Eterniseed › Curriculum › Marcu
Piatra de temelie și Marea Poruncă
Deschidere
În curțile templului, Domnul răspunde vrăjmașilor Săi cu o pildă: o vie încredințată unor viticultori care bat pe slujitori și ucid pe moștenitor — 'Acesta este moștenitorul; veniți să-l ucidem.' Este întreaga istorie a lui Israel și a crucii într-o pildă, iar în centrul ei piatra lepădată care devine piatra din capul unghiului. Apoi vin întrebările de încercare, fiecare menită să-L prindă în cursă și fiecare prefăcută în lumină: darea către Cezar, ghicitoarea saducheilor despre înviere, întrebarea cărturarului despre cea mai mare poruncă. Iar la sfârșitul capitolului, în timp ce oamenii bogați își aruncă darurile în vistierie, o văduvă săracă aruncă doi bănuți — și Domnul spune că ea a dat mai mult decât toți. Marcu 12 așază piatra din capul unghiului, Marea Poruncă și darul cu toată inima al văduvei unul lângă altul.
Citește
Citire
Citiți Marcu 12 — pilda viticultorilor răi și a pietrei din capul unghiului lepădate; întrebarea despre darea către Cezar; saducheii despre înviere și despre Dumnezeul celor vii; întrebarea cărturarului și marea poruncă de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele; întrebarea despre Fiul și Domnul lui David; avertizarea împotriva cărturarilor; și cei doi bănuți ai văduvei, care au fost 'mai mult decât tot ce au aruncat ceilalți în vistierie.'
Studiu
Pilda viei este o judecată rostită judecătorilor Săi. Sfântul Teofilact citește încheierea ei ca transferul poporului lui Dumnezeu de la conducătorii necredincioși la apostoli:
Stăpânul viei este atunci Tatăl Fiului care a fost ucis, iar Fiul Însuși este Cel care a fost ucis, care va nimici pe acei viticultori, dându-i pe mâna romanilor, și care va da poporul altor viticultori, adică apostolilor.Iar piatra pe care zidarii au lepădat-o este temelia noii case; Sfântul Teofilact o numește piatra din capul unghiului a Bisericii:
Piatra pe care zidarii au lepădat-o a devenit atunci piatra din capul unghiului, adică a Bisericii.Când încearcă să-L prindă în cursă cu darea, El dă răspunsul care i-a călăuzit pe creștini de atunci — dă fiecăruia ce i se cuvine. Sfântul Teofilact îl dezvăluie:
Ca și cum ar fi spus: Dați ce poartă chip celui al cărui chip poartă, adică banul lui Cezar; căci putem și plăti lui Cezar darea lui și oferi lui Dumnezeu ce este al Său.Moneda poartă chipul lui Cezar; tu porți chipul lui Dumnezeu.
Considerați
Considerare
Întrebat care poruncă este cea dintâi, Domnul unește două ca una: iubește-L pe Dumnezeu cu toată ființa ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Sfântul Teofilact arată că acestea nu sunt două îndatoriri separate, ci o singură iubire care se cuprinde reciproc:
El spune că este asemenea, pentru că aceste două porunci sunt în armonie una cu alta și se cuprind reciproc.Nu poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu disprețuind pe aproapele care poartă chipul Său, nici nu poți iubi cu adevărat pe aproapele tău decât în Dumnezeu. Iar apoi Domnul, care cântărește nu darul, ci inima, arată spre cei doi bănuți ai unei văduve. Sfântul Teofilact scoate la iveală adâncul mistic al jertfei ei — sufletul care dă lui Dumnezeu tot ce are:
Sau altfel; acea văduvă este sufletul omului, care, părăsind pe Satana cu care fusese unit, aruncă în templu doi bănuți, adică trupul și mintea, trupul prin înfrânare, mintea prin smerenie, ca astfel să poată auzi că și-a aruncat toată viața și a sfințit-o, nelăsând nimic pentru lume din tot ce poseda.
Răspunde
Răspuns
Domnul cere de la tine singura iubire care ține totul laolaltă: pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot mintea și cu toată puterea ta, și pe aproapele tău ca pe tine însuți — iar aceste două, Părinții insistă, nu pot fi despărțite. Cercetează dacă evlavia ta față de Dumnezeu te-a făcut mai aspru sau mai blând față de oamenii din jurul tău; dacă mai aspru, nu este încă iubirea pe care El o poruncește. Adu-ți aminte, de asemenea, al cui chip porți: dă lui Cezar moneda care poartă chipul lui, dar dă-ți însăși ființa ta lui Dumnezeu, după al cărui chip ești făcut. Și lasă văduva să te învețe măsura adevăratei dăruiri. Dumnezeu 'nu cântărește averea, ci conștiința celor care oferă.' Ea a dat doi bănuți — trupul ei prin înfrânare, mintea ei prin smerenie — și n-a păstrat nimic. Ce reții tu de la Cel care ți-a dat totul?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, piatra pe care zidarii au lepădat-o, făcută cap al unghiului și temelie a Bisericii Tale: zidește-mă în casa Ta și nu mă lăsa niciodată printre viticultorii care refuză pe moștenitor. Învață-mă să dau lui Cezar ce este al lui Cezar, dar să mă dau pe mine însumi cu totul Ție, al cărui chip îl port. Unește în mine singura iubire care nu poate fi despărțită — să Te iubesc pe Tine cu toată inima mea și pe aproapele meu ca pe mine însumi. Și fă-mă asemenea văduvei sărace, care n-a păstrat nimic, aruncând trupul ei prin înfrânare și mintea ei prin smerenie, sfințind toată viața ei Ție. Primește cei doi bănuți ai mei, Doamne, și nu mă lăsa să păstrez nimic; căci Ție se cuvine slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →