Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 14 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Ioan Calvin a acordat o atenție deosebită unității practice a bisericii timpurii, mai ales atunci când credincioșii difereau în privința unor chestiuni de conștiință. În comentariul său la Romani 14 el îi călăuzește pe cititori prin sfatul apostolului despre primirea celor slabi fără a se certa pe întrebări discutabile. Cuvintele sale ne amintesc că puterea creștină este menită pentru slujire, nu pentru superioritate, și că fiecare credincios răspunde în cele din urmă doar în fața Domnului. Ascultându-l pe Calvin astăzi, suntem invitați să examinăm cum dragostea guvernează libertatea și cum smerenia modelează judecățile noastre. Fie ca perspectivele sale să ne ajute să cultivăm răbdare unii cu alții și să ne adâncim devotamentul comun față de Hristos.
Citește
Citire
Acordați câteva momente de liniște pentru a citi capitolul 14 din Romani încet și cu rugăciune. Observați preocuparea apostolului atât pentru cei tari cât și pentru cei slabi în credință. Vedeți cum textul cheamă pe fiecare credincios să trăiască și să moară pentru Domnul mai degrabă decât să se mulțumească pe sine. Lăsați cuvintele să se așeze în inima voastră înainte de a trece la expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a stabili o poruncă deosebit de necesară pentru instruirea Bisericii.
1. Pe acela, într-adevăr, etc. El trece acum la a stabili o poruncă deosebit de necesară pentru instruirea Bisericii, — ca cei care au făcut cel mai mare progres în doctrina creștină să se adapteze celor mai neștiutori și să își folosească propria putere pentru a susține slăbiciunea acestora; căci printre poporul lui Dumnezeu sunt unii mai slabi decât alții și care, dacă nu sunt tratați cu mare blândețe și bunătate, vor fi descurajați și vor deveni în cele din urmă înstrăinați de religie. Și este foarte probabil ca acest lucru să se fi întâmplat mai ales în acea vreme; căci Bisericile erau formate atât din evrei cât și din neamuri; unii dintre ei, fiind obișnuiți de mult cu rânduielile Legii lui Moise, fiind crescuți în ele din copilărie, nu erau ușor îndepărtați de ele; și erau alții care, neînvățând niciodată astfel de lucruri, refuzau un jug la care nu fuseseră obișnuiți. [413]Calvin arată apoi cum cei care diferă în opinii pot trăi împreună fără discordie.
Or, deoarece dispoziția omului este de a aluneca de la o diferență de opinie la certuri și conflicte, Apostolul arată cum cei care diferă astfel în opiniile lor pot trăi împreună fără nicio discordie; și prescrie aceasta ca cel mai bun mod, — ca cei care sunt tari să își petreacă osteneala ajutându-i pe cei slabi, și ca cei care au făcut cele mai mari progrese să îi suporte pe cei mai neștiutori. Căci Dumnezeu, făcându-ne mai tari decât alții, nu ne dăruiește putere ca să îi asuprim pe cei slabi; nici nu este partea înțelepciunii creștine să fim peste măsură de insolenți și să îi disprețuim pe alții. Importanța a ceea ce el adresează celor mai inteligenți și deja întăriți este aceasta, — că cu cât harul pe care l-au primit de la Domnul era mai amplu, cu atât erau mai legați să își ajute aproapele.Calvin întâlnește cu înțelepciune și potrivire greșelile ambelor părți.
3. Să nu-l judece cel ce mănâncă, etc. El întâlnește cu înțelepciune și potrivire greșelile ambelor părți. Cei care erau tari aveau această greșeală, — că îi disprețuiau ca superstițioși pe cei scrupuloși în privința lucrurilor nesemnificative și, de asemenea, îi ridiculizau: aceștia, pe de altă parte, abia puteau să se abțină de la judecăți pripite, ca să nu condamne ceea ce nu urmau; căci orice percepeau a fi contrar propriilor sentimente, considerau că este rău. De aceea îi îndeamnă pe primii să se abțină de la dispreț, iar pe cei din urmă de la morocire excesivă. Iar motivul pe care îl adaugă, deoarece aparține ambelor părți, trebuie aplicat celor două clauze, — 'Când vezi', spune el, 'un om luminat cu cunoașterea lui Dumnezeu, ai dovadă suficientă că este primit de Domnul; dacă îl disprețuiești sau îl condamni, îl respingi pe cel pe care Dumnezeu l-a îmbrățișat.' [417]
Considerați
Considerare
Calvin ne îndeamnă la milă și bunătate ca să sperăm întotdeauna bine de acela în care percepem ceva de la Dumnezeu.
Stă sau cade în fața Domnului său, etc. Ca și cum ar fi spus, — 'Aparține pe drept Domnului, fie să dezaprobe, fie să accepte ceea ce face slujitorul său: de aceea îl jefuiește pe Domnul, cel care încearcă să își ia această autoritate.' Și adaugă, el va sta într-adevăr: și spunând astfel, nu numai că ne poruncește să ne abținem de la condamnare, ci ne și îndeamnă la milă și bunătate, ca să sperăm întotdeauna bine de acela în care percepem ceva de la Dumnezeu; întrucât Domnul ne-a dat o speranță că îi va întări pe deplin și îi va duce la desăvârșire pe aceia în care a început lucrarea harului.
Răspunde
Răspuns
Unde ați putea fi tentați să disprețuiți sau să condamnați un frate sau o soră a cărui conștiință diferă de a voastră? Cum schimbă amintirea că fiecare persoană stă sau cade în fața Domnului felul în care priviți acea diferență? În ce mod practic puteți folosi orice putere ați primit pentru a sprijini pe cineva mai slab în credință în această săptămână?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne suveran, care prin harul lui Hristos ne-ai primit în legământul Tău și ne-ai făcut slujitorii Tăi, dăruiește-ne să ne primim unii pe alții fără judecată, trăind și murind doar pentru Tine. Prin Duhul Tău, păzește-ne de mândria care condamnă și de frica ce dezbină, ca să urmărim pacea și să zidim pe cei slabi, închinând fiecare faptă în mulțumire spre slava Ta. Întărește speranța noastră că vom sta cu toții înaintea scaunului Tău de judecată, susținuți doar de credincioșia Ta.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →