Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Veniți, Să Cântăm: Venite și Cântecul Nou — Psalmii 95 și 96
Deschidere
Psalmul 95 este marele Invitatoriu, Venite — „Veniți, să cântăm Domnului; să ne bucurăm cu inimă de puterea mântuirii noastre”. Din antichitate foarte îndepărtată, Neale ne spune, acest psalm a chemat atât Răsăritul cât și Apusul la închinare, vestitorul care cheamă ostașii străjerii să stea de strajă înaintea Împăratului lor. Este un psalm cu două mișcări: mai întâi chemarea plină de bucurie de a veni, de a cânta, de a cădea înaintea „Domnului, Făcătorului nostru”; apoi, deodată, un avertisment solemn în glasul lui Dumnezeu însuși — „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile… Cărora M-am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea”. Psalmul 96 preia aceeași chemare și o face nouă și universală: „Cântați Domnului cântare nouă; cântați Domnului, tot pământul”. Părinții greci au citit această cântare nouă ca fiind cântarea întregii lumi a neamurilor aduse în Biserică, cântarea Întrupării, a Botezului, a Învierii — o cetățenie a laudei care „îmbrățișează tot pământul”. Împreună, cei doi psalmi sunt o singură invitație: veniți, cât se mai zice Astăzi; veniți, tot pământul, și cântați cântarea nouă Împăratului care domnește.
Citește
Citire
Citiți mai întâi Venite și auziți atât bucuria cât și teama lui. „Veniți, să cântăm Domnului; să ne bucurăm cu inimă de puterea mântuirii noastre. Să venim înaintea feței Lui cu mulțumire și să ne arătăm veseli în El cu psalmi. Căci Domnul este un Dumnezeu mare și un Împărat mare peste toți dumnezeii… Veniți, să ne închinăm și să cădem și să îngenunchem înaintea Domnului, Făcătorul nostru. Căci El este Domnul Dumnezeul nostru; iar noi suntem poporul pășunii Lui și oile mâinii Lui”. Apoi glasul se schimbă în avertisment: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în provocare și ca în ziua ispitirii în pustie, când părinții voștri M-au ispitit… Patruzeci de ani am fost mâhnit de acest neam… Cărora M-am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea”. Acum citiți Psalmul 96, cântarea nouă: „Cântați Domnului cântare nouă; cântați Domnului, tot pământul. Cântați Domnului și lăudați Numele Lui; vestiți mântuirea Lui din zi în zi. Arătați cinstea Lui neamurilor și minunile Lui tuturor popoarelor”. Se înalță într-un cor cosmic — „Să se bucure cerurile și să se veselească pământul” — și se încheie cu Judecătorul care vine: „Căci El vine să judece pământul și cu dreptate să judece lumea și popoarele cu adevărul Lui”.
Studiu
Venite începe: „Veniți”. Dar cum putem „veni” la un Dumnezeu care este deja pretutindeni prezent? Fericitul Augustin răspunde că distanța nu este de loc, ci a inimii, iar călătoria se face nu cu picioarele, ci cu afecțiunile. Ne apropiem sau ne depărtăm prin iubire și pierderea ei:
un om care stă nemișcat într-un loc se apropie de Dumnezeu iubindu-L, iar iubind nedreptatea se depărtează de Dumnezeu. Întreaga pelerinaj al sufletului este un pelerinaj al iubirii:
nu-și mișcă picioarele și totuși poate și să se apropie și să se depărteze, căci picioarele noastre, în această călătorie, sunt afecțiunile noastre. Așadar „Veniți” este o chemare de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult, astăzi. Iar psalmul întemeiază chemarea în duioșie: „noi suntem poporul pășunii Lui și oile mâinii Lui”. Augustin remarcă ordinea cuvintelor — nu „oile pășunii Lui și poporul mâinii Lui”, ci „poporul pășunii Lui și oile mâinii Lui” — pentru a ne învăța că
noi, chiar ca oameni, suntem oi față de Dumnezeu, având nevoie de El ca păstor al nostru. Suntem oameni cu rațiune, totuși înaintea lui Dumnezeu rămânem oi neajutorate, conduși nu de un toiag care alungă, ci de însăși Mâna Lui călăuzitoare.
Considerați
Considerare
Apoi Venite trece la marele său avertisment: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile”. Toată greutatea cade pe acel mic cuvânt, Astăzi. Părinții aud în el urgența harului care nu va aștepta mereu. Sfântul Vasile cel Mare demască minciuna care amână pocăința până mâine, numind-o ceea ce este — sfatul vrăjmașului.
astăzi pentru mine, mâine pentru Dumnezeu: aceasta, spune Vasile, este șoapta Satanei, târgul care ține sufletul veșnic în lanțurile obiceiului rău, mai puțin capabil să reziste ispitei următoare, mai puțin sigur că timpul sau voința de a se pocăi vor fi date vreodată. Așadar Venite nu este un cântec deșart; este o chemare de a ne pocăi acum, înainte ca ușa milei să se închidă. Iar Psalmul 96 arată unde duce acea pocăință — la cântarea nouă a tot pământul, cântată la ieslea unui Prunc care este marele Împărat. Fericitul Augustin, privind la acel Prunc, refuză să lase smerenia Lui să ascundă slava Lui:
nu-L disprețui când este mic, înțelege cât de mare este. S-a plecat la micimea noastră cu un scop —
S-a făcut mic, pentru că voi erați mici— ca să fim înălțați în El:
dar să fie înțeleasă măreția Lui și veți deveni mari în El. Cântarea nouă este cântarea celor care au înțeles.
Răspunde
Răspuns
Lăsați Venite să vă miște să veniți — și să veniți astăzi. Aduceți-vă aminte de Fericitul Augustin: vă apropiați de Dumnezeu nu schimbându-vă locul, ci iubindu-L, și vă depărtați doar iubind ceea ce este nedrept. Așadar întrebați-vă unde vă poartă afecțiunile, căci ele sunt picioarele sufletului vostru. Nu ascultați târgul vrăjmașului pe care Sfântul Vasile l-a demascat — „astăzi pentru mine, mâine pentru Dumnezeu” — căci mâine nu este promis nimănui, iar fiecare amânare strânge lanțul și tocește voința de a ne pocăi. Nu vă împietriți inima cât se mai zice Astăzi; veniți acum, în pocăință și mulțumire, și cădeți înaintea Domnului, Făcătorul nostru, mulțumiți să fiți oi conduse de mâna Lui. Apoi luați cântarea nouă din Psalmul 96 și cântați-o cu tot pământul. Nu-L disprețuiți pe Împărat pentru că a venit ca un Prunc mic în iesle; înțelegeți cât de mare este El, care S-a făcut mic pentru voi, ca voi să deveniți mari în El. Vestiți mântuirea Lui din zi în zi, arătați minunile Lui neamurilor și lăsați întreaga voastră viață să fie o cântare nouă — de pocăință, de slavă ce va veni și de iubire care îmbrățișează tot pământul în singura cetățenie a lui Hristos.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, Făcătorul nostru, marele Împărat peste toți dumnezeii, puterea mântuirii noastre: ne chemi să venim înaintea feței Tale cu mulțumire și venim, știind că drumul către Tine se face nu cu picioarele noastre, ci cu iubirea noastră. Trage afecțiunile noastre spre Tine; fă-ne să ne apropiem iubindu-Te și niciodată să nu ne depărtăm iubind nedreptatea. Fă-ne oi voioase și de bunăvoie ale pășunii Tale, conduse de Mâna Ta călăuzitoare. Taci în noi glasul vrăjmașului care șoptește „astăzi pentru mine, mâine pentru Dumnezeu” și dă ca, cât se mai zice încă Astăzi, să auzim glasul Tău și să nu ne împietrim inimile, ci să ne întoarcem la Tine în pocăință înainte ca ușa milei să se închidă. Învață-ne să cântăm cântarea nouă a tot pământul: să ne plecăm înaintea Pruncului mic din iesle și să înțelegem cât de mare este El, care S-a făcut mic ca noi să devenim mari în El. Fii vestit, prin buzele și viețile noastre, al mântuirii Tale din zi în zi, până când vei veni să judeci lumea cu dreptate și popoarele cu adevărul Tău și ne vei aduna în odihna Ta veșnică. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel prea-sfânt, bun și de viață dătător, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →