Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 119-120 — cu Whedon
Deschidere
Preaiubitule, astăzi ne deschidem inimile la mărturia durabilă a Scripturii prin expunerea atentă a Comentariului lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. În aceste pagini despre Psalmii 119 și 120 venerabilul savant metodist urmărește puterea statornică a cuvântului divin în mijlocul exilului și încercării. Spiritul său arminian-wesleyan ne invită să ascundem acel cuvânt în inimile noastre, ca să putem umbla în sfințenie și să găsim putere pentru fiecare pas al pelerinajului. Să ascultăm cu reverență pe măsură ce comentariul desfășoară meditația lungă a psalmistului și strigătul pelerinului.
Citește
Citire
Cu atenție liniștită să citim acum cu glas tare psalmii o sută nouăsprezece și o sută douăzeci. Să lăsăm strofele măsurate ale marii meditații alfabetice să pătrundă adânc în suflet, apoi să treacă blând în cântarea scurtă și plângătoare a treptelor. Auzim cuvântul ca hrană pentru inima captivă și ca o candelă pentru calea pelerinului, primind fiecare verset ca o invitație la încredere reînnoită în Domnul care își ține promisiunile.
Studiu
Whedon expune mai întâi învățătura doctrinală a psalmului.
Trebuie să fi fost scris într-un timp de necaz personal cât și național, căci conține multe hotărâri și îndemnuri la fortitudine. Trebuie să fi fost lucrarea cuiva care cunoștea starea compatrioților săi, totuși era el însuși într-un grad de singurătate, după cum vedem aici urme ale unei meditații lungi și neîntrerupte. Toate aceste cerințe sunt satisfăcute prin datarea psalmului undeva în vremurile captivității babiloniene. Prima învățătură doctrinală a acestui psalm este superioritatea cuvântului față de toate rânduielile. Marile principii „așezate în ceruri”, numite aici prin zece sinonime, sunt prezentate ca dăinuind pentru totdeauna. Judecățile solemne ale lui Dumnezeu asupra purtării omenești, pentru toate țările și veacurile, sunt aici recunoscute și adorate. Aceasta indică o larghețe de vedere care a fost cu siguranță unul dintre roadele bune ale asprei încercări a captivității. A îndemnat mințile cugetătoare să discearnă ceea ce nu putea fi clătinat, ci trebuia să rămână.Despre valoarea experienței lăuntrice trece apoi.
A doua învățătură a psalmului este valoarea experienței lăuntrice în sprijinirea durerii și suferinței din afară. Triumful virtuții solitare, ca la Daniel și Neemia, sub încercări aspre, a dovedit puterea inimii în care erau ascunse cuvintele Domnului. În vremuri întunecate, cei care aveau cuvântul rămânând în ei aveau o lumină pentru calea lor. Numai în necaz și încercare putem lua acest psalm pentru noi înșine. Atunci nu este prea lung și deloc monoton. Fiecare verset prezintă din nou adevărurile prin care oamenii trăiesc și trăiesc când durerile morții îi cuprind. Există o relație logică, frumoasă între acest psalm și Eclesiastul, care sugerează că au fost scrise aproape în aceeași perioadă. În Eclesiastul un om trist și cugetător caută mângâiere și mulțumire în bunurile lumești și caută zadarnic.Apoi ridică privirea spre cuvântul așezat în ceruri.
Versetele 89-96. ל, Lamed. 89-96. Cuvântul Tău este așezat în ceruri Această declarație măreață despre caracterul cuvântului dă motivul pentru care poate fi încredințat. „Scaunul său este sânul lui Dumnezeu; glasul său este armonia lumilor.” „Cuvântul care învârte stelele, rostește toate promisiunile.” Ceea ce este „cuvântul” în cadrul naturii, susținând toate lucrurile atât de departe încât vederea muritoare nu ajunge la hotarul său, așa îl găsește scriitorul în inima sa; l-a susținut și l-a înviat.
Considerați
Considerare
În cele din urmă adună întreaga meditație la încheierea ei.
Versetele 169-176. ת, Tav. 169-176. Să-Ți ajute mâna mea În cele din urmă, cele două mari nevoi ale omului, puterea sufletului de a trăi cu dreptate și eliberarea de relele din afară, sunt repetate. Scriitorul este prigonit pentru credința sa. Dorește să păstreze credința. Se roagă de asemenea pentru odihnă de prigoană. Ultimul verset ar trebui probabil să fie: „Dacă rătăcesc ca o oaie pierdută, caută pe robul Tău.” Nu că intenționează să rătăcească, ci își cunoaște propria slăbiciune. Cu acest strigăt smerit se încheie lunga meditație. Într-o astfel de formă s-a prezentat legea unei minți religioase în vremea lui Ezra și Neemia. Sub această vedere a ei, Israel a fost înviat și au fost ridicați oameni care au luptat cu ardoare pentru credință până când a venit Mesia și a fost proclamat harul Evangheliei! În notele condensate de mai sus, obiectivul principal a fost să arate că textul lung nu este o repetare de sinonime, ci, asemenea Eclesiastului, înaintează, nu într-o linie dreaptă, ci cu schimbări și mutări, prezentând, sub o mare varietate de experiențe, singura sursă de putere și mângâiere, legea dumnezeiască.
Răspunde
Răspuns
1. Cum pregătește ascunderea cuvântului lui Dumnezeu în inimă pe credincios pentru vremuri de necaz și exil? 2. În ce feluri stârnește hotărârea psalmistului de a păzi legea în noi o foame mai adâncă pentru sfințenie practică? 3. Unde avem cea mai mare nevoie de candela cuvântului ca să ne călăuzească pașii astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale slujitorului Tău Daniel D. Whedon, care ne-a deschis bogățiile cuvântului Tău în acești psalmi. Dă ca legea ascunsă în inimile noastre să ne susțină în orice încercare și ca lumina mărturiilor Tale să strălucească pe calea noastră. Întărește-ne să umblăm în ascultare voioasă, să mărturisim fără frică și să tânjim după ziua când Te vom vedea față către față. Ține-ne statornici în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și adu-ne la urmă în Ierusalimul ceresc, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →