Eterniseed › Curriculum › 2 Împărați
2 Regi 17-18 — cu Clarke
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul lui Adam Clarke la întreaga Biblie. În aceste pagini Clarke deschide sensul simplu al Scripturii cu o claritate evanghelică caldă, urmărind mila și dreptatea lui Dumnezeu de-a lungul ascensiunii și căderii regatelor. Notele sale despre 2 Regi 17-18 invită fiecare credincios să ia în considerare atât avertismentele idolatriei cât și chemarea la închinare sinceră. Duhul care i-a călăuzit pe profeți să ne călăuzească inimile pe măsură ce ascultăm împreună.
Citește
Întoarceți-vă acum la 2 Regi capitolele 17 și 18. Citiți cu încetineală relatarea domniei lui Osea, căderea Samariei și reformele lui Ezechia. Lăsați narațiunea să vorbească mai întâi; observați mărturia statornică a profeților și ocazia plină de har dată chiar și unui popor amestecat. Cereți Domnului să vă deschidă inima pentru a primi atât avertismentul cât și nădejdea.
Studiu
Clarke începe prin a consemna mărturia repetată a Domnului prin profeți.
Versetul 13. Versetul 2 Regi 17:13. Totuși Domnul a mărturisit împotriva lui Israel — Ceea ce a făcut purtarea lor cu atât mai de neiertat a fost faptul că Domnul păstrase printre ei o succesiune de profeți, care au mărturisit împotriva purtării lor și au propovăduit pocăința, precum și disponibilitatea lui Dumnezeu de a ierta, cu condiția ca ei să se întoarcă la El și să renunțe la idolatrie.El arată apoi cum poporul se temea de Domnul în timp ce slujea totuși zeilor săi.
Versetul 33. Versetul 33. Ei se temeau de Domnul și slujeau zeilor lor — Nu au renunțat la idolatria lor, ci au încorporat închinarea la adevăratul Dumnezeu cu cea a idolilor lor. Se temeau de Iehova, care trimisese lei printre ei; de aceea I-au adus un fel de închinare ca să nu-i mai necăjească astfel: dar slujeau altor zei, devotându-se cu afecțiune acestora, pentru că închinarea lor era de natură să le satisfacă cele mai grosolane patimi și înclinații păcătoase.Clarke dezvăluie apoi adevăratul spirit și felul închinării plăcute aduse numai lui Iehova.
Versetul 36. Versetul 36. Dar Domnul — IEHOVA, Ființa supremă, autoexistentă și veșnică; autorul a tot ce există și al vieții. Acesta trebuia să fie singurul obiect al adorației lor. Care v-a scos — Acesta era un motiv puternic pentru care trebuiau să-L adore numai pe El: El îi salvase din mâinile vrăjmașilor lor și o făcuse într-un mod care arăta că puterea Sa este irezistibilă; într-o astfel de Ființă puteau să se încreadă în siguranță. De El să vă temeți — Aici este felul în care trebuie să I se închine. De El să vă temeți ca de Legiuitorul și Judecătorul vostru; să respectați și să păziți toate poruncile Lui; făcând ce a poruncit și evitând ce a oprit. Lui să I vă închinați — Înaintea Lui să vă plecați genunchiul; trăind în duhul ascultării și săvârșind fiecare act religios în cea mai adâncă smerenie. Și Lui să-I aduceți jertfe. — Să socotiți că, după cum ați păcătuit, tot așa meritați moartea; de aceea să aduceți victimele vii la altarul Domnului și să le vărsați sângele vieții acolo, ca ispășire pentru sufletele voastre. Vedem în acest verset trei puncte importante: 1. Obiectul închinării lor. 2. Motivele acelei închinări; și, 3. Spiritul și felul în care trebuia săvârșită: și anume, 1. În teamă, 2. Smerenie; și, 3. Prin jertfă.
Considerați
Cugetare
Clarke încheie urmărind sfârșitul final al regatului de nord și credincioșia îndelungată a scopului divin.
Luând totul în considerare, socotesc cu mult mai probabil că afganii sunt descendenții evreilor care au fost duși în robie de regii asirieni. Astfel s-a sfârșit regatul lui Israel, după ce durase două sute cincizeci și patru de ani, de la moartea lui Solomon și schisma lui Ieroboam, până la luarea Samariei de către Salmanasar, în al nouălea an al lui Osea; după care rămășițele celor zece seminții au fost duse dincolo de râul Eufrat. Restul acestui capitol este consacrat apărării providenței și dreptății divine; arătând motivul pentru care Dumnezeu a îngăduit ca o asemenea pustiire să cadă peste un popor care fusese atât de mult timp copiii Săi aleși.El încheie cu o notă sobră asupra efectului durabil al învățăturii imperfecte printre samariteni.
Versetul 27. Versetul 27. Să ducă acolo unul dintre preoți — Deși imperfectă, această învățătură a sfârșit prin a răsturna idolatria acestor oameni, astfel încât, curând după robia babiloniană, s-a constatat că erau la fel de lipsiți de idolatrie ca și evreii înșiși și continuă așa până în ziua de azi. Dar acum sunt aproape nimiciți: mica rămășiță a lor se află la Naplouse și Jaffa; sunt aproximativ treizeci de familii; iar bărbații, femeile și copiii însumează circa două sute de persoane! Au o sinagogă la care merg regulat în fiecare Sabat; și merg acolo îmbrăcați în veșminte albe. Cititorul poate găsi multe informații curioase despre acest popor în Memoire sur L'Etat actuel des Samaritains, de Baron Sylvestre de Sacy, 8vo., Paris, 1812.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea sunt ispitit să adaug alte loialități la închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat? Cum mă cheamă mărturia statornică a Scripturii înapoi la ascultare din toată inima astăzi? Ce pas practic de reformă, asemenea celui al lui Ezechia, ar putea Duhul să îmi sugereze în gospodăria sau biserica mea?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, ai trimis profeți să-Ți avertizeze poporul și încă trimiți Cuvântul Tău să ne trezească inimile. Păzește-ne de orice idolatrie ascunsă și de închinarea împărțită care se teme de Tine, dar slujește altuia. Dă-ne harul lui Ezechia ca să dărâmăm tot ce împiedică o devoțiune curată. Același Duh care a păstrat atunci o rămășiță să ne formeze într-un popor care să se teamă, să se încreadă și să se închine numai Ție, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →