Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Solomon
Omul drept pe care nu l-au putut privi: Înțelepciunea prevestește Crucea
Deschidere
'Iubiți dreptatea, voi care sunteți judecătorii pământului.' Înțelepciunea începe chemând fiecare suflet să judece drept — mai întâi de toate să judece propria carne, supunând-o poruncii duhului, pentru ca sufletul să se hrănească din virtute. Rabanus Maurus, un părinte al Bisericii nedivizate, aude în aceste capitole o singură mișcare neîntreruptă: de la inima care trebuie curățită pentru a primi înțelepciunea, până la marea profeție din Înțelepciunea 2, unde cei invidioși hotărăsc să condamne pe omul drept la o moarte rușinoasă. Cu mult înainte de Calvar, Părinții au găsit aici cea mai clară prefigurare din Vechiul Testament a Patimii lui Hristos. Venim, așadar, nu la o ghicitoare, ci la o fereastră deschisă spre Cruce. Să citim cu simplitatea inimii pe care o cere Înțelepciunea de la cei ce vor să-L caute pe Domnul.
Citește
Citire
Citiți cu încetineală Înțelepciunea 1 și 2 ca pe un singur arc. Capitolul 1 cheamă sufletul să iubească dreptatea, să-L caute pe Dumnezeu în simplitate și avertizează că înțelepciunea nu va intra într-un suflet răuvoitor; căci Dumnezeu nu a făcut moartea, ci a creat toate lucrurile ca ele să fie. Capitolul 2 ne lasă apoi să auzim pe cei nelegiuiți: socotind viața scurtă, ei uneltesc împotriva omului drept a cărui simplă prezență îi mustră — și în uneltirile lor Biserica a auzit întotdeauna glasul celor ce L-au condamnat pe Hristos.
Studiu
Rabanus începe cu atitudinea sufletului înaintea lui Dumnezeu. A cugeta la Domnul în bunătate înseamnă a citi Scriptura cu evlavie și a te pleca înaintea a ceea ce nu putem încă înțelege:
Cugetă la Domnul în bunătate cel ce citește și înțelege Sfânta Scriptură după evlavie, și-L caută în simplitatea inimii cel ce se supune cu smerenie voii Sale, adică să păzească poruncile Sale.De aceea înțelepciunea nu poate locui într-o inimă împărțită. Citând pe Apostolul Iacov despre amar și dulce, Rabanus trage concluzia limpede:
Căci în niciun chip nu intră adevărata înțelepciune într-o minte răuvoitoare, nici nu poate locui într-un om rău. Și astfel gândul pervertit este prin însăși firea lui despărțit de Dumnezeu, căci nu este nicio părtășie a luminii cu întunericul:
Este limpede că orice gând nelegiuit și orice voință pervertită nu se unește nicidecum cu Domnul, nici nu se potrivește cu binele cel mai înalt. Răutatea din capitolul 2 nu vine din neant; ea crește tocmai în sufletul în care înțelepciunea a refuzat să intre.
Considerați
Cugetare
Ajungem acum la inima profeției. Cei invidioși îl osândesc pe omul drept 'la o moarte preacumplit de rușinoasă' — iar Rabanus răspunde că rușinea a fost prefăcută în slavă.
El numește crucea o moarte preacumplit de rușinoasă, pentru că până la Patima lui Hristos era pedeapsa vinovaților, iar acum este trofeul biruinței și slava credincioșilor.Ceea ce părea celor răuvoitori prăbușirea celui drept este, în adevăr, însăși mântuirea lumii. Orbirea lor a fost că nu au putut pricepe taina cea ascunsă a lui Dumnezeu:
nici nu au putut înțelege că moartea lui Hristos este cinstea și mântuirea sufletelor sfinte, pentru că prin ea nădăjduiesc răsplata dreptății și dobândesc intrarea în împărăția cerească.Capitolul care a început cu o uneltire împotriva omului drept se încheie cu adevărul cel mai adânc — că Dumnezeu ne-a făcut pentru nestricăciune, și că ceea ce s-a pierdut în Adam se restaurează în Hristos:
prima și singura nemurire, pe care neamul omenesc, creat de la început după chipul lui Dumnezeu, a pierdut-o în Adam prin invidia diavolului, a primit-o din nou prin moartea lui Hristos.
Răspunde
Răspuns
Ce cere, așadar, Înțelepciunea de la noi, care stăm de partea aceasta a mormântului gol? Mai întâi, simplitatea inimii care nu se împotrivește lui Dumnezeu, ci păzește poruncile Sale — căci aceeași răutate care a uneltit moartea rușinoasă mai clocotește oriunde un suflet preferă propria plăcere în locul cinstei sufletelor sfinte. În al doilea rând, să privim fără șovăire la Cruce, știind că ea nu mai este semn de rușine, ci trofeu al biruinței. Rabanus ne amintește că nădejdea noastră nu este abstractă:
căci moartea noastră a fost nimicită în moartea Sa, iar în învierea Sa viața noastră a fost restabilită. Să alegem, în fiecare zi, să fim imitatori ai smereniei și blândeții lui Hristos, mai degrabă decât ai invidiei care L-a osândit — curățindu-ne inimile ca înțelepciunea să poată, în cele din urmă, să-și facă locuință în noi.
Roagă-te
Rugăciune
O, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel drept pe care cei invidioși L-au osândit și pe care Tatăl L-a înviat, Tu ai prefăcut rușinea Crucii în trofeul biruinței noastre: dă-ne simplitatea inimii ca să Te căutăm fără împotrivire și curățește sufletele noastre de orice voință pervertită, ca Înțelepciunea să-și facă locuință în noi. Tu ne-ai creat nestricăcioși și după chipul asemănării Tale; restaurează în noi nemurirea pierdută în Adam, ca, urmând smerenia Ta, să dobândim răsplata dreptății și intrarea în împărăția Ta. Căci Tu ești învierea și viața, și Ție Îți dăm slavă, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel preasfânt, bun și de viață făcător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →