Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 12 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Faptele Apostolilor capitolul 12 oferă o fereastră bogată asupra încercărilor și triumfurilor Bisericii primare. Expunerea sa atentă subliniază cum providența lui Dumnezeu lucrează prin persecuție, rugăciune și salvare miraculoasă. Pe măsură ce urmărim perspectivele lui Henry verset cu verset, dobândim o apreciere proaspătă pentru curajul apostolilor și puterea unei comunități care se roagă. Lecția de astăzi ne invită să zăbovim asupra observațiilor sale pentru ca același Dumnezeu care l-a eliberat pe Petru să ne întărească și nouă credința.
Citește
Citire
Acordă câteva clipe de liniște pentru a citi integral Faptele Apostolilor capitolul 12. Observă arestarea bruscă a lui Petru, rugăciunile urgente ale Bisericii și intervenția surprinzătoare care urmează. Lasă narațiunea să se desfășoare fără grabă, astfel încât comentariile ulterioare ale lui Henry să poată lumina atât primejdia, cât și eliberarea consemnate aici.
Studiu
Henry începe prin a sublinia rugăciunile fierbinți ale Bisericii.
I. Un lucru care a mărit eliberarea sa a fost că a fost un răspuns evident la rugăciune (v. 5): Petru era ținut în închisoare cu mare grijă, astfel încât era cu totul imposibil, fie prin forță, fie prin viclenie, să fie scos de acolo. Dar rugăciune se făcea neîncetat de către Biserică către Dumnezeu pentru el, căci rugăciunile și lacrimile sunt armele Bisericii; cu ele ea luptă nu numai împotriva vrăjmașilor săi, ci și pentru prietenii săi: și la aceste mijloace recurg. 1. Amânarea procesului lui Petru le-a dat timp pentru rugăciune. Este probabil ca Iacov să fi fost dus atât de brusc și atât de pe ascuns încât ei nu au avut timp să se roage pentru el, Dumnezeu rânduind astfel ca ei să nu aibă spațiu să se roage, când a hotărât ca ei să nu primească lucrul pentru care s-au rugat. Iacov trebuie să fie adus ca jertfă și slujbă a credinței lor, și de aceea rugăciunea pentru el este oprită și împiedicată; dar Petru trebuie să le fie păstrat, și de aceea rugăciunea pentru el este stârnită, iar timp le este dat pentru ea, prin amânarea urmăririi de către Irod. Totuși, el nu a intenționat așa, nici inima lui nu a gândit astfel. 2. Ei erau foarte specifici în rugăciunile lor pentru el, ca să placă lui Dumnezeu, într-un fel sau altul, să zădărnicească planul lui Irod și să smulgă mielul din fălcile leului. Moartea lui Iacov i-a alarmat la o mai mare fervoare în rugăciunea lor pentru Petru; căci, dacă sunt zdrobiți astfel cu lovitură peste lovitură, se tem că vrăjmașul va face un sfârșit deplin. Ștefan nu mai este, și Iacov nu mai este, și îl vor lua și pe Petru? Toate aceste lucruri sunt împotriva lor; aceasta va fi durere peste durere, Fil. 2:27. Observă, Deși moartea și suferințele slujitorilor lui Hristos pot fi făcute să slujească mult intereselor împărăției lui Hristos, totuși este datoria și grija Bisericii să se roage cu ardoare pentru viața, libertatea și liniștea lor; și uneori Providența rânduiește ca ei să fie aduși în primejdie iminentă, pentru a stârni rugăciune pentru ei. 3. Rugăciunea se făcea neîncetat; era proseuche ektenes — rugăciune fierbinte. Este cuvântul folosit despre rugăciunea lui Hristos în agonia Sa, mai cu stăruință; este rugăciunea fierbinte a omului drept, care este eficace și aduce mult rod. Unii cred că denotă constanța și continuitatea rugăciunilor lor; așa o luăm noi: Ei se rugau neîncetat. Era o rugăciune prelungită; se rugau pentru eliberarea lui în adunările lor publice (cele particulare, poate, de frica iudeilor); apoi mergeau acasă și se rugau pentru ea în familiile lor; apoi se retrăgeau în odăile lor și se rugau pentru ea acolo; așa se rugau neîncetat: sau întâi un grup de ei, apoi altul, apoi un al treilea, țineau o zi de rugăciune, sau mai degrabă o noapte de rugăciune, pentru el, v. 12. Observă, Vremurile de primejdie și pericol public trebuie să fie vremuri de rugăciune pentru Biserică; trebuie să ne rugăm totdeauna, dar atunci mai ales.Henry continuă cu intervenția îngerului.
1. Îngerul Domnului a venit la el; epeste — a stat deasupra lui. Părea ca unul părăsit de oameni, totuși nu uitat de Dumnezeul său; Domnul se gândește la el. Porți și străji îi țineau pe toți prietenii săi departe de el, dar nu puteau ține îngerii lui Dumnezeu departe de el: și ei tabără invizibil în jurul celor ce se tem de Dumnezeu, ca să-i izbăvească (Ps. 34:7), și de aceea ei nu trebuie să se teamă, chiar dacă o oaste de vrăjmași tabără împotriva lor, Ps. 27:3. Oriunde sunt poporul lui Dumnezeu și oricum înconjurați, au o cale deschisă spre cer, nici nu poate ceva să le întrerupă legătura cu Dumnezeu.Henry continuă cu căderea lanțurilor.
4. Lanțurile i-au căzut de la mâini. Se pare că i se pusese cătușe, ca să fie sigur, dar Dumnezeu i-a desfăcut legăturile; și, dacă cad de la mâini, este tot atât de bine ca și cum ar fi avut puterea lui Samson să le rupă ca fire de cânepă. Tradiția face mare zarvă despre aceste lanțuri și povestește o istorie formală că unul dintre soldați le-a păstrat ca relicvă sfântă și au fost mult timp după aceea prezentate împărătesei Eudoxia, și nu știu ce minuni se spune că au fost săvârșite prin ele; iar Biserica Romei ține o sărbătoare în prima zi a lunii august în fiecare an în amintirea lanțurilor lui Petru, festum vinculorum Petri — sărbătoarea lanțurilor lui Petru; pe când aceasta a fost la Paști. Cu siguranță sunt atât de îndrăgostiți de lanțurile lui Petru în speranța că cu ele vor înrobi lumea!
Considerați
Considerare
Henry încheie prin a trage paralele cu eliberarea spirituală.
6. El a fost condus în siguranță de înger afară din primejdie, v. 10. Străji erau ținute la o trecere și la alta, prin care trebuiau să-și facă drum când au ieșit din închisoare, și au făcut-o fără nicio împotrivire; ba chiar, pe cât se pare, fără nicio descoperire: fie li s-au închis ochii; fie li s-au legat mâinile, fie li s-au înmuiat inimile; așa s-a făcut că îngerul și Petru au trecut în siguranță prima și a doua strajă. Acei străjeri reprezentau străjerii Bisericii iudaice, peste care Dumnezeu a turnat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă, Rom. 11:8. Străjerii săi sunt orbi, dorm, se culcă și iubesc să ațipească. Dar tot mai este o poartă de fier, după toate, care îi va opri, și, dacă străjerii își pot reveni, acolo își pot recăpăta prizonierul, cum a sperat Faraon să-l prindă din nou pe Israel la Marea Roșie. Totuși, până la poarta aceea au mers, și, ca Marea Roșie înaintea lui Israel, s-a deschis pentru ei. Nici măcar nu au pus mâna pe ea, ci s-a deschis de la sine, printr-o putere nevăzută; și astfel s-a împlinit în literă ceea ce i se promisese în chip figurat lui Cirus (Is. 45:1, 2): Voi deschide înaintea lui porțile cu două canaturi, voi sfărâma porțile de aramă și voi rupe zăvoarele de fier. Și probabil poarta de fier s-a închis din nou de la sine, ca niciunul dintre străjeri să nu-l poată urmări pe Petru. Observă, Când Dumnezeu va lucra mântuire pentru poporul Său, nicio dificultate din calea lor nu este de netrecut; ci chiar porțile de fier sunt făcute să se deschidă de la sine. Această poartă de fier l-a condus în cetate afară din castel sau turn; dacă înăuntrul porților cetății sau în afară nu este sigur, astfel încât, când au trecut de aceasta, au ajuns pe stradă. Această eliberare a lui Petru ne reprezintă răscumpărarea prin Hristos, care este adesea vorbită ca eliberarea prizonierilor, nu numai proclamarea libertății captivilor, ci scoaterea lor din casa temniței. Aplicarea răscumpărării în convertirea sufletelor este trimiterea prizonierilor, prin sângele legământului, afară din groapa în care nu este apă, Zah. 9:11. Harul lui Dumnezeu, ca acest înger al Domnului, aduce mai întâi lumină în temniță, prin deschiderea înțelegerii, lovește pe păcătosul adormit în coastă prin trezirea conștiinței, face ca lanțurile să cadă de la mâini prin înnoirea voinței, și apoi dă cuvântul de poruncă: Încinge-te și urmează-Mă. Dificultăți trebuie trecute, și împotrivirea lui Satana și a uneltelor sale, o primă și a doua strajă, o generație îndărătnică, de la care suntem datori să ne mântuim; și vom fi mântuiți prin harul lui Dumnezeu, dacă ne punem sub conducerea dumnezeiască. Și în cele din urmă poarta de fier ni se va deschide, ca să intrăm în Noul Ierusalim, unde vom fi desăvârșit eliberați de toate semnele captivității noastre și aduși în slobozenia glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în împrejurările tale actuale simți nevoia de genul de rugăciune statornică pe care o descrie Henry?
2. Cum provoacă sau încurajează timpul salvării lui Petru încrederea ta în programul desăvârșit al lui Dumnezeu?
3. Ce mijloace obișnuite te-ar putea invita Dumnezeu să le folosești după ce a deschis o ușă neașteptată?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeule, Te lăudăm pentru marea izbăvire consemnată în Faptele Apostolilor 12, unde ai auzit rugăciunile bisericii și ai trimis pe îngerul Tău să dezlege lanțurile lui Petru și să deschidă poarta de fier. Învață-ne să ne rugăm neîncetat și să ne odihnim în încredere liniștită când împotrivirea apasă mai tare, știind că nimic nu poate împiedica scopul Tău suveran. Prin Duhul Tău, deschide fiecare ușă pe care numai mâna Ta o poate deschide și fă ca fiecare izbăvire să atragă pe alții la Evanghelia lui Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →