anume se convertește la Dumnezeu, atunci vălul neștiinței este luat; orbirea minții și împietrirea inimii sunt vindecate. 2. Starea celor ce se bucură și cred Evanghelia este mult mai fericită. Căci: (1.) Ei au libertate: Unde este Duhul Domnului și unde El lucrează, cum lucrează sub rânduiala Evangheliei, acolo este libertate (v. 17), eliberare de jugul Legii ceremoniale și de robia stricăciunii; libertate de acces la Dumnezeu și libertate de vorbire în rugăciune. Inima este pusă în libertate și lărgită ca să alerge pe căile poruncilor lui Dumnezeu. (2.) Ei au lumină; căci cu față descoperită privim slava Domnului, v. 18. Israeliții au văzut slava lui Dumnezeu într-un nor, care era întunecat și înfricoșător; dar creștinii văd slava Domnului ca într-o oglindă, mai clar și mai mângâietor. A fost privilegiul deosebit al lui Moise ca Dumnezeu să vorbească cu el față către față, într-un mod prietenos; dar acum toți creștinii adevărați Îl văd mai clar cu față descoperită. El le arată slava Sa. (3.) Această lumină și libertate sunt transformatoare; suntem schimbați în aceeași imagine, din slavă în slavă (v. 18), de la un grad de har slăvit la altul, până când harul de aici se desăvârșește în slavă pentru veșnicie. Cât de mult ar trebui deci creștinii să prețuiască și să folosească aceste privilegii! Nu ar trebui să ne mulțumim fără o cunoaștere experiențială a puterii transformatoare a Evangheliei, prin lucrarea Duhului, aducându-ne într-o conformitate cu temperamentul și tendința glorioasei Evanghelii a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Răspunde

Răspuns

Unde simțiți că Duhul scrie astăzi cuvântul lui Hristos pe propria voastră inimă? În ce domenii sunteți încă tentați să căutați recomandare de la alții mai degrabă decât de la Dumnezeu? Cum ar putea schimba fața descoperită a libertății evanghelice felul în care vorbiți și trăiți în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule plin de har, Te lăudăm pentru slava covârșitoare a noului legământ în Hristos, prin care Duhul Tău scrie Cuvântul Tău pe inimile noastre și ne dă toată suficiența numai de la Tine. Îndepărtează orice văl care ne împiedică să privim fața Ta și transformă-ne în același chip din slavă în slavă, pe măsură ce umblăm în libertatea Duhului Tău. Fie ca lumina Evangheliei să strălucească prin noi spre lauda lui Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →