Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 49-50 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture. În tratarea sa despre Geneza 49, Maclaren se oprește asupra ultimelor cuvinte ale lui Iacov către Iosif și le dezvăluie promisiunea lor durabilă de putere pentru fiecare conflict. În următoarele câteva bătăi vom asculta cum el urmărește imaginea mâinilor întărite de mâinile Dumnezeului celui Puternic al lui Iacov. Lăsați poezia antică și expunerea atentă a lui Maclaren să ne întărească propria prindere astăzi.
Citește
Întoarceți-vă acum la capitolele 49 și 50 din Geneza. Citiți încet binecuvântarea profetică pe care Iacov o rostește asupra fiilor săi, mai ales partea adresată lui Iosif. Observați imaginea izbitoare a arcului care rămâne nefrânt în mijlocul săgeților vrăjmașului. Opriți-vă după versetul 24 și din nou la sfârșitul capitolului 50, lăsând narațiunea să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a așeza războinicul singuratic în mijlocul arcurilor întinse.
'Puterea pentru conflict prin contactul cu puterea lui Dumnezeu este gândul comun al tuturor acestor pasaje — un gând foarte familiar, care poate fi poate împrospătat pentru noi prin intensitatea singulară cu care această metaforă din textul nostru o prezintă. Priviți tabloul. — Aici stă omul singuratic, înconjurat de vrăjmași plini de ură amară. Săgețile lor sunt pe coardă, arcurile întinse până la ureche. Săgețile zboară dese, iar când au trecut pe lângă el și poate fi văzut din nou, el stă nevătămat, ținând arcul său nefrânt. Asaltul nu a sfărâmat nicio armă, nu a dat nicio rană. El a putut sta în ziua cea rea — și iată! o pereche de mâini mari, blânde și puternice sunt așezate pe mâinile și brațele sale, iar puterea trece în slăbiciunea lui de la atingerea 'mâinilor Dumnezeului celui Puternic al lui Iacov'. Așadar, vrăjmașii au doi, nu unul, cu care să se socotească.Maclaren aseamănă apoi ajutorul dumnezeiesc cu un tată care își îndrumă fiul la prima lecție de arcașie.
Așa cum un tată în vremurile de odinioară își putea lua băiețelul la țintă și îi putea pune un arc în mână, dându-i prima lecție de arcașie, îndrumându-i ținta nesigură cu degetul său mai ferm și împrumutând puterea încheieturii sale tragerii mai slabe a copilului, tot așa face Dumnezeu cu noi. Mâna sigură și puternică este așezată pe a noastră și este 'de folos spre a îndruma'. O înțelepciune care nu este a noastră este mereu alături de noi și gata de a ne sluji. Noi percepem doar vag condițiile conflictului, iar ținta spre care ar trebui să ochim este mereu gata să ni se întunece. Dar în toate cazurile în care conștiința este nedumerită sau judecata este în greșeală, putem, dacă voim, să-L avem ca învățător. Iar când nu știm unde să lovim vrăjmașii care par invulnerabili, ca războinicul care a fost scufundat în râul magic sau îmbrăcat în platoșă impenetrabilă ca pielea de rinocer, El ne va face înțelepți să cunoaștem singurul loc unde o rană este fatală. Nu vom avea nevoie să luptăm ca cel ce lovește în vânt, să lovim la întâmplare sau să tragem arcul la noroc, dacă Îl vom lăsa să ne îndrume.Maclaren apasă apoi metafora mâinii așezate pe mână ca însăși mijlocul de a primi putere.
Dar metafora remarcabilă din text nu dă doar faptul că puterea dumnezeiască este dăruită, ci și felul darului. Ce îndrăzneală de familiaritate cuviincioasă este în acest simbol al mâinilor lui Dumnezeu așezate pe mâinile omului! Cât de puternic pune contactul dintre noi și El ca condiție a primirii puterii de la El! O adevărată atingere, ca de mână la mână, transmite harul. Este ca atunci când prorocul s-a culcat cu buzele sale calde pe gura rece a băiatului mort și inima sa bătând împotriva inimii nemișcate a cadavrului, până când viața a trecut în lut și băiatul a trăit. Așadar, dacă putem spune așa, Dătătorul de viață Se apleacă peste toată moartea noastră și prin propria Sa căldură ne reînsuflețește.
Considerați
Cugetare
Maclaren încheie meditația îndemnându-ne să păstrăm contactul neîntrerupt pentru ca biruința să fie asigurată.
Dar dacă veți merge doar la lupta voastră zilnică cu voi înșivă și cu lumea, cu mâna voastră ținând mâna lui Dumnezeu, veți putea 'a sta în ziua cea rea și, după ce ați împlinit toate, să stați'. Vrăjmașii vă pot înconjura ca albinele, dar în numele Domnului îi puteți nimici. Săgețile lor pot zbura atât de dese încât să întunece soarele, dar, după vechea laudă mândră, 'atunci putem lupta la umbră'; iar când vârfurile lor neprimejdioase s-au înfipt în pământ, veți sta nevătămați, arcul vostru nefrânt gata pentru următorul asalt, iar mâinile voastre întărite de mâinile Dumnezeului celui Puternic al lui Iacov. 'În toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
Răspunde
Răspuns
Unde în conflictele voastre actuale aveți cea mai mare nevoie de atingerea Dumnezeului celui Puternic al lui Iacov asupra mâinilor voastre? Cum ați putea păstra în mod deliberat liniile de contact deschise astăzi în loc să vă smuciți mâinile în încredere de sine? În ce sarcină obișnuită sau relație ar putea imaginea arcașiei îndrumate să schimbe felul în care mergeți înainte?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule cel Puternic al lui Iacov, așază mâinile Tale puternice peste ale noastre în această zi. Unde zboară săgețile și puterea slăbește, întărește-ne prinderea și îndrumă-ne ținta. Învață-ne să păstrăm contactul neîntrerupt, nici trăgând deoparte în mândrie, nici cufundându-ne în deznădejde. Lasă puterea Ta să curgă în fiecare sarcină obositoare și în fiecare încercare neașteptată. Fă mâinile noastre sprintene pentru lucrarea pe care ne-ai dat-o și inimile noastre liniștite în încrederea că nu luptăm singuri. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →