← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Daniel

Daniel 1 — cu Maclaren

Daniel 1Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Astăzi explorăm expunerile clasice ale lui Alexander Maclaren din Expositions of Holy Scripture despre capitolul 1 din Daniel. Expunerea sa atentă evidențiază curajul liniștit al unui tânăr în mijlocul presiunii de a compromite. Prin îndrumarea lui Maclaren vedem cum alegerile obișnuite devin acte de închinare atunci când sunt călăuzite de venerația față de Dumnezeu. Pasajul ne invită să reflectăm cum credincioșia în lucrurile mici modelează o viață care dăinuie. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale ne pregătim inimile să primească atât provocare cât și încurajare pentru ascultarea zilnică.
Citește

Citire

Acordă câteva clipe de liniște pentru a citi capitolul 1 din Daniel cu încetineală. Observă cadrul exilului, planul regal pentru tineri și poziția simplă luată de Daniel și prietenii săi. Lasă narațiunea să vorbească înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a stabili cadrul istoric al îndelungatei slujiri a lui Daniel. Daniel era doar un copil la data captivității și puțin mai mult la vremea încercării de a-l face un caldeean. Ultimul verset spune că el 'a rămas până în primul an al regelui Cirus', data dată în altă parte ca încheiere a captivității 2 Cronici 36:22; Ezra 1:1; Ezra 6:3. Din Daniel 10:1 aflăm că el a trăit până în al treilea an al lui Cirus, dacă nu mai târziu; dar data din Daniel 1:21 este probabil dată pentru a sugera că cariera lui Daniel a acoperit întreaga perioadă a captivității și a ars ca o stea de nădejde pentru exilați. Incidentul din pasajul nostru este un exemplu nobil de principiu religios aplicat la detalii mici ale vieții de fiecare zi și arată cum Dumnezeu încununează o astfel de înfrânare de sine conștiincioasă cu succes. Lecțiile pe care le conține sunt cel mai bine adunate urmând narațiunea. El prezintă apoi hotărârea eroică a tânărului mărturisitor. Cei mai mulți oameni s-ar fi supus influențelor și ar fi fost atât de învăluiți în confortul noii lor poziții încât să devină maleabili ca ceara în mâinile cuceritorului; dar ici și colo ar fi întâlnit o bucată de material mai rigid, care s-ar fi rupt mai degrabă decât să se îndoaie. O astfel de piesă încăpățânată de umanitate a fost găsită în tânărul evreu, de vreo cincisprezece ani, al cărui nume evreiesc 'Dumnezeu este judecătorul meu' exprima un adevăr care îl stăpânea, atunci când numele a fost schimbat cu unul care îl invoca pe Bel. A fost nevoie de oarecare fermitate pentru un tânăr captiv, fără prieteni sau influență, să ia poziția lui Daniel; căci motivul dorinței sale de a fi scutit de a lua hrana oferită nu putea fi decât religios. El era hotărât, în inima sa tânără și curajoasă, să nu se 'pângărească' cu mâncarea regelui. Expresia indică poluarea suferită prin mâncarea lucrurilor jertfite idolilor și nu implică scrupulozitate ca aceea din vremurile fariseice, nici nu sugerează neapărat o dată târzie pentru carte. Probabil că a existat un fel de sfințire religioasă a hranei zeilor babilonieni, iar Daniel, în credincioșia sa solitară, punea în practică aceleași principii pe care Pavel le-a stabilit mai târziu pentru creștinii din Corint în privința participării la lucrurile jertfite idolilor. Dificultăți similare sunt sigure să apară în cazuri analoage și apar, pe multe câmpuri de misiune. Apoi Maclaren arată cum religia trebuie să guverneze chiar și deciziile zilnice mici. Motivul aici, deci, este distinct religios. Viața obișnuită era atât de împletită cu închinarea idolatră încât fiecare masă era într-un anumit sens o jertfă. De aceea 'Nu atinge, nu gusta, nu mânui' era porunca inevitabilă pentru o inimă evlavioasă. Daniel pare să fi fost spiritul mișcător; dar, așa cum se întâmplă de obicei, el a fost capabil să își insufle propriile convingeri puternice în tovarășii săi, iar cei patru au rămas uniți în protestul lor. Marea lecție din incident este că religia trebuie să reglementeze cele mai mici detalii ale vieții și că nu este o scrupulozitate îngustă, ci credincioșie față de datoria cea mai înaltă, atunci când un om își pune piciorul jos în privința oricărei chestiuni mici și spune: 'Nu, nu îndrăznesc să o fac, oricât de mică ar fi și oricât de plăcută ar putea fi simțurilor, pentru că aș fi astfel amestecat într-o negare practică a Dumnezeului meu.' 'Așa nu am făcut eu, din pricina fricii de Dumnezeu' Neemia 5:15, este o deviză care va cere de la mulți tineri abținere de la multe lucruri pe care ar fi mult mai ușor să le accepte. El notează în continuare înțelepciunea prudentă care a însoțit poziția tinerilor. II. Acest tânăr mărturisitor a fost la fel de prudent pe cât a fost de curajos; iar povestea continuă să arate cât de înțelept și-a jucat rolul și cât de dispus a fost să accepte toate compromisurile de lucru care i-ar fi putut netezi calea. El nu a vrut deloc să apară ca un martir și nu avea nicio plăcere să facă zarvă. Favorea pe care o câștigase la ofițerul superior care se ocupa de tineri înainte de examinarea lor formală, pe care am putea-o numi absolvire, este pusă în narațiune pe seama favorii divine; dar acea favoare a lucrat prin mijloace, iar fără îndoială că tânărul își făcuse partea pentru a câștiga buna opinie importantă a superiorului său. Cu cât este mai fermă hotărârea noastră de a nu face niciun pas dincolo de linia datoriei, cu atât mai conciliatori ar trebui să fim. Dar mulți oameni par să creadă că eroismul se arată prin grosolănie și că, dacă ne temem că va trebui să spunem 'Nu' foarte hotărât la un moment dat, ar trebui să ne pregătim pentru asta printr-o mulțime de negații preliminare și inutile. Nevoia foarte aspră de a ne despărți, atunci când conștiința indică o direcție și tovarășii alta, este un motiv pentru a rămâne uniți cu cordialitate ori de câte ori putem.
Considerați

Considerare

În cele din urmă Maclaren trage concluzia practică că Dumnezeu răsplătește o astfel de credincioșie. Dar fețele rumene și sănătatea viguroasă a lui Daniel și a prietenilor săi pot ilustra, printr-un exemplu pitoresc, un adevăr larg: că Dumnezeu nu îngăduie ca vreun om să fie un pierzător prin credincioșie și mai mult decât compensează tot ce este renunțat de dragul Său. Binecuvântarea lui Dumnezeu peste mijloace mici le face izvoare de bucurie mai adevărată decât cele mari nebinecuvântate. Nimeni nu a lăsat nimic de dragul lui Hristos fără să primească însutit în viața aceasta, dacă nu în binecuvântările propriu-zise renunțate, în orice caz în pacea și bucuria inimii de care se presupunea că sunt purtătoare. Dumnezeu umple locurile golite de El însuși și pe cele golite de noi de dragul Său.
Răspunde

Răspuns

Unde în rutinele tale zilnice ar putea o refuzare liniștită să-L onoreze pe Dumnezeu? Cum pot prudența și fermitatea să meargă împreună atunci când convingerile sunt puse la încercare? Ce obicei simplu ai putea începe în această săptămână pentru a-ți păstra inima loială față de Domnul?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, mulțumim Ție pentru exemplul tânărului Daniel care a ales loialitatea în locul confortului. Întărește-ne să Te onorăm în alegerile obișnuite pe care alții le-ar putea trece cu vederea. Dă-ne și curaj și înțelepciune ca poziția noastră să fie clară, dar plină de har. Umple locurile pe care le golim de dragul Tău cu propria Ta prezență și pace. Ține-ne statornici prin împrejurări schimbătoare până când vom vedea împlinite scopurile Tale. Cerem aceasta în numele lui Isus. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →