Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 41-42 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Expunerea atentă a lui Ioan Calvin despre Isaia ne invită să urmărim credincioșia neschimbătoare a lui Dumnezeu de-a lungul generațiilor. În aceste capitole profetul înfruntă idolatría evidențiind totodată alegerea suverană a Domnului pentru un popor. Calvin călăuzește cititorii prin imagini de tribunal și exemple istorice care arată puterea divină. Perspectivele sale luminează felul în care alegerea modelează identitatea și speranța. Intrăm în acest studiu gata să ascultăm cu atenție pe același Domn care a vorbit atunci și vorbește acum.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește capitolele 41 și 42 din Isaia cu încetineală. Observă contrastul dintre națiunile tremurânde și slujitorul pe care Dumnezeu îl cheamă. Lasă promisiunile rostite pentru urmașii lui Avraam să trezească o încredere proaspătă. Oprește-te oriunde textul subliniază inițiativa și puterea lui Dumnezeu. Lasă cuvintele să-ți pregătească inima pentru comentariul care urmează.
Studiu
Calvin începe prin a se adresa insulelor și a cere o tăcere judiciară.
1. Tăceți înaintea Mea, [133] o, insule. Deși discursul profetului pare diferit de cel dinainte, el urmărește același subiect; căci, pentru a-i face de rușine pe evrei, spune că ar fi avut succes dacă ar fi fost chemat să pledeze cu necredincioși și orbi. Astfel el mustră nu doar lenevia, ci și prostia acelei națiuni, 'căreia Dumnezeu i-a fost atât de aproape' și atât de intim cunoscut prin Legea Sa. (Deuteronom 4:7.) Totuși nu trebuie să ne mirăm că poporul, cuprins de multe spaime, a tremurat atât de mult încât abia a primit o mângâiere solidă; căci avem experiență abundentă cât de mult ne alarmează adversitatea, deoarece în mijlocul acestei depravări și corupții a firii noastre, fiecare om suferă de două boli. În prosperitate, se înalță peste măsură și scapă de sub constrângerea smereniei și a cumpătării; dar, în adversitate, ori se înfurie, ori zace într-o stare lipsită de viață și abia are cea mai mică percepție a bunătății lui Dumnezeu. Nu trebuie deci să ne mirăm că profetul insistă atât de mult asupra acestui subiect și că îl urmărește în multe feluri.Despre figura lui Avraam, Calvin scrie în continuare.
2. Cine va ridica dreptate din răsărit? Aceasta arată limpede care este intenția profetului; căci el vrea să-i asigure pe evrei că nu vor fi în pericol de a rătăci, dacă vor alege să urmeze calea pe care le-o arată. Și acesta este motivul pentru care pomenește de Avraam; căci ar fi putut enumera alte lucrări ale lui Dumnezeu, dar a ales un exemplu potrivit subiectului său; căci, fiind coborâți din Avraam, pe care Dumnezeu l-a scos din Caldeea în mijlocul atâtor primejdii, ei ar fi trebuit de asemenea să spere că El îi va ajuta la fel; deoarece puterea Lui nu a slăbit și El nu obosește de faptele de bunătate. [135] Deoarece era greu pentru captivi și exilați, aflați la mare depărtare de țara lor natală, să spere o întoarcere, el îi îndeamnă printr-un exemplu asemănător să nutrească speranțe favorabile. Fiind risipiți prin Caldeea și țările vecine, ei credeau că drumul care ducea spre casă le era închis din cauza numeroaselor obstacole. Dar din același loc a călătorit Avraam, tatăl lor, în Iudeea. (Geneza 11:31 și 12:1.) Oare nu putea Cel care l-a condus pe un singur om sărac și singuratic, cu tatăl său, nepotul său și soția sa, teafăr și nevătămat în mijlocul atâtor primejdii, să fie conducătorul poporului Său în călătorie? Așadar, deoarece Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din țara lui natală și l-a izbăvit din toate necazurile, acest fapt extras din istoria familiei ar fi trebuit să facă o impresie mai adâncă asupra copiilor săi, ca plecarea tatălui lor Avraam să fie un gaj sau o oglindă a viitoarei lor izbăviri din Babilon.Calvin se îndreaptă apoi spre adresa directă a Domnului către Israel ca slujitor.
8. Dar tu, Israele, ești slujitorul Meu. El arată acum cât de neîntemeiat este să se amestece poporul lui Israel cu neamurile păgâne, deși toate au ridicat un steag și sunt de acord în greșeală și deși întreaga lume este abandonată imposturilor; căci, printr-o chemare a harului gratuit, Dumnezeu i-a ales și i-a pus deoparte, ei n-ar fi trebuit să se lase pradă aceleiași furii. Acesta este un pasaj remarcabil și ne învață că trebuie să fim mulțumiți cu chemarea noastră, astfel încât să fim opriți de la poluarea acestei lumi. Deși corupțiile abundă și deși ne lăsăm liberi în tot felul de nelegiuiri, totuși trebuie să fim reținuți de această considerație, că suntem aleșii lui Dumnezeu și de aceea nu suntem liberi să depășim limitele ca neamurile și oamenii nelegiuiți. 'Așa ați fost și voi', spune Pavel,El continuă prin a dezvolta înțelesul alegerii lui Iacov.
Iacov, pe care l-am ales. Aceasta este o laudă remarcabilă a favorii nemeritate; ca și cum ar fi spus: 'Voi sunteți într-adevăr slujitorii Mei, nu prin meritul vostru, ci prin dărnicia Mea; căci prin alegerea Mea v-am pregătit și v-am format să fiți poporul Meu deosebit.' În scurt, le amintește că nu prin propria lor sârguință au obținut onoarea de a fi numiți slujitori ai lui Dumnezeu și că nu s-au deosebit de alții ca să-i întreacă în vreun fel, ci pentru că așa a plăcut lui Dumnezeu, care are dreptul să aleagă pe acesta sau pe acela după plăcerea Sa. Totuși, în același timp, explică care este scopul alegerii noastre, și anume ca să-L slujim pe Dumnezeu. 'Ne-a ales', cum spune Pavel, 'ca să fim sfinți și fără vină înaintea Lui.' (Efeseni 1:4.) Obiectivul de atins prin alegere este ca cei care erau sclavii lui Satan să se supună și să se consacre pe deplin lui Dumnezeu.
Considerați
Considerare
Calvin leagă alegerea de promisiunea anterioară făcută lui Avraam.
Sămânța lui Avraam. Aceasta se adaugă în al treilea rând, pentru a ne informa că alegerea depinde de promisiunea lui Dumnezeu; nu că promisiunea merge înaintea alegerii, care este din veșnicie, ci pentru că Domnul și-a revărsat bunătatea Sa ținând seama de promisiune; căci i-a spus lui Avraam,El încheie secțiunea notând identitatea durabilă a națiunii alese.
Această favoare a fost deci continuată posterității și din cauza promisiunii Domnul a avut o grijă deosebită de acel popor, după cum Pavel declară de asemenea că 'ale lor erau testamentul, promisiunea și darea Legii.' (Romani 9:4.) De aceea au fost numiți și 'acea națiune sfântă,' (Exod 19:6,)
Răspunde
Răspuns
Cum întărește amintirea chemării lui Dumnezeu către Avraam încrederea ta astăzi? În ce domenii ești ispitit să te alături alianțelor neliniștite ale lumii în loc să asculți în tăcere? Unde ar putea realitatea de a fi ales ca slujitor al lui Dumnezeu să-ți remodeleze alegerile zilnice?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne suveran, care chemi pe aleșii Tăi de la marginile pământului și îi susții cu dreapta dreptății Tale, dăruiește-ne harul să nu ne temem de neamuri, ci să ne odihnim în credincioșia legământului pe care ai jurat-o lui Avraam. Plămădește-ne ca poporul Tău slujitor, care ascultăm mai întâi și apoi vorbim, și care slujim pentru că am fost mai întâi iubiți, ca să umblăm vrednici de numele pe care l-ai pus peste noi. Prin Hristos și prin Duhul Tău, ancorează-ne în făgăduința că dreptatea Ta va birui în orice încercare. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →