Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Leviticul 1-2 — cu Benson
Deschidere
Preaiubitule, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Joseph Benson asupra Vechiului și Noului Testament, acel bogat ghid wesleyan al Sfintei Scripturi. Cu căldură pastorală și expunere atentă, Benson ne conduce prin primele două capitole ale Leviticului, deschizând vechile rânduieli ale jertfei pentru ca Hristos să fie văzut mai clar și inimile noastre să fie atrase mai aproape de Dumnezeu într-o devoțiune sinceră.
Citește
Citire
Să citim acum Leviticul capitolele unu și doi, luând aminte la îndrumările pline de har date la ușa cortului întâlnirii. Pe măsură ce auzim poruncile Domnului pentru arderile de tot și darurile de mâncare, Duhul să ne pregătească mințile ca să primim înțelesul mai adânc pe care îl cuprind aceste umbre și să ne închinăm din nou Domnului.
Studiu
Benson începe prin a lega începutul Leviticului de încheierea Exodului.
Versetul 1. Leviticul 1:1. Și Domnul a chemat pe Moise. Particula „și” arată că începutul acestei cărți este strâns legat de încheierea celei anterioare; de aceea este probabil ca această poruncă să fi fost dată lui Moise îndată după sfințirea cortului întâlnirii; astfel, acum, când toate erau gata pentru slujba dumnezeiască, el s-a apropiat de oracolul lui Dumnezeu, ca să primească următoarele îndrumări despre slujbele și jertfele acestuia.El explică apoi felurile de jertfe și scopurile lor.
Versetul 2. Leviticul 1:2. Aici sunt prescrise felurite feluri de jertfe, unele ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru îndurările dorite sau primite; altele ca satisfacere adusă lui Dumnezeu pentru păcatele oamenilor; altele erau simple exerciții de devoțiune. Iar pricina pentru care au fost rânduite atâtea feluri a fost, în parte, respectul față de starea copilărească a evreilor, care, prin obiceiul neamurilor și prin înclinările lor firești, erau foarte atașați de rituri și ceremonii exterioare, ca să aibă depline ocupații de acest fel în slujba lui Dumnezeu și astfel să fie feriți de ispitele idolatriei; și în parte pentru a înfățișa, atât mai multe desăvârșiri ale lui Hristos, adevărata jertfă, și feluritele binefaceri ale morții Sale, cât și îndatoririle pe care oamenii le datorează Creatorului și Răscumpărătorului lor, toate acestea neputând fi exprimate atât de bine printr-un singur fel de jertfe.Benson expune apoi înțelesul arderii de tot și cerințele ei.
Versetul 3. Leviticul 1:3. Dacă jertfa lui va fi o ardere de tot. Aceasta era numită de greci holocaust, fiind în întregime dată lui Dumnezeu și mistuită pe altarul Lui, cu excepția pielii, nici preotul, nici cel ce aducea jertfa neavând parte din ea, Leviticul 1:9 și 1 Samuel 7:9. Era jertfa principală și este menționată pe bună dreptate prima, ca fiind aceea care vorbea cel mai limpede despre bunăvoința celui ce aducea jertfa și despre mărinimia inimii sale, 2 Cronici 29:31. Aceste jertfe arătau că omul întreg, în locul căruia era adusă jertfa, trebuia să fie înfățișat sau închinat în întregime și fără rezervă slujirii lui Dumnezeu; și că omul întreg merita să fie mistuit cu desăvârșire, dacă Dumnezeu ar fi lucrat cu asprime față de el; și ne îndrumă să slujim Domnului cu toată curăția inimii și să fim gata să aducem lui Dumnezeu chiar acele jertfe sau slujbe în care noi înșine nu avem nici o parte sau folos.Trecând la capitolul doi, el explică firea darului de mâncare.
Versetul 1. Leviticul 2:1. Când cineva va voi să aducă un dar de mâncare. Cuvântul מנחה, mincha, pe care îl redăm prin dar de mâncare, înseamnă în general o simplă ofrandă sau dar. În acest capitol și în alte locuri înseamnă o ofrandă de lucruri neînsuflețite, în opoziție cu jertfele de animale, descrise în capitolul anterior. Cuvântul dar de mâncare (care se presupune de unii a fi fost o veche greșeală de tipar, care a trecut prin multe ediții ale Bibliei noastre, în loc de dar de făină) transmite cititorului englez o idee cu totul diferită. Ar fi cu siguranță mai bine redat prin dar de făină sau dar de grâu. Era de două feluri: unul care, fiind unit cu alte jertfe (Numeri 15:4; Numeri 15:7; Numeri 15:10), era prescris în mod deosebit cu măsura și proporția lui. Celălalt, despre care se vorbește aici, era lăsat la voia bună a celui ce aducea jertfa, atât pentru lucrul adus cât și pentru cantitate.
Considerați
Cugetare
Benson încheie capitolul subliniind superioritatea dragostei față de toate jertfele exterioare.
Versetul 17. Leviticul 1:17. El va despica pasărea pe toată lungimea, totuși fără a despărți o parte de cealaltă. O mireasmă plăcută Domnului. Totuși, după toate acestea, „a iubi pe Dumnezeu din toată inima noastră și a iubi pe aproapele nostru ca pe noi înșine este mai bun decât toate arderile de tot și jertfele”.El încheie secțiunea arătând că numai dragostea sfântă face ca fiecare jertfă să fie primită.
Versetul 16. Leviticul 2:16. Făcut prin foc. Focul arată râvna duhului care trebuie să fie în toate slujbele noastre religioase. Dragostea sfântă este focul prin care trebuie să fie aduse toate jertfele noastre; altfel ele nu sunt o mireasmă plăcută lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
1. Cum ne invită chemarea la o devoțiune din toată inima din aceste capitole să cercetăm sinceritatea propriei noastre jertfe aduse lui Dumnezeu?
2. În ce feluri suntem ispitiți să ne odihnim în formele exterioare mai degrabă decât în harul lăuntric pe care îl semnifică?
3. Unde ne îndeamnă Duhul să ne înfățișăm mai deplin ca o jertfă vie, sfântă și plăcută?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, care ne-ai dat aceste umbre străvechi ca să-L vedem pe Hristos, dă-ne harul să ne închinăm Ție cu totul. Curățește inimile noastre prin Duhul Tău, ca fiecare slujbă pe care o aducem să fie aprinsă de dragostea sfântă. Ferește-ne de formalism și ipocrizie și învață-ne să ne bucurăm de simplitatea devoțiunii sincere. Focul dragostei Tale să nu se stingă niciodată pe altarul sufletelor noastre și să fim găsiți plăcuți înaintea Ta prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →