← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iov

Iov 3-4 — cu Clarke

Iov 3-4Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. În aceste pagini Clarke deschide cu grijă reverentă inima poetică a lui Iov, urmărind suferința patriarhului și primele mișcări ale sfatului din partea prietenilor săi. Spiritul său metodist invită fiecare credincios să se țină strâns de sfințenia practică chiar și atunci când noaptea este lungă, încrezându-se că harul nu va lipsi. Să ascultăm împreună sensul simplu al Scripturii și lumina constantă a speranței wesleyene.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la capitolele 3 și 4 din Iov. Citiți cu încetineală, lăsând greutatea lamentației lui Iov și răspunsul măsurat al lui Elifaz să se așeze în inimă. Observați cum suferința apasă sufletul și cum prietenii încep să vorbească. Cereți Duhului să vă pregătească să primiți atât strigătul sincer cât și primele cuvinte ale sfatului cu smerenie și har.
Studiu
Clarke începe prin a marca trecerea la porțiunea poetică a cărții. Versetul 1. CAPITOLUL III Iov blestemă ziua nașterii sale și regretă că a văzut vreodată lumina, 1-12. Descrie împărăția morții și pe locuitorii ei, 13-19. Regretă că este sortit să trăiască în mijlocul durerilor, căci nenorocirile de care se temea l-au ajuns, 20-26. NOTE LA CAPITOLUL III Versetul Iov 3:1. După aceasta Iov și-a deschis gura — După ce s-au încheiat cele șapte zile de jale, nefiind nicio perspectivă de ușurare, Iov este înfățișat blestemând ziua nașterii sale. Aici începe partea poetică a cărții; căci cu siguranță nu există nimic în capitolele precedente nici în formă, nici în spiritul poeziei ebraice. Este ușor într-adevăr să se despartă propozițiile în hemistihuri; dar aceasta nu le face poezie: căci, deși poezia ebraică este în general în hemistihuri, totuși nu rezultă că împărțirea narațiunii în hemistihuri trebuie să o constituie neapărat poezie. Clarke arată apoi cum integritatea lui Iov a rezistat fiecărui atac anterior. Când l-a lipsit de averea sa și, ceea ce era și mai drag, de fiii și fiicele sale, nădejdea familiei sale, a purtat totul cu cea mai pilduitoare răbdare și cu cea mai adâncă resemnare față de voia dumnezeiască. Când adversarul său a fost îngăduit să-i atingă trupul și să-l chinuiască în chipul cel mai greu și mai chinuitor, făcut și mai de nesuferit prin faptul că fusese lipsit mai înainte de toate mângâierile și trebuințele vieții; totuși și-a păstrat integritatea; nicio plângere, nicio murmurare nu s-a auzit. Din mâna Domnului a primit binele său vremelnic; și din acea mână a primit răul său vremelnic, lipsirea de acel bine. Satana a fost, așadar, zădărnicit în toate încercările sale; Iov a continuat să fie un om desăvârșit și drept, temându-se de Dumnezeu și ferindu-se de rău. Aceasta a fost biruința lui Iov, sau mai degrabă biruința harului dumnezeiesc; și înfrângerea și rușinarea Satanei. Clarke introduce apoi pe Elifaz și tonul cuvântării sale de început. Versetul 1. CAPITOLUL IV Elifaz răspunde; și-l acuză pe Iov de nerăbdare și de descurajare în vreme de nenorocire, 1-6; afirmă că niciun om nevinovat nu a pierit vreodată și că cei răi sunt chinuiți pentru păcatele lor, 7-11; povestește o viziune pe care a avut-o, 12-16, și ce i s-a spus cu acel prilej, 17-21. NOTE LA CAPITOLUL IV Versetul Iov 4:1. Atunci Elifaz temanitul a răspuns — Timp de șapte zile această persoană și cei doi prieteni ai săi observaseră o tăcere adâncă, fiind înfricoșați și tulburați la vederea necazului fără precedent al lui Iov. Acum, după ce a contemplat îndeajuns starea sa chinuită și a auzit plângerea sa amară, uitând că venise ca mângâietor, nu ca mustrător, pierde simțământul prietenului în trufia cenzorului, străduindu-se să-l lipsească de singura sa mângâiere, — mărturia conștiinței sale, că în simplitate și sinceritate evlavioasă, nu în înțelepciune trupească, ci prin harul lui Dumnezeu, avusese purtarea sa printre oameni, — insinuând că dacă căile sale ar fi fost drepte, nu ar fi fost părăsit unei asemenea strâmtorări și necaz; și dacă inima sa poseda acea dreptate de care se lăuda, nu ar fi fost doborât atât de brusc de nenorocire.
Considerați

Cugetare

Clarke încheie secțiunea subliniind rezultatul încercării duhovnicești. Capitolele următoare arată conflictul sufletului; sfârșitul cărții, biruința lui Dumnezeu și înălțarea sa. Satana l-a cernut pe Iov ca pe grâu, dar credința sa nu a lipsit.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în împrejurările mele actuale sunt ispitit să vorbesc din greutate mai degrabă decât dintr-o încredere statornicită? 2. Cum ar putea harul care l-a susținut pe Iov să-mi întărească și mie voința de a rămâne neclintit astăzi? 3. În ce fel liniștit pot să întind o prietenie răbdătoare cuiva care suferă?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, îți mulțumim pentru mărturia statornică a lui Iov și pentru lumina pe care Adam Clarke o aruncă asupra acestor pagini sfinte. Ține inimile noastre fixate pe dragostea ta neschimbătoare când durerea se ridică ca un potop. Dă-ne răbdarea care îndură, smerenia care ascultă și credința care refuză să dea drumul făgăduințelor tale. Fie ca fiecare încercare să ne apropie mai mult de limanul prezenței tale și fie ca viețile noastre să arate sfințenia practică care îl cinstește pe Hristos. În numele său ne rugăm. Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →