Eterniseed › Curriculum › 1 Ioan
1 Ioan 1 — cu al.)
Deschidere
În căldura simplă a mărturisirii reformate, adnotatorii de la Geneva și-au expus notele marginale din 1599 la capitolul 1 din 1 Ioan. Teodor Beza, William Whittingham și tovarășii lor de muncă se străduiesc să deschidă mărturia apostolică despre Cuvântul întrupat, chemarea de a umbla în lumina divină și singurul temei al curățirii noastre. Adnotările lor țin Biserica fixată numai asupra lui Hristos, păzind împotriva oricărei pretenții de merit uman, ancorând totodată asigurarea în promisiunea credincioasă a lui Dumnezeu. Ne întoarcem astăzi la aceste note pentru ca aceeași lumină să ne ordoneze pașii și să ne confirme părtășia cu Tatăl și cu Fiul Său.
Citește
Citire
Să citim acum capitolul 1 din 1 Ioan în Biblia de la Geneva din 1599 însăși. Luați aminte la mărturia apostolului despre Cuvântul vieții făcut cunoscut, la chemarea de a umbla în lumină și la promisiunea întinsă celor ce își mărturisesc păcatele. Primiți textul cu aceeași evlavie pe care adnotatorii au adus-o lucrării lor, cerând Duhului să ne deschidă inimile către adevărul său.
Studiu
Adnotatorii de la Geneva încep prin a trata mărturia apostolică despre Cuvânt.
Versetul 1. 1:1 Ceea ce {1} era de la început, pe care l-am {a} auzit, pe care l-am văzut cu ochii noștri, pe care l-am privit și mâinile noastre l-au pipăit, despre {b} Cuvântul vieții; (1) El începe cu descrierea persoanei lui Hristos pe care îl face unul și nu doi: și pe El atât Dumnezeu din veșnicie (căci era cu Tatăl de la început și este acea viață veșnică) cât și om adevărat, pe care Ioan însuși și tovarășii săi l-au auzit, l-au privit și l-au pipăit. (a) L-am auzit vorbind, l-am văzut eu însumi cu ochii mei, l-am pipăit cu mâinile mele pe El care este adevăratul Dumnezeu, făcut om adevărat, și nu numai eu, ci și alții care erau cu mine. (b) Acel Cuvânt veșnic prin care toate lucrurile sunt făcute și în care numai este viață.Ei continuă cu mesajul luminii vestit de la El.
Versetul 5. 1:5 {3} Aceasta deci este vestirea pe care am auzit-o de la El și v-o vestim vouă, că Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric. (3) Acum intră într-o chestiune prin care putem înțelege că suntem uniți cu Hristos, adică dacă suntem conduși de lumina Sa, care se percepe prin rânduiala vieții noastre. Și astfel raționează: Dumnezeu este în Sine lumină preacurată, de aceea Se potrivește bine cu cei ce sunt ai luminii, dar cu cei ce sunt ai întunericului nu are părtășie.Despre umblarea în lumină ei apasă apoi.
Versetul 7. 1:7 Dar dacă umblăm în {d} lumină, după cum El este în lumină, avem părtășie unii cu alții, {4} și sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat. (d) Dumnezeu este numit lumină prin propria Sa fire și a fi în lumină, adică în acea fericire veșnică și nemărginită: iar noi suntem zişi a umbla în lumină în aceea că razele acelei lumini strălucesc asupra noastră în Cuvânt. (4) O digresiune de la materia în discuție, la iertarea păcatelor: căci această sfințire a noastră care umblăm în lumină este o mărturie a unirii și legăturii noastre cu Hristos: dar pentru că această lumină a noastră este foarte întunecată, trebuie să obținem un alt beneficiu în Hristos, adică ca păcatele noastre să ne fie iertate fiind stropiți cu sângele Său: și aceasta în concluzie este sprijinul și ancora mântuirii noastre.Ei desfășoară apoi promisiunea dată celor ce mărturisesc.
Versetul 9. 1:9 {6} Dacă ne mărturisim păcatele, El este {g} credincios și drept ca să {h} ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. (6) Așadar începutul mântuirii este să recunoaștem răutatea noastră și să cerem iertare de la El, care iartă cu dărnicie toate păcatele, pentru că a promis să facă astfel și este credincios și drept. (g) Așadar mântuirea noastră depinde de promisiunea liberă a lui Dumnezeu, care, fiindcă este credincios și drept, va împlini ceea ce a promis. (h) Unde sunt atunci meritele noastre? căci aceasta este adevărata noastră fericire.
Considerați
Considerare
Adnotatorii de la Geneva încheie prin a apăsa promisiunea credincioasă care singură susține mântuirea noastră.
Versetul 9. 1:9 {6} Dacă ne mărturisim păcatele, El este {g} credincios și drept ca să {h} ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. (6) Așadar începutul mântuirii este să recunoaștem răutatea noastră și să cerem iertare de la El, care iartă cu dărnicie toate păcatele, pentru că a promis să facă astfel și este credincios și drept. (g) Așadar mântuirea noastră depinde de promisiunea liberă a lui Dumnezeu, care, fiindcă este credincios și drept, va împlini ceea ce a promis. (h) Unde sunt atunci meritele noastre? căci aceasta este adevărata noastră fericire.
Răspunde
Răspuns
Unde ai nevoie cel mai mult de lumina acestei mărturii ca să expună întunericul rămas în umblarea ta? Cum îți întărește inima promisiunea curățirii prin sângele lui Hristos atunci când păcatul este mărturisit? În ce fel părtășia cu Tatăl și cu Fiul îți modelează rânduiala zilnică a vieții?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru munca credincioasă a adnotatorilor de la Geneva care au deschis Cuvântul Tău Bisericii Tale. Dăruiește ca lumina pe care au trasat-o să strălucească acum în noi, rânduindu-ne pașii și expunând orice pretenție de merit. Ține-ne pururea privind la sângele Fiului Tău pentru curățire și lasă mărturisirea noastră să se sprijine numai pe promisiunea Ta credincioasă. Unește-ne mai adânc cu Tine și cu poporul Tău, ca bucuria noastră să fie deplină în Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →