← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 2 — cu Simeon

Romani 2Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de teologie expozitivă creată pentru Biserica Angliei. Cu grijă reverentă Simeon dezvăluie al doilea capitol din Romani, expunând ipocrizia subtilă care se ascunde sub fiecare judecată pripită a altora în timp ce inima rămâne neexaminată. Cuvintele sale, extrase din ore lungi de studiu rugător, ne invită să auzim avertismentul Apostolului cu seriozitate proaspătă și să căutăm mila care singură ne poate pregăti pentru ziua judecății drepte.
Citește

Citire

Să ascultăm acum textul sacru însuși. Într-un spirit de reculegere liniștită, citiți Romani capitolul doi, lăsând ca frazele măsurate să cerceteze conștiința. Observați cum Apostolul trece de la lumea păgână la cei care pretind o lumină mai mare și cum fiecare pretenție de superioritate este demontată cu blândețe dar ferm. Citiți încet, oprindu-vă acolo unde cuvântul apasă cel mai mult asupra inimii.
Studiu
Simeon începe prin a arăta cui i se adresează mustrarea— Dar caracterele cărora li se adresează sunt aceleași, fie printre iudei fie printre păgâni: și, deoarece întreaga forță a adresei va fi invalidată dacă nu discernem clar cui i se adresează, vom arăta, I. Cui i se adresează mustrarea— Au existat printre păgâni unii care în discursurile lor publice propovăduiau o morală mai curată decât cea practicată în general, dar în propria lor viață și conversație erau vinovați de crimele pe care le condamnau: și tot așa este și astăzi printre cei care se numesc creștini. Dispoziția care este aici mustrată se arată, 1. În lume unii față de alții— [Oricare ar fi cauza, fie invidie fie lipsă de dragoste, există o dispoziție la toți de a-i privi pe alții într-o lumină nefavorabilă, în timp ce ei înșiși sunt vinovați, fie în același mod precis, fie în alte moduri în aceeași măsură. El urmărește apoi același spirit printre persoanele religioase— Păcatele celor nelegiuiți și profani sunt socotite ca nimic în comparație cu crima sa; și întreaga Biserică a lui Dumnezeu este defăimată, iar Dumnezeu însuși este hulit, ca și cum ar aproba și justifica nelegiuirea săvârșită.] 3. La persoanele religioase față de lume— [Ar fi bine dacă această parțialitate în judecată s-ar limita la cei nelegiuiți: dar există o mare tendință spre ea la cei care mărturisesc religia. Fără îndoială, pe măsură ce adevărata smerenie se formează în inimă, această dispoziție rea va fi omorâtă: dar pe măsură ce mândria și îngâmfarea rămân nebiruite, răul însoțitor al lipsei de dragoste se va trăda. Avem un exemplu foarte remarcabil al acestui lucru la David, când a căzut într-o stare de îndepărtare gravă de Dumnezeu. Trecând la adresare, Simeon apasă interogațiile sale cercetătoare asupra conștiinței— Trecem acum la, II. Să considerăm adresa însăși— Aceasta este extrem de ascuțită. Interogațiile arată cât de cumplit se înșală aceste persoane. Adresa este, de fapt, un apel la conștiințele persoanelor adresate; și le constituie judecători în propria lor cauză. Ea arată tuturor acestor persoane neiubitoare ce stare înfricoșătoare se află ele înseși: 1. Cât de deșarte sunt speranțele lor! [Toate caracterele menționate mai sus își închipuie că ele însele nu au nimic de temut: dar ele sunt toate într-o stare care nu Îi place lui Dumnezeu, 'a cărui judecată este după adevăr împotriva celor ce fac astfel de lucruri [Nota: vers. 2.]'. Oare poate vreun om să creadă că o simplă mărturisire de religie va trece la Dumnezeu drept experiența reală a acesteia în inimă? sau că o grabă de a-i condamna pe alții va fi un substitut pentru împlinirea propriilor noastre îndatoriri? Va forma Dumnezeu judecata Sa pe temeiurile parțiale pe care le luăm noi pentru formarea judecății noastre?
Considerați

Considerare

Despre perspectivele înfricoșătoare ale celor nepocăiți, el rostește un avertisment solemn— puțin vă gândiți la ceea ce faceți: puțin vă gândiți la ce va fi rezultatul întregii voastre nepocăințe și împietriri. Dar așa va fi. Acea zi este rânduită anume cu scopul de a 'dezvălui' și de a arăta înaintea universului adunat 'judecata dreaptă a lui Dumnezeu'. Fiecare păcat săvârșit va fi atunci adus la lumină; 'și fiecare va fi judecat după cele ce a făcut în trup, fie bine fie rău'. Atunci, vrei sau nu, atenția voastră va fi îndreptată asupra propriilor păcate: nu veți avea atunci nimic de-a face cu păcatele altora. O! începeți acum, cât timp vi se dă, să cercetați propriile nelegiuiri și să căutați iertarea lor prin sângele lui Hristos.] Vom încheia acest subiect înfricoșător cu câteva cuvinte de sfat— 1. În cele din urmă el îndreaptă pe fiecare ascultător spre singurul remediu suficient— Dacă ar exista într-adevăr vreo îndoială cu privire la puterea Sa de a ne mântui, am putea fi bineînțeles temători de a ne vedea păcatele în toată întinderea lor: 'sângele Său va curăți de orice păcat'; și 'El poate mântui pe deplin pe toți cei ce se apropie de Dumnezeu prin El'. În El locuiește toată plinătatea: și nu trebuie să vă temeți de a vă vedea 'nenorociți, și ticăloși, și săraci, și orbi, și goi', când Îl auziți sfătuindu-vă să veniți la El pentru 'aur care să vă îmbogățească, și îmbrăcăminte care să vă acopere, și alifie pentru ochi care să vă redea vederea [Nota: Apocalipsa 3:17-18.]'. Fiți nimic, ba chiar 'mai puțin decât nimic', în voi înșivă; și El va fi pentru voi tot ce poate dori inima voastră, 'înțelepciunea voastră, dreptatea voastră, sfințirea voastră și răscumpărarea voastră'.
Răspunde

Răspuns

Unde în vorbirea mea zilnică presupun în liniște o superioritate pe care Evanghelia însăși o interzice? Cum ar putea răbdarea pe care Dumnezeu mi-a arătat-o să devină, nu un motiv pentru amânare ulterioară, ci o chemare la pocăință adevărată? În ce mod concret pot să mă întorc de la a-i judeca pe alții la o examinare mai cercetătoare și mai plină de dragoste a propriei mele inimi înaintea Domnului?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care vei judeca tainele tuturor inimilor, dă-ne harul de a sta mai întâi în judecată asupra noastră înșine. Fie ca bogățiile îndelungii Tale răbdări să ne conducă nu la prezumție, ci la acea pocăință pe care ai promis s-o primești. Curățește-ne de orice urmă de mândrie cenzurătoare; învață-ne să-i socotim pe alții mai presus de noi înșine; și fixează-ne nădejdea numai pe mila descoperită în Iisus Hristos. Așa pregătește-ne, Te rugăm, pentru ziua când fiecare lucrare va fi cântărită în dreptate desăvârșită, prin același Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →