← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 41-42 — cu Matei Henry

Isaia 41-42Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Isaia 41–42 oferă un amestec puternic de convingere și mângâiere, expunând goliciunea idolilor în timp ce ancorează poporul lui Dumnezeu în promisiunile divine. În aceste capitole profetul cheamă națiunile îndepărtate la tăcere și judecată, apoi se întoarce pentru a liniști Israelul tremurând cu certitudinea prezenței și puterii lui Dumnezeu. Henry conduce cititorii prin scena sălii de judecată unde zeii falși sunt provocați și prin asigurările tandre date națiunii slujitoare. Expunerea sa evidențiază atât nebunia de a avea încredere în imagini cioplite, cât și securitatea găsită în Sfântul lui Israel. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale astăzi, fie ca inimile noastre să fie întărite de același Domn care l-a ridicat pe Avraam și pe Cirus și care încă susține fiecare sfânt temător.
Citește

Citire

Întoarce-te acum la Isaia 41 și 42 și ascultă glasul Domnului care cheamă insulele la judecată în timp ce se adresează cu tandrețe slujitorului său Iacov. Citește încet, observând poruncile repetate de a nu te teme și imaginile vii ale ajutorului, puterii și dreptei Sale drepte a lui Dumnezeu. Lasă contrastul dintre idolii neputincioși și Dumnezeul cel viu să pătrundă adânc în duhul tău în timp ce te pregătești să studiezi reflecțiile lui Henry asupra acelorași versete.
Studiu
Henry începe prin a pune în scenă provocarea lui Dumnezeu adresată închinătorilor la idoli. I. O provocare generală adresată închinătorilor și admiratorilor idolilor de a-și susține pretențiile în competiție cu Dumnezeu și în opoziție față de El, v. 1. Ea este reînnoită (v. 21): 'Produceți cauza voastră'. Curtea este stabilită, citațiile sunt trimise insulelor care se află cel mai departe, dar nu în afara jurisdicției lui Dumnezeu, căci El este Creatorul și Stăpânul marginilor pământului, pentru a se înfățișa și a da ascultare. Tăcerea (ca de obicei) este proclamată în timp ce cauza este judecată: 'Păziți tăcerea înaintea Mea și nu judecați nimic înainte de vreme'; în timp ce cauza este judecată între împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, se cuvine ca toți oamenii să aștepte în tăcere rezultatul, să nu obiecteze împotriva lucrărilor lui Dumnezeu, ci să fie încrezători că El va câștiga ziua. Apărătorii idolatriei sunt chemați să spună ce pot în apărarea ei: 'Să-și reînnoiască puterea, în opoziție cu Dumnezeu, și să vadă dacă este egală cu puterea pe care o reînnoiesc cei ce așteaptă pe El (cap. xl. 31); să încerce eforturile lor maxime, fie prin forța armelor, fie prin forța argumentelor. Să se apropie; nu vor putea spune că teama de Dumnezeu îi face să se teamă (Iov xiii. 21), astfel încât să nu poată spune ceea ce au de spus, în apărarea și onoarea idolilor lor; nu, să vorbească liber: 'Să ne apropiem împreună la judecată'.' Nota. 1. Cauza lui Dumnezeu și a împărăției Sale nu se teme de un proces echitabil; dacă cazul este expus în mod corect, va fi cu siguranță câștigat în favoarea religiei. 2. Vrăjmașii Bisericii lui Dumnezeu și ai sfintei Sale religii pot fi provocați în siguranță să spună și să facă tot ce pot mai rău pentru a susține cauza lor nedreaptă. Cel ce șade în ceruri râde de ei, iar fiica Sionului îi disprețuiește; căci mare este adevărul și va birui. Henry detaliază apoi chemarea lui Dumnezeu adresată lui Avraam ca dovadă a suveranității. (1.) Că El a fost Cel care l-a chemat pe Avraam, tatăl acestei națiuni disprețuite, dintr-o țară idolatrică și, prin multe dovezi ale favorii Sale, i-a făcut numele mare, Gen. xii. 2. El este omul drept pe care Dumnezeu l-a ridicat din răsărit. Despre el înțelege în mod expres parafrastul caldeean: 'Cine l-a adus pe Avraam în mod public din răsărit?' Pentru a menține onoarea poporului lui Israel, era foarte potrivit să arate ce figură a făcut acest mare strămoș al lor în zilele sale; iar v. 8 pare să fie explicația acestuia, unde Dumnezeu numește pe Israel sămânța lui Avraam, prietenul Meu; și (v. 4) El cheamă generațiile (și anume, generațiile lui Israel) de la început. De asemenea, pentru a disprețui idolatria și în special idolatria caldeeană, era potrivit să arate cum Avraam a fost chemat de la slujirea altor dumnezei (Ios. xxiv. 2, 3, etc.), astfel încât o mărturie timpurie a fost adusă împotriva acelei idolatrii care se lăuda atât de mult cu vechimea ei. De asemenea, pentru a încuraja captivii din Babilon să spere că Dumnezeu va găsi o cale pentru întoarcerea lor în propria lor țară, era potrivit să le reamintească cum la început El l-a scos pe tatăl lor Avraam din aceeași țară în această țară, pentru a i-o da ca moștenire, Gen. xv. 7. Acum observă ce se spune aici despre el. [1.] Că el a fost un om drept, sau dreptate, un om al dreptății, care a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate; și astfel a devenit tatăl tuturor celor care prin credința în Hristos sunt făcuți dreptatea lui Dumnezeu prin El, Rom. iv. 3, 11; 2 Cor. v. 21. El a fost un mare exemplu de dreptate în zilele sale și și-a învățat casa să facă judecată și dreptate, Gen. xviii. 19. [2.] Că Dumnezeu l-a ridicat din răsărit, din Ur mai întâi și apoi din Haran, care se afla la est de Canaan. Dumnezeu nu l-a lăsat să se așeze în niciunul dintre acele locuri, ci a făcut cu el ca vulturul cu puii săi, când își mișcă cuibul: l-a ridicat din nelegiuire și l-a făcut evlavios, din obscuritate și l-a făcut vestit. [3.] L-a chemat la piciorul Său, să-L urmeze cu o credință implicită; căci el a ieșit, fără să știe încotro merge, dar pe Cine a urmat, Evr. xi. 8. Pe cei pe care Dumnezeu îi cheamă în mod eficient, îi cheamă la piciorul Său, să-I fie supuși, să-L slujească și să urmeze Mielul oriunde merge; și noi toți trebuie fie să venim la piciorul Lui, fie să fim făcuți așternutul picioarelor Lui. [4.] El a dat națiuni înaintea lui, națiunile Canaanului, pe care a promis să-l facă stăpân peste ele, și astfel i-a dat un interes în faptul că hitiții l-au recunoscut ca un prinț puternic printre ei, Gen. xxiii. 6. L-a făcut să stăpânească peste acei regi pe care i-a învins pentru salvarea fratelui său Lot, Gen. xiv. Și când Dumnezeu i-a dat ca praf sabiei sale și ca pleavă mânată arcului său (adică, i-a făcut o pradă ușoară slujitorilor Săi catehizați), atunci i-a urmărit și a trecut în siguranță, sau în pace, sub protecția divină, deși era pe un drum cu totul necunoscut; și atât de considerabilă a fost această victorie încât Melchisedec însuși a apărut pentru a o celebra. Acum cine a făcut aceasta decât marele Iehova? Poate vreunul dintre dumnezeii păgânilor să facă așa ceva? Apoi, Henry expune prezența asiguratoare a lui Dumnezeu în mijlocul temerilor. I. Că ei pot conta pe prezența Lui cu ei ca Dumnezeul lor și un Dumnezeu atotsuficient pentru ei în cele mai rele vremuri. Observă cu ce tandrețe vorbește Dumnezeu și cât de dornic este să le facă cunoscut moștenitorilor promisiunii imuabilitatea sfatului Său și cât de dornic să-i facă ușori: 'Nu te teme, căci Eu sunt cu tine, nu doar la chemare, ci prezent cu tine; nu te înspăimânta de puterea celor ce sunt împotriva ta, căci Eu sunt Dumnezeul tău și mă angajez pentru tine. Ești slab? Te voi întări. Ești lipsit de prieteni? Te voi ajuta la vreme de nevoie. Ești gata să te prăbușești, gata să cazi? Te voi susține cu dreapta dreptății Mele, acea mână dreaptă care este plină de dreptate, în distribuirea răsplătirilor și pedepselor', Ps. xlviii. 10. Și din nou (v. 13) se promite, 1. Că Dumnezeu le va întări mâinile, adică îi va ajuta: 'Voi ține dreapta ta, voi merge mână în mână cu tine' (așa spun unii): El ne va lua de mână ca ghidul nostru, pentru a ne conduce pe calea noastră, ne va ajuta când am căzut sau ne va preveni căderile; când suntem slabi ne va susține clătinându-ne, ne va fixa tremurând, ne va încuraja și astfel ne va ține de mâna dreaptă, Ps. lxxiii. 23. 2. Că El le va reduce la tăcere temerile: Spunându-ți: 'Nu te teme'. El a spus-o iar și iar în Cuvântul Său și a oferit acolo antidoturi suverane împotriva fricii: dar va merge mai departe; El va spune prin Duhul Său inimilor lor și îi va face să audă și astfel îi va ajuta.
Considerați

Considerare

Henry încheie reflectând asupra mângâierii rezultate și a slavei date lui Dumnezeu. IV. Că, prin urmare, ei vor avea din belșug mângâiere în Dumnezeu, iar Dumnezeu va avea din belșug onoare de la ei: 'Te vei bucura în Domnul', v. 16. Când suntem eliberați de ceea ce ne-a împiedicat bucuria și suntem binecuvântați cu ceea ce este materia ei, trebuie să ne amintim că Dumnezeu este bucuria noastră covârșitoare și în El trebuie să se termine toate bucuriile noastre. Când ne bucurăm de vrăjmașii noștri, trebuie să ne bucurăm în Domn, căci numai Lui Îi datorăm libertățile și victoriile noastre. 'Te vei și lăuda cu Sfântul lui Israel, în interesul tău față de El și în relația ta cu El și în ceea ce a făcut El pentru tine.' Și, dacă astfel Îl facem pe Dumnezeu lauda și slava noastră, devenim pentru El o laudă și o slavă.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața ta ești ispitit să cauți securitate din altceva decât din Domnul? 2. Cum îți întărește amintirea credincioșiei trecute a lui Dumnezeu față de Avraam încrederea ta astăzi? 3. În ce situație ai nevoie cel mai mult să auzi Duhul spunând: 'Nu te teme, căci Eu sunt cu tine'?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Suveran, Te lăudăm pentru Cuvântul Tău care nu dă greș și care ne asigură de prezența și puterea Ta. Susține-ne cu dreapta Ta cea dreaptă când ne simțim mici și fără apărare și, prin Duhul Tău, împlinește-Ți scopurile în noi așa cum ai făcut cu Avraam și cu Cirus. Fă ca viețile noastre să fie o arătare a slavei Tale, ca alții să vadă și să cunoască că Tu singur ești Dumnezeu. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →