← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Legământul care dăinuie și Refugiul Veacurilor: Psalmii 89 și 90

Psalmii 89-90Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale)20 min
Deschidere
Psalmul 89 este cântarea legământului de nestrămutat: „Am încheiat un legământ cu alesul Meu, M-am jurat lui David, slujitorul Meu; sămânța ta o voi întări pe vecie și tronul tău îl voi așeza din neam în neam.” Părinții adunați de Neale citesc dincolo de David spre Fiul cel mai mare al lui David — căci tronul pământesc al lui David a căzut demult, iar împărăția veșnică nu poate aparține decât lui Hristos, „întâiul Meu născut, mai înalt decât împărații pământului.” Totuși Psalmul nu se sfârșește în triumf; se întoarce deodată spre tânguire — „Dar Tu l-ai urât și l-ai părăsit pe Unsul Tău” — și Părinții aud în acea răsturnare Patima Însuși a Unsului și lunga întârziere până la izbăvire. Psalmul 90, Rugăciunea lui Moise, deschide Cartea a Patra a Psaltirii și pune viața noastră scurtă și muritoare în fața veșniciei lui Dumnezeu: „Doamne, Tu ai fost scăparea noastră din neam în neam. Înainte de a fi fost întemeiați munții… Tu ești Dumnezeu din veșnicie și în veacul veacului.” Legământul din Psalmul 89 făgăduiește că Dumnezeu nu va da greș; rugăciunea din Psalmul 90 ne învață, în puținele zile ale vârstei noastre, să ne adăpostim la Dumnezeul care nu se schimbă niciodată.
Citește

Citire

Citește amândoi Psalmii ca o singură meditație despre credincioșia lui Dumnezeu și fragilitatea noastră. Psalmul 89 începe în cântare: „Cântarea mea va fi pururea despre bunătatea cea iubitoare a Domnului… Căci am zis: Mila va fi întemeiată pe vecie; adevărul Tău îl vei întări în ceruri.” Apoi vine jurământul: „Am încheiat un legământ cu alesul Meu, M-am jurat lui David, slujitorul Meu… L-am găsit pe David, slujitorul Meu; cu untdelemnul Meu cel sfânt l-am uns.” Tatăl vorbește despre Unsul Său: „El Îmi va zice: Tu ești Tatăl Meu; Dumnezeul Meu și mântuirea mea cea tare. Iar Eu îl voi face întâiul Meu născut, mai înalt decât împărații pământului… Sămânța lui va dăinui pe vecie, iar scaunul lui este ca soarele înaintea Mea.” Apoi tânguirea izbucnește: „Dar Tu l-ai urât și l-ai părăsit pe Unsul Tău… Doamne, unde sunt milele Tale cele vechi, pe care le-ai jurat lui David în adevărul Tău?” Se sfârșește, împotriva oricărei întunecimi: „Binecuvântat să fie Domnul în veci. Amin și Amin.” Psalmul 90 răspunde cu rugăciunea lui Moise: „Doamne, Tu ai fost scăparea noastră… Căci o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri… Zilele vârstei noastre sunt șaptezeci de ani… Așa învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune… Săturează-ne de mila Ta și aceasta degrabă.”
Studiu
Legământul din Psalmul 89 este jurat lui David, dar Părinții văd că nu poate fi împlinit în David. Fericitul Augustin, lăsând sensul literal ca prea evident pentru a mai fi discutat, se întoarce îndată la legământul cel nou și veșnic în Hristos; căci tronul pământesc a dispărut odată cu Zedechia și nu există împărăție veșnică în afară de a lui Mesia. Iar jurământul însuși, spun Părinții, are o singură însemnătate ultimă. Când Psalmul zice „M-am jurat o dată prin sfințenia Mea”, Fericitul Augustin întreabă de câte ori ar trebui să se mai jure Dumnezeu dacă ar fi mințit o dată prin jurământ și răspunde că singurul jurământ a fost darul Fiului Său: A rostit un singur jurământ pentru viața noastră, când L-a trimis pe Unicul Său Fiu la moarte pentru noi. Dar Psalmul legământului se întoarce spre tânguire — „Tu l-ai urât și l-ai părăsit pe Unsul Tău” — iar citirea răsăriteană, pe care Neale o adună sub Sfântul Ambrozie, aude în ea cuvintele Însuși ale lui Hristos, vestind rușinea, ocara și părăsirea tainică a Crucii. Totuși, chiar și acolo vrăjmașul nu câștigă nimic. Origen din Alexandria, tâlcuind făgăduința că „vrăjmașul nu va primi niciun ajutor de la El”, învață că numai Hristos nu Și-a întărit niciodată vrăjmașii: Noi ne ajutăm vrăjmașii când păcătuim și astfel este că Hristos nu i-a ajutat în niciun fel. Sfaturile lor au fost zadarnice, căci Mântuitorul a înviat a treia zi și, călcând moartea, a jefuit iadul.
Considerați

Cugetare

Psalmul 89 întreabă de asemenea cum poate sta legământul lui Dumnezeu dacă fiii Săi părăsesc Legea Lui și El le cercetează fărădelegile cu nuiaua. Părinții răspund că biciuirea nu este lepădarea paternității lui Dumnezeu, ci dovada ei: Dumnezeu Își dovedește Paternitatea, nu o leapădă, prin actul pedepsei, căci care fiu este acela pe care tatăl nu-l ceartă? Frica noastră ar trebui să fie nu ca nu cumva să fim biciuiți, ci ca nu cumva să fim dezmoșteniți; iar Dumnezeu biciuiește tocmai ca să ne dea înapoi moștenirea pe care am pierdut-o. Astfel legământul stă chiar și prin certare. Iar dacă tronul inimii trebuie pregătit pentru Împăratul care păzește acel legământ, Sfântul Bernard ne spune cu ce podoabe este împodobit: Dreptatea este acea virtute care dă fiecăruia ce este al său. Dă, deci, fiecăruia ce este al său — plătește-ți superiorul, inferiorul, egalul, plătește fiecăruia ce îi datorezi și astfel pregătește un scaun pentru Hristos în dreptate. Apoi Psalmul 90 așază întreaga istorie a legământului sub umbra veșniciei: Părinții greci, ne spune Neale, ne amintesc că dacă un om va auzi doar glasul lui Dumnezeu zicând „Întoarce-te” și se va pocăi, atunci, deși viața lui ar părea plină de păcatele a o mie de ani, ele nu vor fi nimic înaintea ochilor lui Dumnezeu și vor fi șterse ca ziua de ieri. Dumnezeul care păzește legământul pe vecie este scăparea în care zilele noastre puține și muritoare sunt în siguranță.
Răspunde

Răspuns

Acești doi Psalmi te întăresc între veșnicia lui Dumnezeu și propria ta viață scurtă. Când totul în jurul tău pare să rupă făgăduința — când Însuși Unsul pare urât și părăsit și strigi împreună cu Psalmul: „Doamne, unde sunt milele Tale cele vechi?” — adu-ți aminte că Dumnezeu S-a jurat o dată, prin sfințenia Sa, și nu poate minți; jurământul a fost trimiterea Unicul Său Fiu la moarte pentru tine și nicio răsturnare nu-l poate anula. Dacă certarea vine, nu o citi ca pe o lepădare: Dumnezeu Își dovedește Paternitatea prin nuia și biciuiește doar ca să restaureze moștenirea. Iar când Psalmul 90 îți pune șaptezeci sau optzeci de ani în fața celor o mie de ani care sunt doar ca ziua de ieri înaintea ochilor lui Dumnezeu, să nu te zdrobească, ci să te învețe — „așa învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune.” Fă din Dumnezeu locuința ta din neam în neam; adăpostește-te, cât mai este încă dimineață, în Acela care a fost scăparea ta înainte ca munții să fie întemeiați. Și roagă rugăciunea lui Moise cu încredere, căci bucuria care urmează după durere este mai dulce decât oricare alta: precum spune Sfântul Bernard, căci bucuria vine la vreme potrivită după durere, odihna după trudă, un liman după naufragiu. toți iubesc siguranța, dar cel mai mult acela care a fost înfricoșat. Numără-ți zilele, pregătește tronul inimii tale în dreptate și cere-I să te sature de mila Sa și aceasta degrabă.
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, Care ai încheiat un legământ veșnic cu Unsul Tău și Te-ai jurat o dată prin sfințenia Ta, când L-ai trimis pe Unicul Tău Fiu la moarte pentru noi: Tu ești credincios și nu poți minți, chiar când Unsul Tău pare urât și părăsit și poporul Tău strigă: Unde sunt milele Tale cele vechi? Te binecuvântăm că vrăjmașul n-a câștigat nimic prin Cruce, căci Hristos nu l-a ajutat în niciun fel, ci a înviat a treia zi și, călcând moartea, a jefuit iadul. Fii scăparea noastră, Dumnezeule din veșnicie și în veacul veacului, din neam în neam; căci înainte ca munții să fie întemeiați Tu ești Dumnezeu și o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt doar ca ziua de ieri. Învață-ne așa să ne numărăm zilele ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune; pregătește în noi un tron pentru Hristosul Tău în dreptate; și când ne cerți, fă-ne să știm că este dovada Paternității Tale și nu retragerea ei. Săturează-ne de mila Ta și aceasta degrabă, ca după vremea în care ne-ai necăjit să ne bucurăm și să ne veselim toate zilele vieții noastre, știind că bucuria vine la vreme potrivită după durere și un liman după naufragiu. Ție, Doamne, împreună cu Tatăl Tău și cu Preasfântul și de viață dătătorul Tău Duh, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →