← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

La început: Cele șase zile și facerea omului — Geneza 1 și 2

Geneza 1-2Hexaemeron — Cele nouă omilii despre cele șase zile ale creației de Sfântul Vasile cel Mare24 min
Deschidere
Geneza se deschide nu cu un argument, ci cu un act: 'La început Dumnezeu a creat cerul și pământul.' Răsăritul creștin a iubit aceste prime capitole mai presus de aproape toate celelalte, căci în ele Părinții au auzit întreaga Evanghelie în sămânță — lumea rostită la ființă prin Cuvânt, lumina înaintea soarelui, cerurile vestindu-și Făcătorul și, la urmă, după o pauză de sfat, facerea omului. Sf. Vasile cel Mare a predicat cele nouă omilii Hexaemeron despre Cele Șase Zile, învățând un întreg oraș să privească cerul, marea și cea mai mică insectă și să fie condus de mână la Dumnezeu. Fratele său mai mic, Sf. Grigore de Nyssa, a preluat firul lăsat de Vasile și a scris Despre facerea omului, întrebând ce înseamnă că noi singuri am fost făcuți 'după chip și asemănare'. Citită cu ochii lor, Geneza 1–2 nu este doar o relatare a modului în care au început lucrurile: este carta demnității noastre și primul capitol al lungii povești al cărei centru este Hristos, Noul Adam, în care chipul pângărit este restaurat. Venim, așadar, nu să studiem o teorie a originilor, ci să învățăm cine este Dumnezeu și cine suntem noi înaintea Lui.
Citește

Citire

Citiți Geneza 1–2 — Dumnezeu la început creând cerul și pământul; Duhul mișcându-se pe ape; cele șase zile desfășurându-se în ordine — lumina, întinderea, adunarea mărilor și înverzirea pământului uscat, soarele și luna și stelele, apele fremătând și păsările, fiarele pământului — fiecare numită 'bună'; apoi sfatul solemn, 'Să facem om după chipul și asemănarea noastră', și stăpânirea dată lui; odihna zilei a șaptea; și în capitolul 2, Domnul Dumnezeu modelând pe om din țărână, suflând în el suflarea vieții, sădind grădina la răsărit în Eden și aducând femeia la bărbat. Citiți încet: fiecare 'și a zis Dumnezeu' este o ușă pe care Părinții o vor deschide către Cuvântul prin care toate lucrurile au fost făcute.
Studiu
De ce spune Geneza că Dumnezeu a vorbit — 'Și a zis Dumnezeu: Să fie lumină' — ca și cum Făcătorul ar fi avut nevoie de cuvinte? Vasile răspunde că porunca este o fereastră: ne arată pe Tatăl adresându-se colaboratorului Său, Unicul-Născut Cuvânt, prin care lumile au fost întemeiate. Și astfel întreaga creație devine o școală de teologie scrisă în lumină și apă și stele. Vasile nu ne lasă să tratăm cerurile ca pe niște zei, nici adâncurile ca pe niște demoni, ci ca pe cuvântul lui Dumnezeu care Îl laudă pe Dumnezeu: cerurile nu sunt vii pentru că vestesc slava lui Dumnezeu, și totuși în ordinea lor tăcută ele strigă numele Făcătorului. Chiar și soarele, oricât de măreț ar fi, este doar o lampă aprinsă ca să arate dincolo de sine; Vasile ne ridică privirile de la soarele văzut la Cel nevăzut pe care îl slujește — dacă, prin frumusețea firii sale, strălucește ca un ochi strălucitor în mijlocul creației; dacă, în cele din urmă, nu te poți sătura de a-l contempla, care va fi frumusețea Soarelui Dreptății? Aceasta este calea răsăriteană de a citi Cele Șase Zile: nu să ne oprim la lucrul făcut, ci să fim purtați prin el către Cel care l-a făcut. Vasile încheie chiar prima sa omilie învățând sufletul răspunsul cuvenit înaintea unei lucrări atât de mari — Să-L slăvim pe supremul Meșteșugar pentru tot ce a fost înțelept și iscusit făcut.
Considerați

Considerare

Apoi vine marea pauză în ritmul zilelor. Soarele a fost făcut printr-un cuvânt, cerurile printr-un cuvânt; dar înainte de om, Vasile aude un sfat al Dumnezeirii: Nu strălucește oare lumina teologiei, în aceste cuvinte, ca prin ferestre — căci nu se spune 'Să fie făcut omul', ci 'Să facem om'. Grigore de Nyssa se oprește asupra acestei diferențe și întreabă unde stă adevărata măreție a omului. Nu, spune el, în a fi o mică lume din aceleași elemente ca stelele și fiarele; aceasta este o cinste săracă, împărtășită cu țânțarul și cu șoarecele. Demnitatea omului este de un alt ordin cu totul: Nu în asemănarea cu lumea creată, ci în a fi după chipul firii Creatorului. Chipul, învață Nyssa, este un dar împărătesc — omul așezat ca portret viu al lui Dumnezeu peste lucrările mâinilor Sale, făcut ca un chip viu, împărtășind cu arhetipul și rangul și numele, nu încununat cu aur, ci îmbrăcat în virtute și în libertatea de a alege binele. De aceea Răsăritul deosebește chipul de asemănare: chipul este dat, deplin, la facerea noastră; asemănarea este o chemare, un drum pe care suntem puși liberi să-l străbatem — să creștem, prin har, în Dumnezeu. Fericitul Augustin mărturisește aceeași bunătate a originii noastre: Dumnezeu, autorul firilor, nu al viciilor, l-a creat pe om drept. Pângărirea a venit mai târziu, prin voința noastră; dar chemarea nu a fost niciodată retrasă. De aceea Nyssa poate ridica privirile dincolo de cădere către sfârșitul întregii povești, unde chipul de mult întunecat este vindecat și strălucește din nou — va fi restaurat harul chipului și demnitatea stăpânirii. Această restaurare este lucrarea lui Hristos, Noul Adam, în care firea noastră este refăcută după primul ei Arhetip.
Răspunde

Răspuns

Începeți, așadar, de unde începe Vasile: ieșiți și priviți. Cerul de deasupra capului vostru, anotimpurile care se întorc, cel mai mic lucru viu — toate vorbesc, și întrebarea este doar dacă veți asculta și veți mulțumi, sau veți trece nepăsători. A-L slăvi pe Dumnezeu pe care Îl puteți vedea limpede înseamnă a începe a merge pe drumul asemănării; a-I refuza simplul omagiu al uimirii înseamnă a începe a pângări chipul pe care îl purtați. Și îl purtați. Oricât v-ar spune lumea că sunteți — un animal inteligent, un mănunchi de elemente, un accident al stelelor — Părinții spun că sunteți ceva cu mult mai mare și cu mult mai prețios: un chip viu al Dumnezeului veșnic, făcut drept, făcut liber, făcut pentru El. Chipul nu poate fi pierdut; chiar și în cea mai adâncă ruină rămâne. Dar asemănarea este a voastră s-o urmăriți, și este urmărită prin alegerea liberă a binelui — curăție în loc de patimă, iubire în loc de sine, virtute purtată ca o haină împărătească. Ați fost făcuți ultimii dintre toate făpturile, spune Nyssa, pentru că ați fost făcuți să fiți cununa lor și preoții lor înaintea lui Dumnezeu. Trăiți, așadar, ca ceea ce sunteți; și unde chipul din voi este pângărit, nu deznădăjduiți — Soarele Dreptății a răsărit, și în Hristos harul chipului este restaurat.
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule, care la început ai vorbit și s-a făcut; care prin Unicul-Tău-Născut Cuvânt ai făcut cerul și pământul și ai încununat lucrarea Ta formând pe om după chipul Tău: Te slăvim pe Tine, supremul Meșteșugar al tuturor celor înțelept și iscusit făcute. Deschide-ne ochii ca să citim slava Ta în lucrările mâinilor Tale și inimile ca să-Ți mulțumim. Ne-ai făcut drepți și liberi, chip viu al maiestății Tale; vindecă în noi tot ce am pângărit și condu-ne prin harul Tău în asemănarea Ta, ca demnitatea odată dată să fie restaurată. Lasă Soarele Dreptății să răsară în inimile noastre și conformează-ne cu Hristos, Noul Adam, în care firea noastră este înnoită. Ție, Părinte, cu Fiul Tău și cu Preasfântul Tău Duh, un singur Dumnezeu și Făcător al tuturor, fie slavă și închinare și mulțumire, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Hexaemeron — Cele nouă omilii despre cele șase zile ale creației de Sfântul Vasile cel Mare · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →