Eterniseed › Curriculum › Marcu
Marcu 16 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție ne îndreptăm spre relatarea învierii din Marcu capitolul 16 prin expunerea atentă a lui Ioan Calvin. Calvin călăuzește cititorii în scena finală a mântuirii, arătând cum mormântul gol asigură împăcarea noastră cu Dumnezeu și ratifică înfierea noastră. Comentariul său subliniază modul măsurat în care Hristos s-a revelat mai întâi femeilor și apoi apostolilor, subliniind atât compasiunea divină cât și chemarea de a lăsa deoparte mândria. Pe măsură ce urmăm tratamentul verset cu verset al lui Calvin, suntem invitați să primim mărturia învierii cu credință și smerenie proaspete, permițând puterii vieții înviate a lui Hristos să ne modeleze propria viață.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima citind Marcu capitolul 16 încet și cu rugăciune. Observă femeile care ajung la mormânt când încă este întuneric, anunțul îngerului, groaza gărzilor și primele vești despre Domnul înviat. Permite textului să trezească atât uimire cât și dorința de a-L vedea pe Isus pentru tine însuți. Pe măsură ce citești, ține minte că fiecare detaliu slujește adevărului central că Hristos a înviat cu adevărat.
Studiu
Calvin începe prin a se întoarce la scena finală a mântuirii noastre.
Ajungem acum la scena finală a mântuirii noastre. Căci asigurarea vie a împăcării noastre cu Dumnezeu izvorăște din faptul că Hristos a venit din iad ca biruitor al morții, pentru a arăta că avea puterea unei vieți noi la dispoziție. Pe bună dreptate, deci, spune Pavel că nu va exista evanghelie și că speranța mântuirii va fi zadarnică și fără rod, dacă nu credem că Hristos a înviat din morți, (1 Corinteni 15:14). Căci atunci Hristos a obținut dreptatea pentru noi și ne-a deschis intrarea în cer; și, pe scurt, atunci a fost ratificată înfierea noastră, când Hristos, înviind din morți, a exercitat puterea Duhului Său și s-a dovedit a fi Fiul lui Dumnezeu. Deși Și-a manifestat învierea într-un mod diferit de ceea ce ar fi dorit simțul cărnii noastre, totuși metoda pe care El a aprobat-o trebuie privită și de noi ca fiind cea mai bună. A ieșit din mormânt fără martor, pentru ca goliciunea locului să fie prima indicație; apoi, a ales ca femeilor să li se vestească prin îngeri că este viu; și, după scurt timp, S-a arătat femeilor și, în cele din urmă, apostolilor, și în diverse ocazii.Calvin continuă descriind modul în care Hristos și-a instruit treptat urmașii.
Astfel, El și-a adus treptat urmașii, potrivit capacității lor, la o măsură mai mare de cunoaștere. A început cu femeile și nu doar S-a prezentat pentru a fi văzut de ele, ci chiar le-a dat o însărcinare de a vesti evanghelia apostolilor, astfel încât să devină învățătoarele lor. Aceasta a fost intenționată, mai întâi, să mustre indiferența apostolilor, care erau ca niște persoane pe jumătate moarte de frică, în timp ce femeile alergau cu promptitudine la mormânt și, de asemenea, au primit o răsplată nu obișnuită. Căci deși intenția lor de a-L unge pe Hristos, ca și cum ar fi fost încă mort, nu era lipsită de vină, totuși El le-a iertat slăbiciunea și le-a acordat o cinste deosebită, luând de la bărbați slujba apostolică și încredințând-o lor pentru scurt timp. În acest mod, de asemenea, a dat un exemplu a ceea ce ne spune Pavel, că El alege acele lucruri care sunt nebunești și slabe în lume pentru a umili mândria cărnii. Și niciodată nu vom fi pregătiți cum se cuvine să învățăm acest articol al credinței noastre în alt mod decât lăsând deoparte toată mândria și supunându-ne să primim mărturia femeilor. Nu pentru ca credința noastră să fie limitată în astfel de limite înguste, ci pentru că Domnul, pentru a încerca credința noastră, hotărăște ca noi să devenim nebuni, înainte de a ne admite la o cunoaștere mai amplă a tainelor Sale.Calvin examinează apoi detaliile femeilor care au venit la mormânt.
Cât privește relatarea, Matei spune doar că cele două Marii au venit să vadă mormântul; Marcu adaugă o a treia, Salome, și spune că au cumpărat mirodenii pentru a unge trupul; iar din Luca deducem că nu doar două sau trei, ci multe femei au venit. Dar știm că este obiceiul scriitorilor sacri, când vorbesc despre un număr mare, să numească doar câteva dintre ele. Se poate de asemenea presupune cu probabilitate că Maria Magdalena, cu o altă însoțitoare — fie că a fost trimisă înainte, fie că a alergat din proprie inițiativă — a ajuns la mormânt înaintea celorlalte femei. Și acest lucru pare a fi transmis de cuvintele lui Matei, că acele două femei au venit cu scopul de a vedea; căci fără a-L vedea pe Hristos, nu aveau mijloace de a-L unge. El nu spune nimic, între timp, despre scopul pe care îl formaseră de a-I aduce cinste; căci obiectivul principal pe care îl avea în vedere era să mărturisească despre înviere.
Considerați
Reflectare
Calvin trasează o distincție teologică între cele două feluri de groază trăite de martori.
Trebuie să luăm în seamă distincția dintre cele două feluri de groază, între care Matei face o comparație. Ostașii, obișnuiți cu tulburări, au fost înspăimântați și au fost atât de complet copleșiți de alarmă, încât au căzut ca niște oameni aproape morți; dar nu a fost exercitată nicio putere pentru a-i ridica din acea stare. O groază similară i-a cuprins pe femei; dar mințile lor, care aproape cedaseră, au fost restabilite de mângâierea care a urmat imediat, astfel încât să înceapă, cel puțin, să nutrească o oarecare speranță mai bună. Și, cu siguranță, este potrivit ca maiestatea lui Dumnezeu să trezească atât groază cât și frică în mod nediscriminatoriu în cei evlavioși, precum și în cei osândiți, pentru ca orice carne să tacă înaintea feței Sale. Dar când Domnul și-a smerit și supus aleșii, El le alină imediat teama, pentru ca ei să nu se prăbușească sub influența ei apăsătoare; și nu numai atât, ci prin dulceața harului Său vindecă rana pe care El a pricinuit-o. Pe cei osândiți, dimpotrivă, îi copleșește fie printr-o groază bruscă, fie îi lasă să lâncezească în chinuri lente. Cât despre ostași înșiși, ei erau, fără îndoială, ca niște morți, dar fără nicio impresie serioasă. Ca niște oameni într-o stare de insensibilitate, tremură, într-adevăr, pentru o clipă, dar uită curând că s-au temut; nu pentru că amintirea terorii lor a fost cu totul ștearsă, ci pentru că acea aprehensiune vie și puternică a puterii lui Dumnezeu, căreia au fost siliți să i se supună, a trecut curând de la ei. Dar trebuie să ne concentrăm mai ales asupra acestui punct, că deși și ei, ca și femeile, s-au temut, nicio alinare nu le-a fost aplicată pentru a le potoli groaza; căci numai femeilor le-a spus îngerul: Nu vă temeți. Le-a oferit un temei de bucurie și asigurare în învierea lui Hristos. Luca adaugă o mustrare: De ce căutați pe Cel viu printre cei morți? ca și cum îngerul le-ar fi tras de ureche, pentru ca ele să nu mai rămână în lenevie și deznădejde.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața ta ai nevoie cel mai mult de asigurarea vie că Hristos a biruit moartea?
2. Cum s-ar putea ca Domnul să te invite să primești Cuvântul Său prin mesageri neașteptați?
3. În ce feluri te cheamă Hristos să treci de la frică spre bucuria învierii?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne înviat, prin puterea Ta suverană ai împlinit promisiunea legământului și ai lăsat mormântul gol, trimițând cuvântul că Hristos nu este aici, ci a înviat cu adevărat. Dăruiește-ne harul să primim această Evanghelie cu credința care alungă frica, umplând inimile noastre cu bucuria statornică a biruinței Tale asupra morții. Modelează viețile noastre prin acest adevăr, ca să umblăm în încredere smerită și ascultare bucuroasă de Cuvântul Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →