← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ieremia

Ieremia 19-20 — cu Benson

Ieremia 19-20Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Preaiubitule, ne adunăm astăzi sub lumina constantă a Comentariului lui Iosif Benson asupra Vechiului și Noului Testament, permițând expunerii sale wesleyene măsurate să ne ghideze inimile prin avertismentele solemne și luptele tandre consemnate în capitolele nouăsprezece și douăzeci din Ieremia. Cu atenție reverentă ne pregătim să primim atât severitatea judecății divine cât și persistența credincioșiei profetice, încrezându-ne că același Duh care l-a susținut pe văzătorul antic ne va întări pentru ascultare sfântă.
Citește

Citire

Să citim acum cu glas tare cuvântul Domnului din capitolele nouăsprezece și douăzeci ale cărții Ieremia, ascultând glasul viu care a tunat odinioară peste Ierusalim și care încă cercetează conștiința Bisericii. Să luăm aminte cu grijă la acțiunile simbolice, la mustrările aspre și la strigătele sincere ale profetului, primind fiecare verset ca pe o chemare la pocăință smerită și la încredere statornică.
Studiu
Benson începe prin a descrie acțiunea simbolică a spargerii vasului. Versetele 10-13. Ieremia 19:10-13. Atunci vei sparge sticla, etc. Aceasta era menită să fie o reprezentare simbolică a ruinei amenințate împotriva lor, folosită pentru a-i impresiona pe privitori mai puternic decât ar fi putut-o face simplele cuvinte. Despre astfel de acțiuni simbolice există mai multe exemple în Scripturi. Așa zice Domnul: Chiar așa voi zdrobi poporul acesta, adică așa cum Ieremia sparge sticla: Care nu mai poate fi întregit, adică ruina Ierusalimului va fi o ruină desăvârșită: nicio mână nu o poate repara decât aceea care a zdrobit-o; iar dacă se vor întoarce la El, deși i-a sfâșiat, El îi va vindeca. De fapt, Ierusalimul a fost atât de complet distrus de caldeeni încât din el a rămas foarte puțin în picioare. Astfel, după captivitatea lor au fost nevoiți să zidească o cetate nouă în locul celei dintâi. Și îi vor îngropa în Tofet. Aceste cuvinte sunt omise de LXX.; până când nu va mai fi loc de îngropat, până când nu va mai fi loc să se îngroape și alții; căci înțelesul este că întreaga vale a Tofetului va fi atât de plină de trupuri moarte încât nu va mai fi loc să se așeze altele acolo; prin aceasta se exprimă mărimea măcelului. Și vor face chiar și cetatea aceasta ca Tofet, un loc al măcelului. Iar casele Ierusalimului vor fi pângărite ca Tofet, adică pătate cu trupuri moarte. Din pricina caselor pe ale căror acoperișuri au ars tămâie. Casele evreilor erau construite cu acoperișuri plate, Deuteronom 22:8, și acolo închinau altare oștirii cerului, unde puteau avea o vedere deplină asupra lor. Benson urmărește apoi constrângerea interioară a profetului de a vesti cuvântul. Versetele 8-9. Ieremia 20:8-9. Căci de când am vorbit, am strigat, am strigat violență și jaf, sau, mai degrabă, așa cum îl redă Houbigant: Căci de când am vorbit și am strigat împotriva nelegiuirii și am vestit pustiire, cuvântul Domnului, etc. Traducerea lui Blaney este aproape de același sens: Căci ori de câte ori vorbesc, fie că strig împotriva nedreptății sau vestesc pustiire, cuvântul lui Iehova se întoarce împotriva mea ca pricină de ocară și de batjocură neîncetat. Profetul vrea să spună că, din pricina vestirii a ceea ce Dumnezeu îi descoperise, era socotit dușman al țării sale și profet mincinos. Atunci am zis, și anume în mine însumi, căci nu a spus aceasta nimănui: Nu voi mai pomeni de El, sau de el, adică de cuvântul lui Dumnezeu sau de mesajul pe care Dumnezeu îl rânduise să-l vestească; nici nu voi mai vorbi în numele Lui. M-am hotărât să nu mai vestesc ceea ce Dumnezeu îmi descoperise despre nenorocirile pe care era gata să le aducă asupra lui Iuda și Ierusalim. Dar cuvântul Lui era în inima mea ca un foc aprins. Ardea înăuntru și trebuia să iasă: mă simțeam atât de apăsat în duh, simțeam o ardoare atât de aprinsă în piept, un impuls atât de imediat și de puternic al duhului profetic care mă silea să vorbesc, încât nu mai puteam fi liniștit fără a împlini poruncile lui Dumnezeu, decât dacă un foc aprins ar fi fost închis în oasele mele. Convingerea propriei sale minți că trebuie să vorbească, râvna lui pentru slava lui Dumnezeu, indignarea față de păcatele poporului și mila pentru sufletele lor nu-i îngăduiau să se odihnească sau să se abțină de la vestirea mesajului lui Dumnezeu. Benson arată cum profetul se ridică de la plângere la mulțumire. Versetele 12-13. Ieremia 20:12-13. Dar, Doamne, care încerci pe cel drept, care le încerci credința și răbdarea, spre curățirea mai deplină a sufletelor lor și spre creșterea acestor haruri și a tuturor celorlalte; sau care iei cunoștință de ei și de orice pricină în care sunt interesați; și care nu judeci în favoarea lor cu părtinire, ci cercetezi rărunchii și inima; să văd răzbunarea Ta asupra lor. Vezi nota la Ieremia 11:20. Căci Ție Ți-am deschis pricina mea, ca unui Judecător drept, care nu va da greș în a-mi face dreptate. Cântați Domnului. Profetul se ridică aici mai sus, de la rugăciune la laudă. Norii de întuneric și de îndoială care îi învăluiau mintea s-au risipit, iar plângerile lui au fost reduse la tăcere și prefăcute în mulțumiri. Are acum o încredere deplină în Dumnezeul de care (Ier 20:7) se îndoia și se îndeamnă să laude numele pe care aproape hotărâse (Ier 20:9) să nu-L mai pomenească. Iar exercițiul viu al credinței în cuvântul și făgăduința lui Dumnezeu a făcut această fericită schimbare în mintea lui, a risipit întunericul care o înconjura și a prefăcut întristarea lui în bucurie. Căci El a izbăvit sufletul celui sărac, etc. Se referă mai ales la sine însuși, la propriul său suflet sărac: m-a izbăvit mai înainte când eram în necaz și acum de curând din mâna lui Pașhur; și va continua să izbăvească, 2 Corinteni 1:10; din mâna celor ce fac rău, astfel încât aceștia nu și-au atins încă scopul și nu vor putea să și-l atingă.
Considerați

Cugetare

Benson încheie cântărind înălțimea tulburării profetului. Versetele 15-18. Ieremia 20:15-18. Blestemat să fie omul, etc. Așa cum în formele de bucurie de ziua nașterii binecuvântau fiecare persoană și lucru legat de naștere și spuneau: Binecuvântată să fie pântecele care te-a purtat și asemenea, iar cel care aducea vestea cea bună era întotdeauna răsplătit, tot așa în formele de durere pentru cei nenorociți foloseau expresii cu totul contrare. Să fie omul acela ca cetățile, etc. Adică Sodoma și Gomora; să fie privit ca un spectacol trist. Să audă strigătul dimineața, etc. Prin aceste expresii înțelege strigătele, urletele și zgomotele pe care le fac vrăjmașii când năvălesc asupra unui loc în chip vrăjmaș. Pentru că nu m-a omorât, etc. Sau: pentru că n-am fost omorât; din pântece. Pentru ce am ieșit să văd, adică să experimentez; osteneală și durere? A vedea este pus adesea să exprime orice senzație. Ca și cum profetul ar fi spus: „Vorbesc astfel în amărăciunea sufletului meu; când mă gândesc cât mai bine ar fi fost să nu mă fi născut sau să fi dat duhul îndată după naștere, decât să duc o viață de durere și nenorocire neîncetată”. Aceste felurite expresii ne arată la ce înălțime a ajuns valul tulburării în inima acestui om bun în clipa aceea și de ce nevoie avem să ne rugăm să fim izbăviți de puterea propriilor noastre patimi.
Răspunde

Răspuns

În ce împrejurare prezentă te invită Domnul să lași cuvântul Său să ardă înăuntru până când trebuie rostit? Cum ar putea amintirea izbăvirilor trecute ale lui Dumnezeu să te întărească atunci când vrăjmașii se ridică din toate părțile? Unde te îndeamnă Duhul să treci de la tânguire la laudă chiar înainte ca încercarea să fi trecut pe deplin?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care l-ai întărit pe slujitorul Tău Ieremia prin orice încercare, dă-ne și nouă o inimă care să se cutremure la cuvântul Tău și să se încreadă în purtarea Ta de grijă credincioasă. Când mesajul pe care ni-l dai aduce ocară, păstrează focul Duhului Tău viu în noi. Când durerea crește și ziua nașterii noastre pare întunecată, amintește-ne că ne-ai izbăvit mai înainte și ne vei izbăvi din nou. Plămădește în noi răbdarea sfinților, curajul profeților și bucuria care cântă chiar și în noapte, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →