Eterniseed › Curriculum › Judecători
Jud. 13-14 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Judecători 13–14 ne invită în povestea surprinzătoare a lui Samson, ultimul judecător a cărui viață începe înainte de nașterea sa. Henry urmărește cum rebeliunea repetată a lui Israel aduce din nou opresiunea filistenilor, totuși Dumnezeu răspunde cu un eliberator anunțat de un înger. Reflecțiile sale evidențiază pregătirea atentă a ambilor părinți și consacrarea pe viață a copilului ca nazireu. Prin aceste scene antice, Henry arată cum harul divin întâlnește slăbiciunea umană, transformând sterilitatea îndelungată într-un semn al puterii promise. Lecția de astăzi urmează expunerea sa măsurată, permițând textului să vorbească din nou cu claritate proaspătă pentru cei care caută să înțeleagă lucrarea răbdătoare a lui Dumnezeu de eliberare.
Citește
Așază-te într-un loc liniștit și citește Judecători 13–14 cu încetineală. Observă instrucțiunile repetate ale îngerului adresate soției lui Manoah, întrebările pline de reverență ale cuplului și primele indicii ale puterii extraordinare a lui Samson. Lasă ritmul narațiunii să te călăuzească; oprește-te la fiecare întâlnire divină. Cere Duhului să-ți deschidă inima către temele consacrării, răbdării și începutului eliberării pe care Henry le va dezvolta în paragrafele ce urmează.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a schița contururile surprinzătoare ale întregii povești a lui Samson.
În acest capitol începe povestea lui Samson, ultimul dintre judecătorii lui Israel a cărui istorie este consemnată în această carte și imediat înainte de Eli. Relatările privitoare la el sunt, de la început până la sfârșit, foarte surprinzătoare și neobișnuite. Figura pe care o face în această istorie este cu adevărat mare, și totuși cu totul diferită de cea a predecesorilor săi. Nu-l găsim niciodată în fruntea unei curți sau a unei armate, niciodată pe tronul judecății sau pe câmpul de luptă, totuși, în propria sa persoană, un mare patriot al țării sale și un flagel și o stavilă teribilă pentru dușmanii și asupritorii ei; a fost un credincios eminent (Evrei 11:32) și un tip glorios al Celui care cu propriul Său braț a înfăptuit mântuirea. Istoria celorlalți judecători începe de la înaintarea lor în acea slujbă, dar povestea lui Samson începe cu nașterea sa, ba chiar cu zămislirea sa, nici mai mult nici mai puțin decât un înger din ceruri îl introduce în lume, ca un model a ceea ce urma să se facă mai târziu cu Ioan Botezătorul și cu Hristos. Aceasta este relatată în acest capitol. I. Ocazia ridicării acestui eliberator a fost asuprirea lui Israel de către filisteni, v. 1. II. Nașterea sa este vestită de un înger mamei sale, v. 2-5. III. Ea relatează profeția tatălui său, v. 6, 7. IV. Amândoi primesc din nou aceeași veste de la înger (v. 8-14), pe care îl tratează cu respect (v. 15-18) și care, spre marea lor uimire, își descoperă demnitatea la despărțire, v. 19-23. V. Samson se naște, v. 24, 25.Henry se îndreaptă apoi către primul verset care stabilește cadrul necazului lui Israel.
Primul verset ne oferă o scurtă relatare, de felul celor pe care le-am întâlnit deja prea des, despre marea nenorocire în care se afla Israel, care a prilejuit ridicarea unui eliberator. Ei au făcut răul, așa cum făcuseră, înaintea Domnului, și atunci Dumnezeu i-a dat, așa cum făcuse, în mâinile vrăjmașilor lor. Dacă nu ar fi fost păcat, nu ar fi fost nevoie de Mântuitor; dar păcatul a fost lăsat să abunde, ca harul să abunde și mai mult. Vrăjmașii cărora Dumnezeu i-a vândut acum erau filistenii, vecinii lor cei mai apropiați, care locuiau printre ei, primul și principalul dintre popoarele care fuseseră sortite pieirii, dar pe care Dumnezeu le-a lăsat să-i încerce (cap. III, 1, 3), cei cinci domni ai filistenilor, un popor neînsemnat în comparație cu Israel (aveau doar cinci cetăți de vreo însemnătate), și totuși, când Dumnezeu i-a folosit ca toiag în mâna Sa, erau foarte asupritori și supărăcioși. Iar această necaz a durat mai mult decât oricare altul: a continuat patruzeci de ani, deși probabil nu întotdeauna la fel de violent. Când Israel era în această nenorocire, Samson s-a născut; și aici avem nașterea sa vestită de un înger. Observă,Henry dezvoltă apoi mesajul detaliat al îngerului către mamă.
II. Vestea bună adusă mamei sale, că va avea un fiu. Mesagerul era un înger al Domnului (v. 3), apărând totuși ca un om, cu înfățișarea și îmbrăcămintea unui prooroc sau om al lui Dumnezeu. Iar acest înger (după cum presupune învățatul episcop Patrick, la v. 18) era Însuși Domnul, adică Cuvântul Domnului, care urma să fie Mesia, căci numele Său este numit Minunat, v. 18, și Iehova, v. 19. Marele Răscumpărător S-a îngrijit în mod deosebit de acest răscumpărător tipic. Nu atât pentru Manoah și soția sa, obscuri daniți, a fost trimis acest mesaj extraordinar, ci pentru Israel, al cărui eliberator urma să fie, și nu numai atât (slujbele sale aduse lui Israel nefiind pe măsura măreției intrării sale), ci pentru Mesia, al cărui tip urma să fie, și a cărui naștere trebuia vestită de un înger, așa cum a fost a Sa. Îngerul, în mesajul pe care îl transmite, 1. Ia act de necazul ei: Iată acum, ești stearpă și nu naști. De aici putea deduce că era prooroc, căci deși era străin de ea și nu-l văzuse niciodată înainte, totuși știa că acesta era necazul ei. I-l spune nu ca să o mustre cu el, ci pentru că poate în clipa aceea se gândea tocmai la acest necaz și se tânguia ca una scrisă fără copii. Dumnezeu trimite adesea mângâiere poporului Său foarte la timp, când simt cel mai mult din necazurile lor. „Acum ești stearpă, dar nu vei fi totdeauna așa”, cum se temea ea, „nici mult timp așa”. 2. O asigură că va zămisli și va naște un fiu (v. 3) și repetă asigurarea, v. 5. Ca să arate puterea unui cuvânt divin, cel mai puternic om care a existat vreodată a fost un copil al făgăduinței, ca Isaac, născut prin puterea și virtutea unei făgăduințe și prin credința în acea făgăduință, Evrei 11:11; Gal. 4:23. Multe femei, după ce au fost mult timp sterpe, au născut un fiu prin providență, dar Samson a fost prin făgăduință, pentru că era o figură a seminței promise, așteptată atât de mult prin credința sfinților Vechiului Testament. 3. Rânduiește ca pruncul să fie nazireu din naștere și, de aceea, ca mama să fie supusă legii nazireilor (deși nu sub jurământul unui nazireu) și să nu bea vin sau băutură tare atâta timp cât acest copil urma să-și primească hrana de la ea, fie în pântece, fie la sân, v. 4, 5. Observă, Acest eliberator al lui Israel trebuie să fie în chipul cel mai strict închinat lui Dumnezeu și un exemplu de sfințenie. Este vorbit ca o bunătate pentru popor faptul că Dumnezeu a ridicat dintre tinerii lor nazirei, Amos 2:11. Alți judecători îndreptaseră apostaziile lor de la Dumnezeu, dar Samson trebuie să apară ca unul, mai mult decât oricare dintre ei, consacrat lui Dumnezeu; și, în ciuda celor ce citim despre greșelile sale, avem motive să credem că, fiind nazireu făcut de Dumnezeu, a exemplificat în cursul vieții sale nu numai ceremonia, ci și substanța acelei despărțiri pentru Domnul în care consta nazireatul, Num. 6:2. Cei ce vor să mântuiască pe alții trebuie să se deosebească prin evlavie singulară. Samuel, care a dus mai departe eliberarea lui Israel de filisteni, a fost nazireu prin jurământul mamei sale (1 Sam. 1:11), ca și Samson prin rânduiala divină. Mama acestui eliberator trebuie deci să se lepede de sine și să nu mănânce nimic necurat; ceea ce era îngăduit altădată trebuia acum oprit. Așa cum făgăduința i-a încercat credința, tot așa această poruncă i-a încercat ascultarea; căci Dumnezeu cere amândouă de la cei cărora vrea să le dea binecuvântările Sale. Femeile însărcinate trebuie să evite cu conștiinciozitate tot ce au motive să creadă că ar putea fi în vreun fel dăunător sănătății sau bunei alcătuiri a rodului trupului lor. Și poate că mama lui Samson trebuia să se abțină de la vin și băutură tare nu numai pentru că el era destinat să fie nazireu, ci și pentru că era destinat să fie un om de mare putere, la care cumpătarea mamei sale ar fi contribuit. 4. Prevestește slujba pe care acest copil o va face țării sale: El va începe să elibereze pe Israel. Observă, Este foarte de dorit ca copiii noștri să fie nu numai închinați cu totul lui Dumnezeu ei înșiși, ci și folositori pentru binele altora și pentru slujirea generației lor — nu sihaștri, lumânări sub obroc, ci pe un sfeșnic. Observă, El va începe să elibereze pe Israel. Aceasta arăta că asuprirea filistenilor va dura mult, căci eliberarea lui Israel de ea nu va începe nici măcar, nici un pas nu va fi făcut spre ea, până când acest copil, care acum era încă nenăscut, va fi crescut până la capacitatea de a o începe. Și totuși el nu trebuie să desăvârșească eliberarea: el va doar începe să elibereze pe Israel, ceea ce arată că necazul va fi prelungit. Dumnezeu alege să-Și ducă lucrarea mai departe treptat și prin mai multe mâini. Unul pune temelia unei lucrări bune, altul zidește, și poate un al treilea aduce piatra de încheiere. Iar în aceasta Samson a fost un tip al lui Hristos, (1.) Ca nazireu al lui Dumnezeu, nazireu din pântece. Căci, deși Domnul nostru Iisus nu a fost El Însuși nazireu, totuși a fost prefigurat de nazirei, ca fiind cu desăvârșire curat de tot păcatul, fără a fi măcar zămislit în el, și cu totul închinat cinstei Tatălui Său. Din Biserica iudaică, după trup, a venit Hristos, pentru că la ei aparținea făgăduința Lui, Rom. 9:4, 5. Prin virtutea acelei făgăduințe, El a zăcut multă vreme ca într-un pântece al acelei Biserici, care timp de multe veacuri a fost însărcinată cu El și, de aceea, asemenea mamei lui Samson, în timpul acelei sarcini a fost făcută neam sfânt și popor deosebit și strict oprită să atingă ceva necurat de dragul Celui care la împlinirea vremii urma să vină din ei. (2.) Ca eliberator al lui Israel; căci El este Iisus, un Mântuitor, care mântuiește pe poporul Său de păcatele lor. Dar cu această deosebire: Samson a început doar să elibereze pe Israel (David a fost ridicat mai târziu ca să desăvârșească nimicirea filistenilor), dar Domnul nostru Iisus este și Samson și David, și autorul și desăvârșitorul credinței noastre.Henry continuă relatând rugăciunea stăruitoare a lui Manoah pentru călăuzire mai deplină.
I. Manoah a cerut-o cu stăruință, v. 8. Nu a fost neîncrezător față de povestea pe care i-a spus-o soția sa; știa că ea era o femeie virtuoasă și, de aceea, inima bărbatului ei se încredea în siguranță în ea; știa că ea nu ar încerca să-l înșele, cu atât mai puțin era, așa cum îl înfățișează nedemn Iosif, gelos pe convorbirea soției sale cu acest străin; ci, 1. Ia de la sine înțeles că acest copil al făgăduinței le va fi dat la vremea potrivită și vorbește fără ezitare despre copilul care se va naște. Nu s-a găsit o credință atât de mare, nici chiar la Zaharia, preot, atunci de slujbă la altarul Domnului și căruia i s-a arătat însuși îngerul, ca în acest cinstit danit. Lucruri ascunse de cei înțelepți și pricepuți, care se mândresc cu finețea cercetărilor lor, sunt adesea descoperite pruncilor, care știu să prețuiască darurile lui Dumnezeu și să primească Cuvântul lui Dumnezeu. Ferice de cei ce n-au văzut și totuși, ca Manoah aici, au crezut. 2. Toată grija lui este ce vor face cu copilul care se va naște. Observă, Oamenii buni sunt mai preocupați și mai dornici să cunoască datoria ce trebuie împlinită de ei decât să cunoască evenimentele ce vor avea loc privitoare la ei; căci datoria este a noastră, evenimentele sunt ale lui Dumnezeu. Solomon întreabă despre binele pe care oamenii ar trebui să-l facă, nu despre binele pe care ar trebui să-l aibă, Ecl. 2:3. 3. De aceea se roagă lui Dumnezeu să trimită din nou același vestitor binecuvântat, ca să le dea mai multe îndrumări privitoare la creșterea acestui nazireu, temându-se ca bucuria soției sale pentru făgăduință să nu fi făcut-o să uite vreo parte din poruncă, în care dorea să fie pe deplin lămurit și să nu rămână în nici o greșeală: „Doamne, să vină iarăși la noi omul lui Dumnezeu, căci dorim să-l cunoaștem mai bine”. Observă, Cei ce au auzit din cer nu pot decât să dorească să audă mai mult de acolo, iar și iar să se întâlnească cu omul lui Dumnezeu. Observă, El nu merge și nu-și trimite slugile să-l caute pe acest om al lui Dumnezeu, ci Îl caută în genunchi, se roagă lui Dumnezeu să-l trimită și, căutând astfel, Îl găsește. Am dori ca solii lui Dumnezeu, slujitorii Evangheliei Sale, să aducă un cuvânt potrivit pentru noi și pentru învățătura noastră? Rugați pe Domnul să ni-i trimită, ca să ne învețe, Rom. 15:30, 32.
Considerați
Cugetă
Henry reflectează asupra rădăcinilor tribale ale lui Samson și asupra înțelesului nașterii mult așteptate.
I. Extracția sa. El era din seminția lui Dan, v. 2. Dan înseamnă judecător sau judecată, Gen. 30:6. Și probabil că tocmai cu ochiul la Samson a proorocit Iacov muribund: Dan va judeca pe poporul său, adică „va produce un judecător pentru poporul său, deși unul dintre fiii roabelor, ca unul, la fel ca oricare altul, dintre semințiile lui Israel”, Gen. 49:16. Sorțul seminției lui Dan se afla lângă țara filistenilor și, de aceea, unul din acea seminție era cel mai potrivit să fie făcut frâu pentru ei. Părinții săi fuseseră multă vreme fără copii. Multe persoane de seamă s-au născut din mame care fuseseră ținute multă vreme în lipsa binecuvântării copiilor, ca Isaac, Iosif, Samuel și Ioan Botezătorul, ca mila să fie cu atât mai primită când venea. Cântă, o stearpă! tu care n-ai născut, Isa. 54:1. Observă, Milele așteptate mult timp se dovedesc adesea mile de seamă și se arată că au meritat să fie așteptate, iar prin ele alții pot fi încurajați să-și continue nădejdea în mila lui Dumnezeu.
Răspunde
1. Unde în viața ta a transformat Dumnezeu așteptarea îndelungată într-un scop neașteptat?
2. Cum s-ar putea aplica chemarea la o consacrare atentă rolurilor pe care le porți astăzi?
3. Ce pas de ascultare ar putea marca începutul eliberării pentru cineva pe care îl iubești?
Roagă-te
Doamne, așa cum odinioară Ți-ai descoperit planul lui Manoah și soției sale și l-ai chemat pe fiul lor la o viață pusă deoparte, lucrează și în noi prin Duhul Tău, ca să primim Cuvântul Tău cu credință gata și să umblăm în devotament din toată inima față de Tine. Păzește-ne de orice compromis care ne slăbește dragostea pentru Hristos și sădește în noi o speranță proaspătă în îndurarea Ta cea răbdătoare, în timp ce așteptăm eliberarea Ta. Ridică în zilele noastre pe aceia ale căror vieți îndreaptă pe alții spre Eliberatorul cel mai mare, care a venit. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →