Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 1 — cu Matthew Henry
Deschidere
Expunerea atentă a lui Matthew Henry asupra capitolului 1 din Luca ne atrage în mișcările de început ale poveștii evangheliei cu claritate și reverență. Reflecțiile sale evidențiază scopul ghidat de Duhul din spatele relatării ordonate a lui Luca și viețile credincioase care au pregătit calea pentru Mesia. Pe măsură ce urmăm îndrumarea lui Henry prin aceste versete, suntem invitați să primim certitudinea lucrurilor care ne-au fost învățate și să urmărim mâna lui Dumnezeu în evenimente atât obișnuite cât și miraculoase. Comentariul său încurajează o încredere liniștită că promisiunile lui Dumnezeu stau sigure, chiar și atunci când împlinirea pare mult întârziată. În această lecție ascultăm cu atenție vocea lui Henry în timp ce deschide narațiunea sacră pentru instruirea și încurajarea noastră.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești capitolul 1 din Luca în întregime, permițând cuvintelor Scripturii să vorbească mai întâi. Observă prefața atentă, vestirile îngerești și credincioșia liniștită a celor care au așteptat promisiunile lui Dumnezeu. Citește încet, poate cu voce tare, și lasă Duhul să aducă anumite fraze în atenția ta înainte de a te întoarce la comentariul lui Henry.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a lua în considerare dedicația respectuoasă a lui Luca către Teofil.
Prefețele și dedicațiile complimentare, limbajul flatării și hrana și combustibilul mândriei, sunt pe drept condamnate de cei înțelepți și buni; dar nu urmează de aici că cele utile și instructive trebuie respinse; așa este aceasta, în care Sfântul Luca își dedică evanghelia prietenului său Teofil, nu ca patronului său, deși era un om de onoare, ca să o protejeze, ci ca elevului său, ca să o învețe și să o țină cu tărie. Nu este sigur cine a fost acest Teofil; numele înseamnă un prieten al lui Dumnezeu; unii cred că nu înseamnă nicio persoană anume, ci pe oricine este un iubitor de Dumnezeu; Dr. Hammond citează pe unii dintre antici înțelegând-o astfel: și atunci ne învață că cei care sunt cu adevărat iubitori de Dumnezeu vor primi cu inimă evanghelia lui Hristos, al cărei scop și tendință sunt de a ne aduce la Dumnezeu. Dar mai degrabă trebuie înțeles ca referindu-se la o persoană anume, probabil un magistrat; deoarece Luca îi dă aici același titlu de respect pe care Sfântul Pavel l-a dat lui Festus guvernatorul, kratiste (Faptele Apostolilor xxvi. 25), pe care acolo îl traducem preanobil Festus, iar aici preastrălucit Teofil. Observă, religia nu distruge civilitatea și bunele maniere, ci ne învață, conform obiceiurilor țării noastre, să dăm cinste celor cărora li se cuvine cinste.El explică apoi de ce aceste evenimente au fost consemnate în scris cu atâta grijă.
1. Că lucrurile despre care a scris erau lucruri în care toți creștinii credeau cu cea mai mare siguranță și de aceea lucruri în care ei trebuie să fie instruiți, ca să știe ce cred, și lucruri care trebuie transmise posterității (care este la fel de interesată de ele ca și noi); și, pentru aceasta, să fie consemnate în scris, care este cea mai sigură cale de transmitere către veacurile viitoare. El nu va scrie despre lucruri de dispută îndoielnică, lucruri despre care creștinii pot diferi în siguranță unii de alții și pot ezita în ei înșiși; ci lucrurile care sunt și trebuie să fie crezute cu cea mai mare siguranță, pragmata peplerophoremena — lucrurile care au fost împlinite (așa spun unii), pe care Hristos și apostolii Săi le-au făcut, și le-au făcut cu astfel de împrejurări care au dat o asigurare deplină că au fost cu adevărat făcute, astfel încât au câștigat un credit stabilit și durabil. Observă, deși nu este temelia credinței noastre, totuși este un sprijin pentru ea faptul că articolele crezului nostru sunt lucruri care au fost mult timp crezute cu cea mai mare siguranță. Doctrina lui Hristos este ceea ce mii dintre cei mai înțelepți și mai buni oameni și-au riscat sufletele cu cea mai mare asigurare și satisfacție.Henry se îndreaptă apoi spre caracterul părinților lui Ioan înainte ca îngerul să apară.
1. Că erau un cuplu foarte religios (v. 6): Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu; erau astfel în ochii Lui a cărui judecată, știm sigur, este după adevăr; erau sincer și cu adevărat astfel. Sunt cu adevărat drepți cei care sunt astfel înaintea lui Dumnezeu, ca Noe în generația sa, Gen. vii. 1. S-au aprobat înaintea Lui, iar El a fost binevoitor să-i accepte cu har. Este un lucru fericit când cei care sunt uniți unul cu altul în căsătorie sunt amândoi uniți cu Domnul; și este mai ales necesar ca preoții, slujitorii Domnului, să fie împreună cu tovarășii lor de jug drepți înaintea lui Dumnezeu, ca să fie exemple pentru turmă și să le bucure inimile. Ei au umblat în toate poruncile și rânduielile Domnului, fără vină. (1.) Faptul că erau drepți înaintea lui Dumnezeu a fost dovedit de cursul și felul conversațiilor lor; au arătat-o, nu prin vorbirea lor, ci prin faptele lor; prin calea în care au umblat și prin regula după care au umblat. (2.) Erau de o bucată cu ei înșiși; căci devoțiunile și conversațiile lor erau de acord. Ei au umblat nu numai în rânduielile Domnului, care se refereau la închinarea divină, ci în poruncile Domnului, care au referință la toate instanțele unei conversații bune și trebuie respectate. (3.) Au fost universali în ascultarea lor; nu că nu au venit niciodată în nicio privință scurt de datoria lor, ci a fost grija și efortul lor constant să se ridice la ea. (4.) În aceasta, deși nu erau fără păcat, totuși erau fără vină; nimeni nu putea să-i acuze de vreun păcat deschis și scandalos; au trăit cinstit și inofensiv, așa cum slujitorii și familiile lor sunt într-un mod special preocupați să facă, ca slujirea să nu fie învinuită în vina lor.
Considerați
Consideră
Henry situează întreaga relatare în zilele regelui Irod.
I. Relatarea dată despre părinții săi (v. 5): Ei au trăit în zilele regelui Irod, care era un străin și un adjunct al romanilor, care făcuseră recent Iudeea o provincie a imperiului. Acest lucru este menționat pentru a arăta că sceptrul plecase cu totul din Iuda și de aceea acum era timpul ca Șilo să vină, conform profeției lui Iacov, Gen. xlix. 10. Familia lui David era acum scufundată, când trebuia să se ridice și să înflorească din nou, în Mesia. Observă, Nimeni nu trebuie să deznădăjduiască de revigorarea și înflorirea religiei, chiar și atunci când libertățile civile sunt pierdute. Israel înrobit, totuși atunci vine slava lui Israel.
Răspunde
1. Unde în propria ta viață simți aceeași dorință de certitudine pe care a primit-o Teofil?
2. Cum ar putea dreptatea liniștită a lui Zaharia și Elisabeta să-ți încurajeze mersul zilnic?
3. Ce promisiune mai aștepți încă ca Dumnezeu să o împlinească, și cum perspectiva lui Henry îți întărește speranța?
Roagă-te
Tată Ceresc, Te lăudăm pentru certitudinea Cuvântului Tău din Evanghelia după Luca, unde ai trimis pe Gavriil să vestească venirea înainte-mergătorului și împlinirea promisiunilor străvechi. Întărește-ne prin Duhul Tău ca să umblăm cu dreptate înaintea Ta când răspunsurile par întârziate și pregătește inimile noastre să primească fiecare cuvânt pe care Îl mai vorbești. Ține-ne atenți la mesagerii Tăi și credincioși în Casa Ta până la întoarcerea lui Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →