← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 11-12 — cu John Calvin

Geneza 11-12Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui John Calvin la Geneza 11-12 ne invită în povestea antică a mândriei umane și a milei divine. Prin expunerea sa atentă vedem cum constructorii Babelului au căutat să-și asigure propria moștenire în afara lui Dumnezeu, și cum Domnul a intervenit suveran. Perspectivele lui Calvin ne ajută să urmărim linia de la acel popor împrăștiat la chemarea lui Avram, reamintindu-ne că scopurile lui Dumnezeu prevalează întotdeauna. Pe măsură ce studiem împreună, Duhul să ne deschidă inimile pentru a primi atât avertisment cât și speranță din aceste capitole.
Citește

Citire

Acordă-ți acum timp să citești Geneza capitolele 11 și 12 încet și cu rugăciune. Observă mișcarea de la popoarele unite, dar răzvrătite, la Babel, la împrăștierea care urmează, și apoi chemarea surprinzătoare a lui Avram din aceeași regiune. Ascultă contrastul dintre ambiția umană și harul ales al lui Dumnezeu. Permite textului să-ți modeleze înțelegerea înainte de a te întoarce la reflecțiile lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a examina în detaliu ambiția constructorilor. 1. Și tot pământul avea o singură limbă. Deși mai înainte se făcuse mențiune de Babilon printr-un singur cuvânt, Moise explică acum mai pe larg de unde și-a primit numele. Căci aceasta este o istorie cu adevărat memorabilă, în care putem percepe mărimea îndărătniciei oamenilor împotriva lui Dumnezeu și puținul folos pe care îl primesc din judecățile Sale. Și deși la prima vedere atrocitatea răului nu apare, totuși pedeapsa care urmează mărturisește cât de mult a fost Dumnezeu nemulțumit de ceea ce acești oameni au încercat. Cei care presupun că turnul a fost construit cu intenția de a fi un refugiu și o protecție dacă, la un moment dat, Dumnezeu ar hotărî să copleșească pământul cu un potop, nu au alt îndrumător, după cât văd eu, decât visul propriului lor creier. Căci cuvintele lui Moise nu semnifică așa ceva: nimic, într-adevăr, nu este menționat aici, în afară de ambițiile lor nebunești și disprețul mândru față de Dumnezeu. Să construim un turn (spun ei) al cărui vârf să ajungă la cer și să ne facem un nume.' Vedem planul și scopul întreprinderii. Căci orice s-ar întâmpla, ei doresc să aibă un nume nemuritor pe pământ; și astfel construiesc, ca și cum s-ar opune voii lui Dumnezeu. Și fără îndoială ambiția nu numai că face rău oamenilor, ci se înalță chiar împotriva lui Dumnezeu. A ridica o cetate nu era în sine o crimă atât de mare; dar a ridica un monument etern pentru ei înșiși, care să dăinuie prin toate veacurile, era o dovadă de mândrie îndrăzneață, unită cu dispreț față de Dumnezeu. Și de aici a luat naștere fabula giganților care, după cum au născocit poeții, au îngrămădit munți peste munți, pentru a-l trage pe Jupiter de pe tronul său ceresc. Această alegorie nu este foarte îndepărtată de sfatul nelegiuit la care face aluzie Moise; căci de îndată ce muritorii, uitând de ei înșiși, se umflă peste măsură, este sigur că, asemenea giganților, poartă război cu Dumnezeu. Ei nu mărturisesc deschis acest lucru, totuși nu poate fi altfel decât că oricine încalcă hotarele prescrise lui, face un atac direct asupra lui Dumnezeu. Despre coborârea Domnului Calvin scrie: 5. Și Domnul a coborât. Partea rămasă a istoriei urmează acum, în care Moise ne învață cu ce ușurință Domnul putea răsturna încercările lor nebunești și împrăștia toate pregătirile lor. Nu există nicio îndoială că ei s-au apucat cu putere de ceea ce au conceput cu prezumție. Dar Moise arată mai întâi că Dumnezeu, pentru puțin timp, părea să nu ia în seamă, [328] pentru ca, întrerupând brusc lucrarea lor la început, prin confuzia limbilor, să dea dovada mai decisivă a judecății Sale. Căci El rabdă adesea pe cei răi, într-o asemenea măsură, încât nu numai că le permite să conceapă multe lucruri nelegiuite, ca și cum ar fi nepăsător sau s-ar odihni; ci chiar mai mult, planurile lor nelegiuite și perverse cu succes însuflețitor, pentru ca în cele din urmă să-i arunce într-o adâncime mai mare. Coborârea lui Dumnezeu, pe care Moise o înregistrează aici, este vorbită în referire la oameni mai degrabă decât la Dumnezeu; care, după cum știm, nu se mișcă din loc în loc. Dar arată că Dumnezeu a apărut treptat și ca cu un pas întârziat, în caracterul unui Răzbunător. Domnul a coborât deci ca să vadă; adică, a arătat clar că nu era ignorant de încercarea pe care o făceau babilonienii. Calvin se îndreaptă apoi spre adresa divină care împrăștie poporul. 7. Haideți, să coborâm. Am spus că Moise ne-a prezentat cazul prin figura hipotipozei, [330] pentru ca judecățile lui Dumnezeu să fie ilustrate mai clar. Din acest motiv, el îl introduce acum pe Dumnezeu ca vorbitor, care declară că lucrarea pe care ei presupuneau că nu poate fi întârziată, va fi distrusă fără nicio dificultate. Sensul cuvintelor este de acest fel: Nu voi folosi multe instrumente, voi sufla doar asupra lor și ei, prin confuzia limbilor, vor fi împrăștiți cu dispreț. Și cum ei, adunând o bandă numeroasă, născoceau cum ar putea ajunge la nori; tot așa, pe de altă parte, Dumnezeu își cheamă trupele, prin a căror intervenție poate îndepărta furia lor. Totuși, se întreabă, ce trupe intenționează? Evreii cred că se adresează îngerilor. Dar deoarece nu se face nicio mențiune despre îngeri, și Dumnezeu îi plasează pe cei cărora le vorbește în același rang cu Sine, această expunere este aspră și meritat respinsă. Acest pasaj răspunde mai degrabă celui dintâi, care apare în relatarea creației omului, când Domnul a spus: 'Să facem om după chipul nostru.' Căci Dumnezeu se opune în mod potrivit și înțelept înțelepciunii și puterii Sale eterne acestei mari mulțimi; ca și cum ar fi spus că nu are nevoie de auxiliari străini, ci posedă în Sine ceea ce ar fi de ajuns pentru distrugerea lor. De aceea, acest pasaj este adus în mod potrivit ca dovadă că Trei Persoane subzistă într-o Singură Esență a Deității. Mai mult, acest exemplu al răzbunării divine aparține tuturor veacurilor: căci oamenii sunt întotdeauna aprinși de dorința de a îndrăzni să încerce ceea ce este nelegiuit. Și această istorie arată că Dumnezeu va fi întotdeauna potrivnic unor astfel de sfaturi și planuri; astfel încât vedem aici, înfățișat înaintea ochilor noștri, ceea ce spune Solomon:
Considerați

Considerare

Calvin încheie secțiunea prin a trage o legătură evanghelică. Dacă binecuvântarea lui Dumnezeu nu este prezentă, din care singură putem aștepta un rezultat prosper, tot ceea ce încercăm va pieri în mod necesar. Deoarece, deci, Dumnezeu declară că este în război perpetuu cu îndrăzneala nemăsurată a oamenilor; orice întreprindem fără aprobarea Lui se va sfârși în mod mizerabil, chiar dacă toate creaturile de sus și de jos ne-ar oferi cu ardoare ajutorul lor. Acum, deși lumea poartă acest blestem până în ziua de azi; totuși, în mijlocul pedepsei și al celor mai înfricoșătoare dovezi ale mâniei divine împotriva mândriei oamenilor, bunătatea admirabilă a lui Dumnezeu este făcută vizibilă, deoarece națiunile țin comunicare reciprocă între ele, deși în limbi diferite; dar mai ales deoarece El a proclamat o singură evanghelie, în toate limbile, prin întreaga lume, și i-a înzestrat pe Apostoli cu darul limbilor. De unde a rezultat că cei care înainte erau împărțiți în mod mizerabil, s-au unit în unitatea credinței. În acest sens Isaia spune că limba Canaanului ar trebui să fie comună tuturor sub domnia lui Hristos, (Isaia 19:18;) deoarece, deși limba lor poate diferi în sunet, ei spun cu toții același lucru, în timp ce strigă: Abba, Tată.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria ta viață simți atracția de a-ți construi un nume pentru tine în loc să ai încredere în scopurile lui Dumnezeu? Cum modelează împrăștierea de la Babel viziunea ta asupra unității umane în afara lui Hristos? În ce feluri a întrerupt chemarea lui Dumnezeu, asemenea celei a lui Avram, planurile tale și te-a invitat în promisiunile Sale?
Roagă-te

Rugăciune

O Dumnezeule suveran, care ai risipit pe ziditorii mândri la Babel și l-ai chemat pe Avraam numai prin har, păzește-ne de orice turn al auto-înălțării și al unității false. Formează-ne în schimb în poporul unic al legământului pe care Îl aduni prin Hristos, ca să părăsim ce ne este familiar și să umblăm prin credință în promisiunile Tale neclintite. Fie ca Evanghelia care unește orice limbă să fie bucuria noastră până vom vedea cetatea pe care ai pregătit-o. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →