← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Împărați

1 Regi 17-18 — cu Matthew Henry

1 Împărați 17-18Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la 1 Regi 17–18 aduce o claritate proaspătă asupra slujirii dramatice a lui Ilie în zilele cele mai întunecate ale lui Israel. Perspectivele sale evidențiază grija suverană a lui Dumnezeu în mijlocul judecății și modurile surprinzătoare în care providența divină întâlnește nevoia umană. Pe măsură ce parcurgem aceste capitole, reflecțiile lui Henry ne invită să vedem îndrăzneala profetului și credincioșia Domnului cu o uimire reînnoită. Această lecție se inspiră direct din observațiile sale atemporale pentru a ne ghida studiul, rugăciunea și răspunsul de astăzi.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești 1 Regi capitolele 17 și 18 încet și cu rugăciune. Ascultă glasul lui Dumnezeu care vorbește prin secetă, minuni și confruntare pe Muntele Carmel. Observă curajul lui Ilie, credința văduvei și confruntarea dramatică dintre Dumnezeul cel viu și idolii lui Baal. Lasă narațiunea să trezească atât uimire cât și aplicare personală pe măsură ce te pregătești să studiezi comentariul lui Henry.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a descrie apariția bruscă și caracterul distinctiv al lui Ilie. Istoria lui Ilie începe oarecum brusc. De obicei, când intră un profet, avem o relatare despre originea sa, ni se spune al cui fiu era și din ce seminție; dar Ilie cade (ca să spunem așa) din nori, ca și cum, asemenea lui Melhisedec, ar fi fără tată, fără mamă și fără descendență, ceea ce i-a făcut pe unii evrei să creadă că era un înger trimis din cer; dar apostolul ne-a asigurat că era un om supus acelorași patimi ca și noi (Iacov 5:17), ceea ce poate indica nu doar că era supus slăbiciunilor comune ale firii omenești, ci și că, prin temperamentul său natural, era un om cu patimi puternice, mai aprins și mai dornic decât majoritatea oamenilor și, prin urmare, mai potrivit să se confrunte cu păcătoșii îndrăzneți ai vremii în care a trăit: atât de minunat potrivește Dumnezeu oamenii cu lucrarea pentru care îi destinează. Spiritele aspre sunt chemate la slujbe aspre. Reforma avea nevoie de un om ca Luther ca să spargă gheața. Observă, 1. Numele profetului: Elijahu — 'Dumnezeul meu Iehova este El' (așa înseamnă), 'El este cel care mă trimite și mă va recunoaște și mă va susține, El este cel la care aș vrea să-l aduc înapoi pe Israel și care singur poate împlini acea mare lucrare.' 2. Țara sa: Era dintre locuitorii Ghiladului, dincolo de Iordan, fie din seminția lui Gad, fie din jumătatea lui Manase, căci Ghiladul era împărțit între ei; dar dacă era originar din vreuna dintre acele seminții este nesigur. Obscuritatea originii sale nu a fost o piedică pentru eminența sa ulterioară. Nu trebuie să întrebăm de unde sunt oamenii, ci ce sunt: dacă este un lucru bun, nu contează chiar dacă vine din Nazaret. Israel era grav rănit când Dumnezeu le-a trimis acest balsam din Ghilad și acest medic de acolo. Este numit tișbit din Tișbe, un oraș din acea țară. Două lucruri avem aici la începutul istoriei sale:— Henry examinează apoi anunțul îndrăzneț al profetului despre foamete adresat lui Ahab. I. Cum a prezis o foamete, o foamete lungă și grea, prin care Israel urma să fie pedepsit pentru păcatele sale. Acea țară roditoare, din lipsă de ploaie, urma să se transforme în sterilitate, din cauza nelegiuirii celor care locuiau în ea. El s-a dus și i-a spus lui Ahab acest lucru; nu l-a șoptit poporului, ca să-l facă nemulțumit de guvernare, ci l-a proclamat regelui, în a cărui putere era să reformeze țara și astfel să prevină judecata. Este probabil că l-a mustrat pe Ahab pentru idolatrie și alte răutăți și i-a spus că, dacă nu se pocăiește și nu se reformează, această judecată va fi adusă asupra țării sale. Nu va fi nici rouă, nici ploaie timp de câțiva ani, niciuna decât potrivit cuvântului meu, adică 'Nu așteptați până nu auziți din nou de la mine.' Apostolul ne învață să înțelegem aceasta nu doar despre cuvântul profeției, ci și despre cuvântul rugăciunii, care a întors cheia norilor, Iacov 5:17,18. S-a rugat cu ardoare (într-o sfântă indignare față de apostazia lui Israel și un sfânt zel pentru slava lui Dumnezeu, ale cărei judecăți erau sfidate) ca să nu plouă; și, potrivit rugăciunilor sale, cerurile au devenit ca bronzul, până când s-a rugat din nou ca să plouă. În aluzie la această istorie se spune despre martorii lui Dumnezeu (Apocalipsa 11:6): Aceștia au putere să închidă cerul, ca să nu plouă în zilele profeției lor. Ilie îl face pe Ahab să știe, 1. Că Domnul Iehova este Dumnezeul lui Israel, pe care el L-a părăsit. 2. Că El este un Dumnezeu viu și nu ca zeii pe care îi venera, care erau idoli morți și muți. 3. Că el însuși era slujitorul lui Dumnezeu în slujbă și un mesager trimis de la El: 'El este Acela înaintea căruia stau, ca să-I slujesc,' sau 'pe care Îl reprezint acum, în locul căruia stau și în numele căruia vorbesc, în sfidarea profeților lui Baal și ai dumbrăvilor.' 4. Că, în ciuda păcii și prosperității prezente a regatului lui Israel, Dumnezeu era nemulțumit de ei pentru idolatrie și îi va pedepsi pentru aceasta prin lipsa ploii (pe care, când o oprea, nu era în puterea zeilor pe care îi slujeau să o dăruiască; căci sunt vreunul dintre deșertăciunile neamurilor care pot da ploaie? Ieremia 14:22), ceea ce ar dovedi cu eficacitate neputința lor și nebunia celor care L-au părăsit pe Dumnezeul cel viu ca să-și facă curte unora care nu puteau face nici bine, nici rău; și aceasta o confirmă cu un jurământ solemn — 'Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel,' ca Ahab să stea mai mult în teamă de amenințare, viața divină fiind angajată pentru împlinirea ei. 5. Îl face pe Ahab să știe ce interes avea el în cer: 'Va fi potrivit cuvântului meu.' Cu ce demnitate vorbește când vorbește în numele lui Dumnezeu, ca unul care înțelegea bine acea însărcinare a unui profet (Ieremia 1:10): 'Te-am pus peste neamuri și peste împărății.' Vezi puterea rugăciunii și adevărul Cuvântului lui Dumnezeu; căci El împlinește sfatul solilor Săi. Henry detaliază apoi grija lui Dumnezeu pentru Ilie la pârâul Cherit. II. Cum a fost el însuși îngrijit în acea foamete. 1. Cum a fost ascuns. Dumnezeu i-a poruncit să meargă și să se ascundă lângă pârâul Cherit, v. 3. Aceasta nu era intenționată atât de mult pentru păstrarea sa, căci nu pare că Ahab i-a căutat imediat viața, ci ca o judecată pentru popor, căruia, dacă ar fi apărut public, ar fi putut fi o binecuvântare atât prin învățăturile sale cât și prin mijlocirea sa și astfel ar fi scurtat zilele nenorocirii lor; dar Dumnezeu hotărâse ca ea să dureze trei ani și jumătate și, prin urmare, pentru atât timp, l-a rânduit pe Ilie să se ascundă, ca să nu fie rugat să revoce sentința, a cărei execuție spusese că va fi potrivit cuvântului său. Când Dumnezeu vorbește despre o națiune, ca să smulgă și să distrugă, găsește o cale sau alta de a îndepărta pe cei care ar sta în breșă ca să abată mânia Sa. Este un semn rău pentru un popor când oamenii buni și slujitorii buni sunt porunciți să se ascundă. Când Dumnezeu a intenționat să trimită ploaie pe pământ, atunci i-a poruncit lui Ilie să meargă și să se arate lui Ahab, cap. 18:1. Pentru moment, în ascultare de porunca divină, s-a dus și a locuit cu totul singur într-un loc obscur și nefrecventat, unde nu a fost descoperit, probabil printre trestiile pârâului. Dacă Providența ne cheamă la singurătate și retragere, se cuvine să ne supunem; când nu putem fi de folos, trebuie să fim răbdători, și când nu putem lucra pentru Dumnezeu, trebuie să stăm liniștiți pentru El. 2. Cum a fost hrănit. Deși nu putea lucra acolo, neavând nimic de făcut decât să mediteze și să se roage (ceea ce l-ar ajuta să se pregătească pentru utilitatea sa ulterioară), totuși va mânca, căci este în calea datoriei sale și cu adevărat va fi hrănit, în ziua foametei va fi săturat. Când femeia, biserica, este alungată în pustie, se are grijă ca ea să fie hrănită și hrănită acolo, timp, timpuri și jumătate de timp, adică trei ani și jumătate, care a fost exact timpul ascunderii lui Ilie. Vezi Apocalipsa 12:6,14. Ilie trebuie să bea din pârâu, iar corbii au fost rânduiți să-i aducă hrană (v. 4) și au făcut-o, v. 6. Aici, (1.) Provizia era abundentă, bună și constantă, pâine și carne de două ori pe zi, pâine zilnică și hrană potrivită. Putem presupune că nu a avut parte atât de fastuos ca profeții dumbrăvilor, care mâncau la masa Izabelei (cap. 18:19), și totuși mai bine decât restul profeților Domnului, pe care Obadia i-a hrănit cu pâine și apă, cap. 18:4. Nu se potrivește slujitorilor lui Dumnezeu, mai ales slujitorilor Săi profeții, să fie pretențioși și curioși în privința hranei lor și să dorească delicatese și varietăți; dacă natura este susținută, nu contează dacă gustul nu este mulțumit; în loc să invidiem pe cei care au hrană mai rafinată, ar trebui să ne gândim câți sunt, mai buni decât noi, care trăiesc confortabil cu hrană mai grosolană și ar fi bucuroși de rămășițele noastre. Ilie avea o singură masă adusă la un moment dat, în fiecare dimineață și seară, ca să-l învețe să nu se îngrijoreze de ziua de mâine. Cei care au doar de la mână la gură să învețe să trăiască prin Providență și să se încreadă în ea pentru pâinea zilei în ziua respectivă; mulțumește lui Dumnezeu pentru pâinea acestei zile și lasă ziua de mâine să aducă pâinea cu ea. (2.) Furnizorii erau foarte improbabili; corbii i-au adus-o. Obadia și alții din Israel care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal l-ar fi primit cu bucurie pe Ilie; dar el era un om de unul singur și trebuia hrănit într-un mod extraordinar. Era o figură a lui Ioan Botezătorul, a cărui hrană era lăcuste și miere sălbatică. Dumnezeu ar fi putut trimite îngeri să-l slujească, așa cum a făcut mai târziu (cap. 19:5) și cum a făcut Mântuitorului nostru (Matei 4:11), dar a ales să trimită prin mesageri înaripați de altă natură, ca să arate că, atunci când vrea, poate sluji scopurilor Sale prin cele mai umile creaturi la fel de eficient ca prin cele mai puternice. Dacă se întreabă de unde au avut corbii această provizie, cum și unde a fost gătită și dacă au obținut-o cinstit, trebuie să răspundem, ca Iacov (Facere 27:20), Domnul Dumnezeul nostru le-a adus-o, al cărui este pământul și plinătatea lui, lumea și cei ce locuiesc în ea. Dar de ce corbi? [1.] Sunt păsări de pradă, creaturi lacome și devoratoare, mai probabil să-i fi luat hrana sau să-i fi scos ochii (Proverbe 30:17); dar astfel enigma lui Samson este din nou dezlegată, Din cel ce mănâncă iese hrană. [2.] Sunt creaturi necurate. Orice corb după soiul său era, prin lege, oprit de a fi mâncat (Leviticul 11:15), totuși Ilie nu a considerat carnea adusă de ei mai rea din această cauză, ci a mâncat și a mulțumit, fără să pună întrebări pentru conștiință. Porumbelul lui Noe a fost pentru el un mesager mai credincios decât corbul său; totuși aici corbii sunt credincioși și constanți față de Ilie. [3.] Corbii se hrănesc cu insecte și hoituri, totuși au adus profetului hrană de om și alimente sănătoase. Este o milă ca cei care aduc pâinea vieții altora să se mulțumească ei înșiși cu ceea ce nu este pâine. [4.] Corbii nu puteau aduce decât puțin și bucăți rupte, totuși Ilie s-a mulțumit cu astfel de lucruri cum avea și recunoscător că era hrănit, deși nu ospătat. [5.] Corbii își neglijează proprii pui și nu îi hrănesc; totuși, când lui Dumnezeu Îi place, vor hrăni pe profetul Său. Puii de lei și puii de corbi pot duce lipsă și pot suferi foame, dar nu cei ce se tem de Domnul, Psalmul 34:10. [6.] Corbii înșiși sunt hrăniți prin providență specială (Iov 38:41; Psalmul 147:9), și acum l-au hrănit pe profet. Am experimentat bunătatea specială a lui Dumnezeu față de noi și ai noștri? Să ne socotim obligați prin aceasta să fim buni cu cei ce sunt ai Lui, de dragul Lui. Să învățăm de aici, În primul rând, Să recunoaștem suveranitatea și puterea lui Dumnezeu peste toate creaturile; El poate face ce vrea din ele, fie pentru judecată, fie pentru milă. În al doilea rând, Să ne încurajăm în Dumnezeu în cele mai mari strâmtorări și să nu ne încredem niciodată în El. Cel care a putut pune o masă în pustie și a făcut din corbi aprovizionatori, bucătari și servitori pentru profetul Său, este în stare să împlinească toată nevoia noastră după bogățiile Sale în slavă.
Considerați

Reflectează

Henry încheie secțiunea reflectând asupra pârâului care se usca și a grijii neclintite a lui Dumnezeu. Astfel, Ilie, pentru o vreme îndelungată, își mănâncă bucățile singur, iar provizia sa de apă, pe care o are într-un mod obișnuit din pârâu, îi lipsește înaintea celei pe care o are prin minune. Puterile firii sunt limitate, dar nu puterile Dumnezeului firii. Pârâul lui Ilie s-a uscat (v. 7) pentru că nu a fost ploaie. Dacă cerurile dau greș, pământul dă greș desigur; astfel sunt toate mângâierile noastre create; le pierdem când avem mai mare nevoie de ele, ca pâraiele vara, Iov 6:15. Dar este un râu care veselește cetatea lui Dumnezeu și care nu seacă niciodată (Psalmul 46:4), o fântână de apă care țâșnește spre viața veșnică. Doamne, dă-ne acea apă vie!
Răspunde
1. Unde în viața ta te cere Dumnezeu să te încrezi în providența Sa chiar și atunci când sursele familiare se usucă? 2. Cum provoacă îndrăzneala lui Ilie înaintea lui Ahab propria ta disponibilitate de a vorbi adevărul? 3. În ce feluri te-ar putea invita Dumnezeu să arăți ospitalitate sau generozitate asemenea văduvei din Sarepta?
Roagă-te
Doamne, așa cum l-ai hrănit pe Ilie la pârâu și ai înmulțit vasul cu făină și ulciorul cu ulei al văduvei în zilele de secetă, tot așa poartă de grijă nouă după Cuvântul Tău care nu dă greș. Întărește-ne credința ca să Te ascultăm fără ezitare și să ne încredem că purtarea Ta de grijă nu încetează niciodată, chiar când resursele par epuizate. Prin Duhul Tău, ține-ne inimile ațintite asupra lui Hristos, în care orice făgăduință este da și amin. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →