← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 5-6 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)

Isaia 5-6Eterniseed Original — Vocea Catolică22 min
Deschidere
În paginile sacre ale lui Isaia Biserica aude glasul profetului care stă în interiorul Tradiției vii chemând poporul legământului să examineze via plantată de Domnul oștirilor. Capitolele cinci și șase se desfășoară ca o singură mișcare de la bocetul peste ramurile neroditoare la viziunea purificatoare acordată în templu unde Dumnezeul de trei ori sfânt se revelează și își trimite mesagerul. Această secvență aparține memoriei liturgice a Bisericii răsunând în Sanctusul Liturghiei și în economia sacramentală prin care credincioșii sunt curățiți și trimiși. Imaginile viei atrag inima spre Hristos vița cea adevărată al cărei sânge este oferit zilnic pe altar în timp ce viziunea templului anticipează liturghia cerească în care Maria și toți sfinții deja împărtășesc. Citirea acestor capitole în cadrul Tradiției devine astfel un act de comuniune cu Părinții care au văzut aici atât judecata cât și mila un apel la pocăință și o pregustare a slavei care susține Biserica până la întoarcerea Domnului.
Citește

Citire

Luați aceste două capitole cu încetineală lăsând cântarea viei să facă loc viziunii din templu. Observați cum plantarea atentă a iubitului nu aduce decât struguri sălbatici cum vaiurile succesive descoperă refuzul inimii față de dreptate și milă și cum strigătul serafimilor de sfințenie îl confruntă pe profet cu propria sa necurăție. Urmăriți cărbunele de pe altar care îi atinge buzele și întrebarea dumnezeiască ce urmează invitând un răspuns liber. Citiți cu glas tare dacă este posibil astfel încât ritmul judecății și al trimiterii să se așeze în suflet și să îl pregătească pentru propria jertfă a Bisericii la Liturghie.
Studiu
Isaia cinci începe cu imaginea tandră a unui iubit care plantează o vie pe un deal roditor curățând pietrele punând vițe alese zidind un turn și un teasc doar ca să culeagă rod acru. Profetul întoarce cântarea asupra lui Israel însuși: via Domnului oștirilor este casa lui Israel iar bărbații lui Iuda sunt planta lui prețuită. Unde se aștepta dreptate a apărut vărsare de sânge unde se căuta dreptate a răsunat strigătul celor asupriți. Textul rostește apoi șase vaiuri care urmăresc tulburările concrete ale unui popor ce a prefăcut darurile lui Dumnezeu în prilejuri de lăcomie și mândrie: cei ce alipesc casă la casă cei ce se scoală dis-de-dimineață ca să caute băutură tare cei ce numesc răul bine și binele rău cei ce sunt înțelepți în ochii lor. Fiecare vai descoperă un refuz al rânduielii legământului pe care via era menită să o întruchipeze. Capitolul se încheie cu imaginea unei armate invadatoare chemate de Domnul un muget îndepărtat ce împlinește sentința deja rostită de stăpânul viei. Capitolul șase mută scena în templu în anul morții regelui Ozia. Isaia îl vede pe Domnul șezând pe un tron înalt poala hainei sale umplând sanctuarul în timp ce serafimii strigă sfințenia întreită pe care Biserica o cântă încă la fiecare Liturghie. Profetul confruntat de această slavă își mărturisește buzele necurate și necurăția poporului său. Unul dintre serafimi ia un cărbune de pe altar îi atinge gura și declară că vina este luată și păcatul iertat. Abia atunci glasul Domnului întreabă pe cine să trimită iar Isaia răspunde cu cuvintele ce au devenit modelul fiecărei chemări bisericești: „Iată-mă trimite-mă”. Restul capitolului vestește o împietrire ce va dura până ce cetățile vor zăcea pustii totuși o sămânță sfântă rămâne în butuc. În Tradiție această secvență este citită ca o mișcare de la viața morală a poporului legământului la curățirea sacramentală care singură îl înzestrează pe mesager pentru slujirea dumnezeiască. Via nu aduce rod până ce inima nu este atinsă de focul de pe altar profetul nu poate vorbi până ce buzele sale nu sunt curățite de același altar. Viziunea este înțeleasă ca fiind a Fiului a cărui slavă umple templul și a cărui jertfă Biserica o oferă din nou în fiecare zi. Rămășița ce supraviețuiește judecății prefigurează Biserica adunată în jurul Mariei care a păzit cuvântul și a adus pe lume vița cea adevărată.
Considerați

Considerare

Aceste capitole răsună de-a lungul Scripturii și a vieții Bisericii. Cântarea viei își află împlinirea în pildele lui Hristos care este însuși vița cea adevărată și care se tânguiește peste Ierusalim așa cum odinioară Isaia se tânguia peste Iuda. Strigătul serafimilor furnizează Sanctusul ce unește liturghia pământească cu curtea cerească iar cărbunele de pe altar prefigurează Euharistia ce atinge și curățește buzele credincioșilor. Aceeași rânduială apare în viețile sfinților care după ce au gustat sfințenia dumnezeiască sunt trimiși să rostească cuvinte ce și rănesc și vindecă. În cărțile deuterocanonice tema rămășiței păstrate prin foc revine amintind Bisericii că judecata slujește întotdeauna taina milei. Liturgic citirea lui Isaia cinci și șase în Advent și Postul Mare ține treji pe credincioși la venirea Judecătorului care este totodată Mirele viei.
Răspunde

Răspuns

Unde în alegerile mele zilnice descopăr struguri acri în loc de dreptatea și mila pe care Domnul le-a sădit în mine? După ce am întâlnit sfințenia lui Dumnezeu în liturghie sunt dispus să las cărbunele de pe altar să atingă locurile pe care încă le țin ascunse? Când Domnul întreabă „Pe cine să trimit?” în tăcerea rugăciunii sau în nevoile aproapelui meu cât de prompt răspunde inima mea „Iată-mă”?
Roagă-te

Rugăciune

O Doamne al oștirilor a cărui slavă serafimii o vestesc neîncetat privește spre via pe care ai sădit-o în Biserică. Unde am adus struguri sălbatici trimite focul Duhului Tău ca să ne curățească buzele și viețile. Atinge-ne cu cărbunele de pe altarul Tău ca să fim curățiți și trimiși. Lasă ca rămășița pe care o păstrezi să aducă rodul dreptății și al neprihănirii până în ziua când vița cea adevărată va reveni în slavă. Prin mijlocirea Mariei scaun al înțelepciunii și a tuturor sfinților care Ți-au văzut fața dă ca răspunsul nostru să fie grabnic iar jertfa noastră primită căci Tu trăiești și domnești cu Fiul și cu Duhul Sfânt un singur Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Catolică · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.