← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 3 — cu Whedon

Romani 3Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul tradiției metodiste episcopale ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea arminian-wesleyană a lui Whedon asupra capitolului 3 din Romani desfășoară argumentul atent al apostolului privind avantajul evreiesc, condamnarea universală și dreptatea lui Dumnezeu revelată în afara legii. Tratamentul său măsurat, dar direct, onorează atât suveranitatea divină, cât și responsabilitatea umană, călăuzind cititorii de la verdictul solemn al legii spre leacul plin de har al credinței. Intrăm în acest studiu cu reverență, gata să auzim cum Whedon urmărește logica apostolului prin Scripturi.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 3 din Romani într-un spirit de atenție rugătoare. Pe măsură ce textul sacru este proclamat, Duhul Sfânt să ne deschidă inimile pentru a primi atât diagnosticul pătrunzător al păcatului omenesc, cât și vestirea luminoasă a îndreptățirii prin credință. Ascultați echilibrul atent dintre privilegiile lui Israel și judecata imparțială care pune fiecare gură sub tăcere înaintea lui Dumnezeu. Primiți cuvântul ca cei care doresc să fie îndreptățiți cu Judecătorul drept prin lucrarea ispășitoare a lui Hristos.
Studiu
Whedon începe prin examinarea întrebărilor ridicate cu privire la avantajul evreiesc. Versetele 1-2. (b.) Recunoașterea avantajului evreilor, mai ales în oracolele divine, Romani 3:1-2. Evreul este profund nemulțumit că în cele două capitole precedente apostolul l-a așezat pe același nivel de vinovăție și condamnare cu neamurile. El cere ce avantaj îi recunoaște apostolul evreului (Romani 3:1). Ba chiar, deoarece necredința evreiască pune de fapt credincioșia lui Dumnezeu într-o lumină mai clară, acea necredință era mai degrabă un merit decât un păcat (Romani 3:5). Și în uimire finală cere dacă evreul nu este cu nimic mai bun decât neamul (Romani 3:9). Apostolul, obișnuit să audă asemenea obiecții în diversele sale argumentări cu evreii în sinagogile lor, le expune și le respinge aici foarte concis (nu în cuvintele evreului, ci în ale sale). Avantajul evreului este, în ansamblu, posedarea revelației lui Dumnezeu (Romani 3:2); un avantaj pe care defecțiunea unei părți a neamului nu l-a putut neutraliza (Romani 3:3). El admite că credincioșia lui Dumnezeu este ilustrată de apostazia evreiască, dar neagă că acest fapt le micșorează pedeapsa dreaptă de la Dumnezeu, deoarece o asemenea concesie ar subverti chiar tronul de judecată al lui Dumnezeu peste lume (Romani 3:6) și ar duce la justificarea păcatelor noastre prin binele care ar putea rezulta ilegitim din ele (Romani 3:8). Și, în cele din urmă, la întrebarea disperată a evreului dacă avantajul evreului nu includea și faptul de a fi moral mai bun, el dă un răspuns prompt și decisiv nu și își susține negarea înfricoșătoare cu un rezumat continuu de pasaje de condamnare din propriile lor Scripturi (9-20). El abordează apoi obiecția că necredința ar putea cumva să pună sub acuzare credincioșia lui Dumnezeu. Versetul 3. (c.) Totuși, fără a pune sub acuzare credincioșia lui Dumnezeu, evreii necredincioși sunt osândiți (Romani 3:3-4). 3. Căci Apostolul răspunde obiecției ascunse care ar putea apărea în gând, că creștinismul face din darul acelor oracole în realitate un eșec și astfel invalidează avantajul evreului. El admite că din partea omului a existat un eșec prin necredință; dar aceasta nu dovedește niciun eșec din partea lui Dumnezeu și deci nicio depreciere a avantajului. Eșecurile omului pot înfrânge rânduielile pline de har ale lui Dumnezeu, dar nu dovedesc și nu diminuează bunătatea lor divină originară. Unii, vai! marea majoritate trebuie inclusă în acest „unii” blând al apostolului. N-au crezut. Necredința trecută a poporului evreu este, cu mare delicatețe, singura specificată; dar respingerea totală de către evrei și a evreilor era inclusă prin implicație teribilă. Necredință… credință. Necredincioșia omului și credincioșia lui Dumnezeu sunt puse aici în contrast. Ambele credințe au fost angajate în legământul avraamic; a omului s-a rupt, iar a lui Dumnezeu s-a menținut. Fără efect? Și astfel să dovedească oracolele lui Dumnezeu un dar zadarnic? Avantajul deplin al evreului ca binefacere de la Dumnezeu rămâne deci nepus sub acuzare prin pierderea lui voită. Să se noteze că dacă partea lui Dumnezeu din legământ a fost astfel ruptă este întrebarea discutată mai pe larg în Romani 9:6-14. Iar acest pasaj dovedește în mod concludent că excluderea părții respinse în Romani 9:6-14 s-a bazat nu pe „Suveranitatea Divină”, ci pe propria lor necredință. Whedon duce apoi argumentul la concluzia sa decisivă privind situația evreului și a neamului deopotrivă. Versetul 9. (e.) Și astfel evreii nu sunt cu nimic mai buni decât neamurile, propriul lor Vechi Testament fiind martor CONCLUZIE, TOȚI, SUB LEGE, OSÂNDIȚI, Romani 3:9-20. 9. Ce urmează deci? Evreul face acum ultima sa încercare disperată. Suntem noi, evreii, atunci cu ceva mai buni decât neamurile? În avantaje și beneficii primite (Romani 3:1-2) răspunsul este da; dar în ce privește caracterul și poziția apostolul dă un nu inexorabil, în niciun fel. Dovedit Mai degrabă, acuzat. El trece acum la dovedirea acuzației citând, fie textual, fie după sens, un număr de pasaje din Vechiul Testament, arătând că evreii sunt acuzați pe acea autoritate concludentă de o vinovăție egală cu oricare ce poate fi atribuită neamurilor. Citatele sunt din Psalmi și Isaia. (Vezi trimiterile.) Pasajele descriu cu tușe întunecate depravarea iudaismului neregenerat. Și cum primul capitol a descris-o pe cea a neamurilor neregenerate, așa ambele împreună furnizează tabloul biblic a ceea ce este omul, în afara harului divin.
Considerați

Considerare

Whedon apasă concluzia grea că întreaga lume stă osândită sub lege. Versetul 20. 20. Faptele legii Fapte care împlinesc legea. Legea este acea lege universală la care evreii și neamurile sunt deopotrivă obligați să se supună, legea dreptății universale și veșnice. Această lege era, pentru evreu, cuprinsă în esență în Decalog; iar așa-numita lege mozaică era un sistem de rânduieli speciale menite să aducă pe oameni în armonie cu acea lege centrală. Îndreptățit Făcut sau declarat de autoritate divină drept sau iertat. Nimeni nu poate fi îndreptățit prin lege, căci toți au călcat-o. Cunoașterea păcatului Legea, când este văzută clar și comparată cu propria noastră purtare și caracter, este în stare doar să ne condamne de păcat, nu să ne răscumpere de el sau să ne ierte pentru el. Apostolul și-a încheiat acum tabloul Ruinii umane universale. Neam și evreu, întreaga lume, sunt osândiți de lege și vinovați înaintea lui Dumnezeu. El este gata acum să desfășoare, El îndreaptă în cele din urmă atenția spre paragraful central al epistolei și spre desfășurarea leacului. Versetele 21-31. II. LEACUL. ÎNDREPTĂȚIREA PRIN CREDINȚĂ PRIN ISPĂȘIREA LUI HRISTOS. 1. Expunere cuprinzătoare a mântuirii gratuite prin credință în moartea ispășitoare a lui Hristos, Romani 3:21-31. Acesta este PARAGRAFUL CENTRAL al Epistolei. Componându-l, marele nostru apostol își cheamă toate puterile pentru a concentra într-o singură afirmație doctrina sa despre mântuire „după evanghelia mea”. Paragraful este soluția a tot ce a precedat și tema a tot ce urmează. El cuprinde miezul și substanța creștinismului pozitiv și desăvârșit, împotriva căruia se răzvrătește necredința raționalizantă, dar irațională, fie iudaizantă, semi-creștină sau necredincioasă, dar împotriva căreia se răzvrătește veșnic în zadar.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează recunoașterea că fiecare gură este închisă înaintea lui Dumnezeu umblarea noastră zilnică în smerenie? În ce fel oferta imparțială a dreptății prin credința în Hristos lărgește viziunea noastră despre harul lui Dumnezeu față de toți oamenii? Unde ne-ar putea invita Domnul să ne odihnim mai deplin în ispășire decât în vreun merit al nostru?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule plin de har și sfânt, Îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale lui Daniel D. Whedon și pentru lumina pe care comentariul său o revarsă asupra Cuvântului Tău sfânt. Dă-ne, Te rugăm, un simțământ adevărat al propriei noastre păcătoșenii și al neputinței depline a legii de a îndreptăți. Călăuzește-ne prin Duhul Tău să îmbrățișăm cu credință vie jertfa de ispășire arătată în sângele Fiului Tău preaiubit. Fie ca dreptatea care este prin credință să se manifeste în viețile noastre și să umblăm în libertatea celor care au fost îndreptățiți în mod gratuit. Păzește-ne de orice noțiune falsă care ar diminua dreptatea Ta sau harul Tău. În numele lui Iisus Hristos, Domnul nostru, ne rugăm. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →