Eterniseed › Curriculum › Efeseni
Efeseni 2 — cu Eadie
Deschidere
În tăria liniștită a tradiției reformate scoțiene, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui John Eadie asupra Textului Grec al Efesenilor. Cu precizie reverentă, această lucrare deschide argumentul apostolului în capitolul doi, urmărind puterea lui Dumnezeu care înviază pe cei morți în greșeli și păcate. Pe măsură ce ascultăm, să ne dea Duhul urechi ca să auzim exactitatea gramaticii și adâncimea doctrinei, ca Hristos să fie mărit în Biserica Sa.
Citește
Citire
Să dăm acum ureche atentă textului sfânt însuși. Să citim încet capitolul doi din Efeseni, observând mai ales descrierea de la început a stării noastre de odinioară și intervenția puternică a harului divin. Să ne oprim la fiecare frază, îngăduind cuvintelor să se așeze în inimă și în minte înainte de a ne întoarce la expunerea atentă a lui Eadie.
Studiu
Eadie începe prin a relua gândul întrerupt din capitolul anterior.
Introducere. Capitolul 2 Apostolul reia gândul pe care îl întrerupsese în Efeseni 2:20. El a dorit ca sfinții din Efes să cunoască care este mărimea covârșitoare a puterii lui Dumnezeu față de cei ce cred - un fel de putere exemplificat și garantat în învierea lui Isus. Acea putere, el lasă să se înțeleagă, ați experimentat-o, căci Cel ce a dat viață lui Isus v-a dat viață și vouă, când erați morți în greșeli și păcate.El examinează apoi legătura gramaticală care guvernează participiul din versetul unu.
Versetul 1. (Efeseni 2:1.) Καὶ ὑμᾶς ὄντας νεκροὺς τοῖς παραπτώμασι καὶ ταῖς ἁμαρτίαις 'Iar voi, fiind morți în greșeli și păcate.' Nu legăm cuvintele din punct de vedere gramatical de Efeseni 2:20 și socotim o interpretare laxă aceea pe care o exprimă Calvin, Hyperius, Bloomfield și Peile, când spun că acest verset este o exemplificare specială a actului general al harului divin exprimat în ultima propoziție a capitolului anterior. Legătura, așa cum am enunțat-o, este mai precisă și mai clară, căci este reluarea unei linii anterioare de gândire. Verbul care guvernează ὑμᾶς nu este ὑπέταξεν, nici ἐπλήρωσε subînțeles, nici πληρουμένου din versetul precedent, cum presupun Calovius, Cramer, Koppe, Rosenmüller și Chandler, căci 'umplerea' și moartea nu sunt idei omogene.Despre construcția cu dativul, el insistă asupra sensului dublu de cauză și condiție.
Deși acea prepoziție lipsește aici, înțelesul, după părerea noastră, nu este prea diferit, așa cum este arătat de fapt de frazeologia din Efeseni 2:2 'în care ați umblat'. 'Greșelile și păcatele' nu indică doar cauza morții, cum susțin Zanchius, Meier, Ellicott și Harless, ci descriu totodată și starea de moarte. Ele reprezintă nu doar instrumentul, ci în același timp condiția morții. Dativul poate însemna sferă. Winer, 31, 6; Donaldson, § 456. Însăși ilustrația folosită de Alford, 'bolnav de febră', reprezintă o condiție, în timp ce indică o cauză. Păcatul i-a ucis pe oameni, iar ei rămân în acea stare de moarte, care este una criminală - ἔγκλημα ἔχει, după cum adaugă Hrisostom. Cu totul străină de înțelesul contextului este opinia lui Cajetan și Barrington, care ar reda expresia nu morți prin sau morți în greșeli și păcate, ci morți față de greșeli și păcate.El dezvăluie apoi înțelesul duhovnicesc al adjectivului care descrie starea de odinioară.
Opinia lui Meyer este modificată în ultima sa ediție și vorbește acum despre moartea veșnică - der ewige Tod. Dar acesta nu este înțelesul apostolului, căci el se referă la o moarte trecută, nu viitoare. 2. Unii, precum Koppe și Rosenmüller, dau cuvintelor un înțeles doar figurat; nenorociți, nefericiți - miseri, infelices. O asemenea idee este într-adevăr cuprinsă în cuvânt, dar exegeza nu exprimă înțelesul deplin, nu epuizează termenul. Termenul, este adevărat, a fost adesea folosit atât de scriitorii rabinici cât și de cei clasici într-un sens similar cu folosirea sa dinaintea noastră. Dar expresia biblică este mai expresivă decât מֵתִים a doctorilor evrei sau epitetele satirice ale preceptorilor pitagoreici sau platonici. Fără a pune nici o presiune polemică asupra expresiei, o putem privi ca moarte spirituală, nu răspundere la moarte, ci moarte efectivă - νέκρωσις ψυχική, după cum o numește Teofilact. Epitetul implică: 1.
Considerați
Considerare
Eadie încheie enumerând cele trei implicații solemne ale acelei morți.
Viață anterioară, căci moartea nu este decât încetarea vieții. Duhul vieții a fugit din inima neascultătoare a lui Adam și ea a murit prin faptul că a fost despărțită de Dumnezeu. 2. Ea implică insensibilitate. Morții, care sunt la fel de insensibili ca lutul înrudit cu ei, nu pot fi nici ademeniți, nici recâștigați la existență. Frumusețile sfințeniei nu îl atrag pe om în insensibilitatea sa spirituală, nici mizeriile iadului nu îl opresc. Dragostea lui Dumnezeu, suferințele lui Hristos, conjurările stăruitoare prin tot ce este tandru și prin tot ce este înfricoșător nu îl afectează. Vai! există miriade de exemple. 3. Ea implică neputință. Cadavrul nu se poate ridica singur din mormânt și nu poate reveni la scenele și societatea lumii vii. Doar sunetul trâmbiței de pe urmă îl poate trezi din somnul său întunecat și fără vise. Neputința îl caracterizează pe omul căzut. Νεκροί, spune Photius, ὅσον πρὸς ἐνέργειαν ἀγαθοῦ τινος.În cele din urmă, el caracterizează întreaga condiție printr-o singură denumire înfricoșătoare și teribilă.
Iar aceasta nu este o neputință naturală, ci morală, o neputință care nu numai că nu este o scuză, ci formează chiar agravarea crimei sale. El nu poate, pur și simplu pentru că nu vrea, și de aceea este pe drept responsabil. Fiind aceasta starea firească a omului, apostolul o caracterizează printr-o singură denumire înfricoșătoare și teribilă 'fiind morți în greșeli și păcate'.
Răspunde
Răspuns
1. Unde vedeți cel mai clar mărimea covârșitoare a puterii lui Dumnezeu arătată în propria voastră izbăvire din moarte?
2. Cum afectează recunoașterea neputinței morale vederea voastră asupra responsabilității omului înaintea lui Dumnezeu?
3. În ce feluri exercită încă epoca de față presiunea ei conformatoare asupra copiilor lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne al puterii învierii, Te binecuvântăm pentru viața pe care ne-ai dăruit-o nouă, care odinioară eram morți în greșeli și păcate. Dă ca ostenelile atente ale slujitorului Tău Eadie să ne adâncească recunoștința și să ne lărgească înțelegerea. Păzește-ne de orice falsă siguranță și învață-ne să nu mai umblăm după cursul acestei lumi. Același Duh care L-a înviat pe Isus din morți să continue să ne învioreze inimile, ca să trăim spre lauda slavei Tale. Prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →