← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ieremia

Ieremia 19-20 — cu Ioan Calvin

Ieremia 19-20Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Ieremia 19-20 ne invită la o meditație sobră asupra puterii suverane a lui Dumnezeu și a fragilității prezumției umane. Prin imaginea vie a vasului olarului, Calvin îi ghidează pe cititori să vadă cum necredincioșia legământului invită judecata divină. Expunerea sa atentă dezvăluie atât dreptatea cât și mila lui Dumnezeu, chemând fiecare generație la ascultare umilă. Pe măsură ce ascultăm vocea lui Calvin astăzi, fie ca inimile noastre să fie pregătite să primească cuvântul care și avertizează și restaurează.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să asculți cuvântul Domnului prin capitolele 19 și 20 din Ieremia. Citește cu încetineală, observând acțiunile profetice și avertismentele rostite în valea Hinom. Lasă textul să trezească atât reverență cât și autoexaminare pe măsură ce cugeti la felul în care Dumnezeu se poartă cu poporul său.
Studiu
Calvin începe prin a expune obiectul principal al celor două viziuni. Vedem că Prorocul a fost trimis de Dumnezeu ca să arate poporului că nu era nicio tărie în acea stare de care se lăudau ipocriții; căci Dumnezeu, care îi favorizase pe oamenii lui Israel cu binefaceri deosebite, nu îi reținea mai puțin în stăpânirea sa decât olarul. Prorocul arătase mai înainte iudeilor că olarul își forma vasele după plăcerea sa și, de asemenea, că atunci când luase lutul și vasul nu îi plăcea, forma altul. Această profeție are un înțeles asemănător, totuși este diferită, după cum vom vedea îndată. Prorocul este aici îndemnat să cumpere un vas de lut de la olar și, la adunarea poporului, să îl spargă, pentru ca toți să înțeleagă că erau asemenea vaselor de lut și că, fiind astfel avertizați de fragilitatea lor, să nu mai fie mândri, ca și cum ar fi posedat o stare de fericire trainică și veșnică. Despre deosebirea dintre această profeție și cea anterioară, Calvin scrie: Dar în forma adoptată, după cum am spus, există o oarecare deosebire. Prorocul introdusese mai înainte olarul ca să arate că nu era mai puțină putere în Dumnezeu decât într-un om muritor, deoarece noi suntem înaintea lui ca lutul, astfel încât el poate forma și distruge vasele sale după plăcerea sa: dar aici Prorocul arată că, deși iudeii fuseseră formați pentru o vreme și formați astfel încât să fi fost asemenea unui vas excelent și frumos, totuși nu era o condiție veșnică. Și este probabil ca atunci când auziseră că Dumnezeu poate, asemenea olarului, să îi formeze și să îi reformeze, ei născociseră o eschivare, potrivit obiceiului oamenilor care tratează sofist cu Dumnezeu: „O, fie așa, olarul poate din același lut să formeze atât un vas prețios cât și unul fără valoare; dar noi suntem vasul prețios și Dumnezeu ne-a dat acea formă; căci când a încheiat un legământ cu Avraam, l-a împodobit cu această deosebire singulară: i-a scos apoi pe părinții noștri din Egipt și atunci a fost adăugată o formă mai bună; și deoarece în cele din urmă a ridicat o împărăție printre noi cu această făgăduință, că tronul lui David va fi veșnic, nu poate fi altfel decât că trebuie să continuăm în starea noastră.” De aceea Prorocul exprimă aici mai mult decât în profeția anterioară, că nu numai că Dumnezeu avea puterea unui olar în formarea vaselor sale, ci că atunci când vasul este deja format și posedă mare strălucire, poate fi din nou spart: a afirmat aceasta ca să nu obiecteze iudeii spunând că starea în care se aflau sub David și urmașii săi va fi veșnică. El spune: „Aceasta nu este nimic: căci vasul de lut, deși strălucitor și elegant în forma sa, poate totuși fi spart în al treilea sau al patrulea an nu mai puțin decât în momentul în care este format și poate fi spart pentru totdeauna”, potrivit celor ce sunt implicate mai târziu de similitudine. Calvin explică apoi de ce Dumnezeu trebuie să se poarte cu asprime cu poporul. Dumnezeu se plânge mai întâi că a fost părăsit de ei, deoarece au schimbat închinarea care fusese prescrisă în Legea sa. Și acesta este ceea ce trebuie considerat cu atenție; căci nimeni nu ar fi mărturisit de bunăvoie ceea ce le imputa Ieremia tuturor; ei ar fi spus: „Nu l-am părăsit pe Dumnezeu, căci suntem copiii lui Avraam; dar ceea ce dorim să facem este să adăugăm la închinarea sa; și de ce ar fi socotit un reproș pentru noi, dacă nu suntem mulțumiți cu forma noastră simplă de închinare și adăugăm diverse alte forme? și ne închinăm lui Dumnezeu nu numai în Templu, ci și în acest loc; și mai mult, nu ne cruțăm propriii copii.” Dar Dumnezeu arată printr-o singură expresie că acestea erau eschivări frivole; căci el nu este recunoscut decât dacă ceea ce poruncește și poruncește este primit cu ascultare. Să știm că Dumnezeu este părăsit de îndată ce oamenii se abat de la cuvântul său curat și că toți sunt apostați cei care se întorc ici și colo și nu urmează ceea ce aprobă Dumnezeu.
Considerați

Cugetare

Calvin leagă judecata de abolirea legământului pentru cei care s-au întors. Când toți deveniseră apostați, legământul, în ceea ce îi privea, fusese abolit. Atunci Dumnezeu nu putea fi chemat, ca să zicem așa, la socoteală, ca și cum ar fi încălcat legământul cu ei, căci nu le datora nimic. Ei deveniseră străini; căci prin nelegiuirea și perfidia lor se depărtaseră de el. Dumnezeu a vrut atunci să arate cât de zadarnică și de falsă era încrederea lor, când spuneau: „Suntem o seminție sfântă, suntem moștenirea lui Dumnezeu”; deoarece se depărtaseră cu totul de legământul pe care Dumnezeu îl încheiase cu părinții lor.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea sunt ispitit să tratez legământul lui Dumnezeu ca pe o garanție de nestrămutat mai degrabă decât ca pe o chemare la ascultare credincioasă? Cum pune accentul lui Calvin pe libertatea lui Dumnezeu de a sparge vasul la încercare presupunerile mele despre siguranță? În ce feluri sunt invitat să mă întorc la simplitatea cuvântului lui Dumnezeu fără a adăuga propriile mele invenții?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care sfărâmi vasele celor ce părăsesc legământul Tău și se întorc la idoli, tremurăm înaintea judecăților declarate în Cuvântul Tău. Totuși, ne odihnim în îndurarea pe care ai promis-o în Hristos, prin al cărui sânge singur ne refaci ca vase potrivite pentru scopul Tău suveran. Formează-ne prin Duhul Tău ca să vorbim și să ascultăm Cuvântul Tău fără teamă sau adăugire, încrezându-ne în credincioșia legământului Tău până la sfârșit. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →