Eterniseed › Curriculum › Filimon
Filimon 1 — cu Gill
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la Expunerea întregii Biblii a baptistului particular John Gill asupra epistolei către Filimon. Tratarea verset cu verset a lui Gill deschide scrisoarea personală cu o atenție atentă la salutul și destinatarii ei. Expunerea sa evidențiază legăturile evangheliei și legăturile afectuoase care unesc credincioșii. Prin acest studiu suntem invitați să vedem cum Pavel modelează o rugăminte smerită întemeiată pe credința și dragostea împărtășite. Lucrarea lui Gill ne călăuzește în înțelepciunea pastorală a textului, pregătindu-ne inimile pentru temele împăcării și harului care urmează.
Citește
Citire
Cităm acum împreună versetele de început ale epistolei către Filimon. Lăsați cuvintele apostolului să se așeze în duhul vostru în timp ce ascultați tonul de afecțiune și menționarea lanțurilor. Observați numele care apar și cadrul casei care încadrează scrisoarea. Permiteți textului să vă atragă în lumea relațională pe care Pavel o adresează, pregătind calea pentru cererile care vor veni.
Studiu
Gill începe prin a examina versetul de deschidere și titlul ales de Pavel.
Versetul 1. Pavel, prizonier al lui Iisus Hristos ,.... Nu făcut prizonier de Hristos, deși a fost prins, apucat și ținut de Hristos ca prizonier al nădejdii, la convertirea sa; dar aceasta nu este intenționată aici: ci el era prizonier la Roma din pricina lui Hristos, din cauza mărturisirii Lui și a propovăduirii în numele Său; lanțurile sale erau din pricina Evangheliei lui Hristos; și de aceea în această epistolă ele sunt numite lanțurile Evangheliei.Gill abordează apoi salutul comun cu Timotei și descrierea lui Filimon.
El nu era prizonier pentru vreo crimă capitală și de aceea nu avea niciun motiv să se rușineze de lanțul său, nici nu se rușina; ci mai degrabă se lăuda cu el, așa cum arată alegerea acestui titlu și caracter pentru sine și punerea lui înaintea acestei epistole; și pe care alege să-l folosească mai degrabă decât pe cel de rob al lui Dumnezeu sau apostol al lui Hristos, așa cum face în altă parte, ca să nu prin constrângere sau autoritate, ci prin dragoste, să miște mila și compasiunea lui Filimon ca să-i acorde cererea și să primească pe robul său; ceea ce, dacă ar refuza, ar însemna să adauge suferință la lanțurile sale: și că aceasta este intenția sa în alegerea acestui caracter, este evident din Filimon 1:8 și Timotei, fratele nostru , nu după trup sau ca fiind din aceeași țară, căci el nu era conațional cu niciunul dintre ei; nici numai din pricina faptului că era un om regenerat, născut din Dumnezeu, un copil al lui Dumnezeu și din aceeași familie; ci mai ales pentru că era din aceeași slujbă, era un slujitor al Evangheliei: pe el apostolul îl alătură de sine în epistolă și astfel în cerere, pentru că putea fi bine cunoscut lui Filimon și mult respectat de el; și pentru a arăta că erau uniți în această chestiune și amândoi doreau această favoare de la el; sperând că prin cererea lor comună aceasta va fi obținută: către Filimon, preaiubitul nostru și împreună-lucrător : numele lui Filimon este grecesc; a existat un poet grec cu acest nume și un istoric grec pe care Pliniu l-a folosit în alcătuirea istoriei sale: există într-adevăr mențiune în scrierile evreiești a, a unui rabin al cărui nume era פלימו, „Filimo”; dar acest Filimon al nostru pare să fi fost un locuitor al Colosei și mai degrabă un neam decât un evreu; era un om bogat și ospitalier și mult respectat și de aceea este numit aici „preaiubitul nostru”; adică preaiubit de apostol și de Timotei, nu numai ca fiind un credincios, ci și ca fiind generos și folositor în poziția sa și de asemenea ca era un slujitor al Evangheliei; căci următoarea expresie, „și împreună-lucrător”, pare să indice acest lucru; căci deși astfel de oameni sunt uneori numiți lucrători și ajutoare împreună cu apostolul, care au ajutat la promovarea interesului lui Hristos cu pungile, rugăciunile și conversația lor particulară; totuși, așa cum este folosit în aceeași epistolă despre cei care erau în lucrarea slujirii, Filimon 1:24, este foarte probabil să fie înțeles astfel aici: și acum, deși aceste expresii de afecțiune și respect erau fără prefăcătorie; nici nu erau simple complimente; totuși intenția lor era să lucreze asupra minții lui Filimon, să-l împace cu robul său; sugerând că, așa cum avea un interes în afecțiunile apostolului și ale altora, aceasta ar fi un mijloc de a o întări și ar fi acționând în acord cu caracterul său, ca slujitor al Evangheliei.Gill trece la destinatarii suplimentari numiți în versetul 2.
Versetul 2. Și către Apfia, preaiubita noastră ,.... Copia alexandrină citește „către sora Apfia”; iar versiunea latină vulgata „către sora preaiubită Apfia”; căci acesta este un nume de femeie; și se crede că ea era soția lui Filimon, deoarece este plasată lângă el și înaintea lui Arhip, un slujitor al cuvântului; și foarte prudent este scrisă și pe bună dreptate lăudată, pentru a o determina să-și folosească influența cu soțul ei ca să-și primească din nou robul, care altfel ar fi putut sta împotriva acestui lucru și ar fi fost o mare piedică la o împăcare: această propoziție lipsește în versiunea etiopiană: și Arhip, ostașul nostru împreună : că acest Arhip era un propovăduitor al Evangheliei la Colose este evident din Coloseni 4:17, de aceea apostolul îl numește ostaș împreună; căci deși acest caracter aparține creștinilor particulari, care sunt înrolați ca voluntari sub Hristos, Căpetenia mântuirii, și luptă sub steagurile Lui împotriva păcatului, Satanei și lumii, fiind înarmați cu toată armura lui Dumnezeu și sunt mai mult decât biruitori prin Hristos care i-a iubit; totuși aparține în mod eminent slujitorilor Evangheliei, care sunt chemați în mod special să îndure asprimea, ca buni ostași ai lui Hristos; să poarte o bună luptă, să lupte lupta cea bună a credinței; și pe lângă dușmanii de mai sus comuni tuturor credincioșilor, să se angajeze cu învățători mincinoși și să lupte cu ardoare pentru credința Evangheliei, ca ea să rămână cu sfinții.Gill continuă cu biserica din casă menționată la sfârșitul salutului.
Acest om era în aceeași companie și în aceeași slujbă, angajat în aceeași cauză comună, împotriva acelorași dușmani și sub aceeași Căpetenie și aștepta aceeași cunună a nemuririi și slavei și de aceea îl numește ostașul său împreună; și înscrie cu înțelepciune epistola sa către el, ca să poată folosi influența pe care o avea asupra lui Filimon și a soției sale pentru a aduce această chestiune la îndeplinire, apostolul scrie despre: și către biserica din casa ta : nu în casa lui Arhip, ci în casa lui Filimon; și nu desemnează biserica din Colose, ca și cum s-ar fi întrunit la casa lui; ci propria sa familie, care, pentru marea evlavie și religie care erau printre ei și pentru buna ordine și decor în care erau ținuți, erau ca o biserică de sine stătătoare; și aici din nou apostolul acționează cu înțelepciune, pentru a-și atinge scopul, luând în seamă pe aceștia, care ar fi putut unii dintre ei să fi fost vătămați sau ofensați de Onisim când era cu ei; și astfel au nutrit oarecare resentimente împotriva lui și ar fi putut pune o piedică în calea primirii lui din nou în familie.
Considerați
Considerare
Gill încheie secțiunea reflectând asupra împrospătării pe care dragostea o aduce printre sfinți.
Versetul 7. Căci avem mare bucurie și mângâiere în dragostea ta ,.... În expresiile și faptele ei față de sfinții săraci; din acest motiv apostolul mulțumește pentru ea mai înainte; și este o plăcere și o mângâiere pentru o minte ingenioasă, deși nu este în puterea sa să facă bine sfinților săraci el însuși, să vadă că alții au și abilități și o inimă să-i ajute: pentru că măruntaiele sfinților sunt împrospătate de tine, frate ; înțelegând nu numai că pântecele lor erau umplute cu hrană, căci expresia este folosită în Filimon 1:20 unde aceasta nu poate fi intenționată; ci inimile lor erau umplute de bucurie, povara de pe duhurile lor, presiunile de pe mințile lor au fost îndepărtate și aveau o plăcere lăuntrică în sufletele lor și odihnă, împrospătare și mângâiere prin comunicările liberale ale lui Filimon către ei; care a făcut ceea ce a făcut cu bucurie, ca să le facă bine sufletelor, ca și trupurilor; și făcând aceasta, a jucat rolul unui frate în Hristos. întoarce-te la 'Vârful paginii'
Răspunde
Răspuns
Cum ar putea lanțurile pe care Pavel le poartă de bunăvoie modela felul în care privești propriile tale angajamente față de semenii credincioși? În ce feluri te invită limbajul afectuos al salutului să întărești legăturile din propria ta casă spirituală? Unde te îndeamnă Duhul să întinzi astăzi împrospătare și împăcare?
Roagă-te
Rugăciune
Tată milostiv, Te lăudăm pentru evanghelia harului Tău, care ne împacă cu Tine prin Hristos și ne îndeamnă să arătăm aceeași milă unii altora. Formează în noi o dragoste smerită care caută binele fraților și surorilor noștri chiar când ne costă, împrospătând inimile lor în Domnul, primindu-i cu brațele deschise. Dă-ne înțelepciune ca să umblăm în libertatea iertării Tale și curaj să trăim ca cei cumpărați cu sângele Fiului Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →