Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Mântuit din naufragiul erorii: Malta și Roma
Deschidere
Naufragiul îl aruncă pe Pavel pe țărmul Maltei, iar ultimul capitol din Faptele Apostolilor se deschide cu două imagini de neuitat. O viperă, alungată de căldură, se prinde de mâna lui; localnicii așteaptă să se umfle și să cadă mort — iar el pur și simplu o scutură în foc și nu simte niciun rău. Apoi este dus la tatăl bolnav al conducătorului insulei, se roagă, își pune mâinile și îl vindecă, iar toți bolnavii din Malta sunt aduși și vindecați. După trei luni o corabie îl duce în Italia, iar în cele din urmă prizonierul intră în Roma — centrul imperiului, capitala lumii — unde i se îngăduie să locuiască singur și propovăduiește 'împărăția lui Dumnezeu… cu toată îndrăzneala, fără ca cineva să-l oprească'. Cartea Faptele Apostolilor nu se încheie cu eliberarea sau moartea lui Pavel, ci cu acea ușă deschisă: Evanghelia ajunge, fără piedici, în inima lumii. Hrisostom aude în aceasta un triumf — Roma, care a primit un prizonier legat mântuit dintr-un naufragiu, fiind ea însăși 'mântuită din naufragiul erorii'.
Citește
Citire
Citiți Faptele Apostolilor 28 — bunătatea oamenilor barbari din Melita care aprind un foc 'din pricina ploii de acum și din pricina frigului'; vipera care se prinde de mâna lui Pavel și el o scutură 'în foc' nevătămat, în timp ce oamenii își schimbă părerea și spun 'că el este un zeu'; vindecarea tatălui lui Publius de febră și de dizenterie, și a tuturor celorlalți de pe insulă care aveau boli; șederea de trei luni și cinstea care li s-a dat; călătoria prin Siracuza, Rhegium și Puteoli până la Roma; frații care vin să-l întâmpine la Forul lui Appius, astfel încât Pavel 'a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat'; locuința lui singur cu un soldat; mărturia lui către iudei 'despre Isus, atât din Legea lui Moise, cât și din profeți'; răspunsul împărțit; și încheierea — doi ani întregi 'în casa lui închiriată', 'propovăduind împărăția lui Dumnezeu… cu toată îndrăzneala, fără ca cineva să-l oprească'.
Studiu
În Malta Pavel face minuni — dar Hrisostom are grijă să observe reținerea din ele. Apostolul nu săvârșește semne ca să-și arate puterea sau să atragă mirarea mulțimii; el acționează doar când nevoia o cere.
Vedeți cât de activ este; observați cum nicăieri nu-l găsim făcând minuni de dragul de a le face, ci doar în caz de nevoie.Vipera este scuturată pentru că a mușcat; bolnavii sunt vindecați pentru că sunt bolnavi. Iar apoi lunga călătorie a suferinței își atinge sfârșitul și sensul: prizonierul legat, scos pe jumătate înecat din mare, intră în cetatea imperială și o cucerește pentru Hristos. Hrisostom transformă întreaga povestire într-o singură frază strălucitoare:
Roma l-a primit legat, venind din mare, mântuit dintr-un naufragiu — și a fost mântuită din naufragiul erorii.Omul care a supraviețuit furtunii devine mijlocul prin care cetatea este salvată de la o înecare mai adâncă — înecarea idolatriei și a necredinței.
Considerați
Considerare
Cum vom zugrăvi sosirea prizonierului în Roma — ca pe o înfrângere, un om târât în lanțuri pentru a aștepta judecata lui Cezar? Hrisostom vede tocmai contrariul: un biruitor care intră în capitala sa în triumf, prada luptei sale fiind sufletele pe care le-a câștigat.
Ca un împărat care a luptat o bătălie navală și a biruit, a intrat în acea cetate preastrălucită.Imperiul își închipuia că îl aduce pe Pavel la judecată; în realitate Hristos aducea Evanghelia Sa la Roma, iar lanțurile erau doar procesiunea triumfală. Și astfel Faptele Apostolilor se încheie pe marele său cuvânt deschis: Pavel 'propovăduind împărăția lui Dumnezeu… cu toată îndrăzneala, fără ca cineva să-l oprească'. Luca nu ne spune cum a murit Pavel, pentru că acesta nu este scopul. Scopul este Evanghelia fără piedici, așezată acum în inima lumii, liberă să alerge de acolo până la marginile pământului. Cartea care a început cu o mână de ucenici înspăimântați într-o cameră de sus se încheie cu împărăția lui Dumnezeu proclamată deschis în capitala imperiului — și nimic nu o oprește.
Răspunde
Răspuns
Două lucruri din acest ultim capitol merită luate cu noi. Mai întâi, reținerea lui Pavel: el nu a făcut minuni 'de dragul de a le face, ci doar în caz de nevoie'. Există o sfințenie în a nu ne etala pe noi înșine — în a folosi orice dar sau putere pe care ni-l dă Dumnezeu doar acolo unde este o nevoie reală, niciodată ca să atragem privirile asupra noastră. Întrebați-vă dacă slujirea voastră este liniștită astfel, sau dacă dorește în secret un public. În al doilea rând, luați curaj din sfârșitul poveștii. Aceeași pronie care a purtat un om legat prin furtună, viperă și judecată până în centrul lumii poartă și acum Evanghelia 'cu toată îndrăzneala' în orice loc care pare închis pentru ea. Roma părea locul unde misiunea lui Pavel avea să moară; a fost locul 'mântuit din naufragiul erorii'. Oriunde simțiți că pricina lui Hristos este încolțită și legată — în propria voastră inimă, în casa voastră, în cetatea voastră — amintiți-vă că împărăția lui Dumnezeu are un mod de a intra chiar în fortărețele care voiau să o reducă la tăcere, și că în cele din urmă nimeni nu o oprește.
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule, care l-ai izbăvit pe apostolul Tău din furtună și din șarpe și l-ai adus legat, dar neînvins, în inima lumii, pentru ca cetatea care a primit un om mântuit din naufragiu să fie ea însăși mântuită din naufragiul erorii: lasă ca Evanghelia Ta să alerge și acum 'cu toată îndrăzneala, fără ca cineva s-o oprească'. Dă-mi reținerea sfântă a lui Pavel, ca să nu caut nicio etalare a mea, ci să slujesc doar acolo unde este nevoie, ca toată slava să fie a Ta. Poartă împărăția Ta în orice loc care pare închis împotriva ei — mai întâi în propria mea inimă — și izbăvește-mă din înecarea adâncă a necredinței. Așa cum Faptele Apostolilor se încheie cu ușa Evangheliei Tale deschisă, tot așa ține-o deschisă în viața mea și în toată lumea, până când orice țărm este atins și orice suflet este mântuit. Ție, care aduci adevărul Tău în triumf prin lanțuri și furtuni, împreună cu Fiul Tău Unul-Născut și cu Duhul Tău cel preasfânt și de viață dătător, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →