← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 10 — cu Barnes

Matei 10Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei pentru o expunere exegetică a capitolului 10 din Matei. Expunerea atentă verset cu verset a lui Barnes deschide instrucțiunile date de Isus celor doisprezece, limitele puse primei lor misiuni și prețul mărturiei credincioase. Claritatea sa presbiteriană și respectul față de text ne călăuzesc în timp ce ascultăm porunca Mântuitorului și reflectăm la felul în care acele îndrumări străvechi modelează și astăzi viața Bisericii.
Citește

Citire

Să citim acum în întregime capitolul 10 din Matei, luând aminte la cuvintele Mântuitorului în timp ce îi trimite pe cei doisprezece, îi avertizează cu privire la opoziția ce va veni și le făgăduiește grija dumnezeiască. Să citim cu încetineală, lăsând poruncile simple și făgăduințele solemne să se așeze în inimă înainte de a ne întoarce la expunerea lui Barnes.
Studiu
Barnes începe prin a descrie chemarea și misiunea celor doisprezece apostoli. Versetul 1. Și chemându-i la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi... - Această relatare a trimiterii apostolilor este consemnată și în Marcu 6:7-11 și Luca 9:1-6. Marcu spune că i-a trimis doi câte doi. Aceasta a fost o rânduială plină de bunătate, ca fiecare să aibă un tovarăș și astfel să poată vizita mai multe locuri și să împlinească mai multă lucrare decât dacă ar fi fost toți împreună. Aceștia doisprezece erau numărul inițial de apostoli. Cuvântul „apostol” înseamnă „cel care este trimis” și le-a fost dat pentru că au fost „trimiși” să propovăduiască Evanghelia. Ei erau ambasadorii lui Hristos. La acest număr s-a adăugat mai târziu Matia, pentru a împlini locul lui Iuda Faptele Apostolilor 1:26, iar Pavel a fost chemat în mod deosebit să fie apostol al neamurilor, Romani 1:1; 1 Corinteni 15:8-9; Galateni 1:1. În total, au fost deci 14 apostoli. Alegând „doisprezece” la început, este probabil ca Mântuitorul să fi fost călăuzit întrucâtva de numărul semințiilor lui Israel. El explică apoi restricția inițială dată apostolilor cu privire la cetățile neamurilor și ale samaritenilor. Versetul 5. Pe calea neamurilor - Adică printre neamuri sau nicăieri decât printre iudei. Timpul deplin pentru propovăduirea Evangheliei la neamuri nu sosise încă. Era potrivit ca ea să fie propovăduită mai întâi iudeilor, poporul vechi al legământului lui Dumnezeu și poporul printre care S-a născut Mesia. Mai târziu le-a dat porunca să meargă în toată lumea, Matei 28:19. Și în nicio cetate a samaritenilor să nu intrați - Samaritenii ocupau țara care aparținuse odinioară seminției lui Efraim și jumătății seminției lui Manase. Această regiune era situată între Ierusalim și Galileea; astfel, trecând de la una la cealaltă, era o cale directă prin Samaria. Capitala țării era Samaria, odinioară o cetate mare și strălucită. Era situată la circa 15 mile nord-vest de cetatea Sihem sau Sihar (vezi notele la Ioan 4:5) și la circa 40 de mile nord de Ierusalim. Barnes arată apoi îndrumarea Domnului de a merge mai întâi la oile pierdute ale casei lui Israel. Versetul 6. Ci mergeți mai degrabă la oile pierdute... - Adică la iudei. El îi socotea rătăcitori și pierduți, ca niște oi fără păstor. Ei fuseseră poporul ales al lui Dumnezeu; de mult așteptaseră pe Mesia; și era potrivit ca Evanghelia să le fie oferită mai întâi.
Considerați

Considerare

Despre judecata ce îi așteaptă pe cei ce resping pe trimiși, Barnes încheie: Matei 10:14 Scuturați praful de pe picioarele voastre - Iudeii învățau în mod uniform că praful neamurilor este necurat și trebuie scuturat. A scutura praful de pe picioare era deci un act cu însemnătate, arătând că îi socoteau necurați, profani și păgâni și că refuzau orice legătură ulterioară cu ei. Este consemnat că acest lucru a fost făcut de fapt de unii dintre apostoli. Vezi Faptele Apostolilor 13:51; Faptele Apostolilor 18:6. Matei 10:15 Mai ușor va fi pentru ținutul Sodomei... - Cetățile pomenite aici, împreună cu Adma și Țeboim, au fost nimicite prin foc și pucioasă din pricina marii lor răutăți. Ele ocupau locul acoperit mai târziu de Marea Moartă, mărginind Palestina la sud-est, Geneza 19:24-25. Hristos a spus că pedeapsa lor va fi mai „ușor de purtat” - adică mai ușor de îndurat - decât a celor ce resping Evanghelia Sa. În cele din urmă el subliniază necesitatea de a îndura ura din pricina lui Hristos până la sfârșit. Versetul 22. Veți fi urâți de toți oamenii - Adică de tot felul de oameni. Inima omenească li se va împotrivi, pentru că se împotrivește lui Hristos. Dar cel ce va răbda până la sfârșit... - Adică până la sfârșitul vieții, fie el mai lung sau mai scurt. Cel ce poartă toate aceste suferințe de nespus și nu se clatină și nu apostaziază va da o dovadă hotărâtă de atașament față de Mine și va intra în cer. Vezi Apocalipsa 3:21-22.
Răspunde

Răspuns

Cum vorbește grija Domnului față de cei trimiși ai Săi oricărei temeri pe care o simți cu privire la împărtășirea Evangheliei? În ce feluri ar putea chemarea de a răbda până la sfârșit să-ți modeleze mersul zilnic cu Hristos? Unde simți că Duhul te invită să te încrezi în purtarea Sa de grijă mai degrabă decât în propriile tale pregătiri?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a celor doisprezece și pentru consemnarea clară păstrată în Cuvântul Tău. Dă-ne aceeași simplitate și curaj pe care li s-au dat lor, ca să putem ieși fără neliniște, încrezându-ne că Duhul Tău va vorbi prin noi. Ferește-ne să ne dăm înapoi când se ivește opoziția și întărește-ne să răbdăm până la sfârșit. Fie ca viețile noastre să recomande Evanghelia pe care o vestim și fie ca mulți să ajungă să-L cunoască pe Mântuitorul care ne trimite. În numele Său ne rugăm, amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →