← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Ps 123-124 — cu Matei Henry

Psalmii 123-124Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În încredere liniştită ne adunăm ca să explorăm vechile cântări ale înălţării cu îndrumarea statornică a lui Matei Henry, ale cărui reflecţii luminează privirea în sus a sufletului în mijlocul dispreţului şi a îndurării subite care sfărâmă orice cursă. Aceşti psalmi ne amintesc că atunci când dispreţul omenesc se ridică asemenea apelor mândre, ochii credincioşilor rămân aţintiţi asupra Celui care locuieşte în ceruri. Expunerea atentă a lui Henry ne invită să zăbovim asupra atât a cererii de îndurare cât şi a mărturiei izbăvirii, îngăduind Scripturii să ne modeleze speranţa şi recunoştinţa. Pe măsură ce ascultăm, fie ca inimile noastre să înveţe din nou să aştepte pe Domnul până când îndurarea soseşte.
Citește

Citire

Să citim acum Psalmii 123 şi 124 încet şi cu glas tare, îngăduind cuvintelor de tânguire şi izbăvire să se aşeze în noi. Observaţi strigătul repetat după îndurare şi imaginea vie a scăpării din ape copleşitoare şi din curse ascunse. Pe măsură ce citiţi, ţineţi în inimă atât greutatea dispreţului cât şi uimirea izbăvirii, pregătindu-vă să primiţi cu atenţie deschisă perspectivele lui Matei Henry.
Studiu
Henry deschide studiul Psalmului 123 expunând mărturisirea solemnă a credinţei şi a speranţei exprimate în versetele de început. I. Mărturisirea solemnă pe care poporul lui Dumnezeu o face despre credinţa şi speranţa în Dumnezeu, v. 1, 2. Observaţi, 1. Titlul dat aici lui Dumnezeu: O, Tu care locuieşti în ceruri. Domnul nostru Iisus ne-a învăţat, în rugăciune, să privim la Dumnezeu ca la Tatăl nostru din ceruri; nu că El ar fi limitat acolo, ci acolo Îşi manifestă în mod deosebit slava, ca un rege în curtea sa. Cerul este un loc al priveliştii şi un loc al puterii; Cel care locuieşte acolo vede de acolo toate nenorocirile poporului Său şi de acolo poate trimite să-i mântuiască. Uneori Dumnezeu pare să fi părăsit pământul, iar vrăjmaşii poporului lui Dumnezeu întreabă: Unde este acum Dumnezeul vostru? Dar atunci ei pot spune cu mângâiere: Dumnezeul nostru este în ceruri. O, Tu care şezi în ceruri (aşa spun unii), şezi ca Judecător acolo; căci Domnul şi-a pregătit tronul în ceruri, iar la acel tron nevinovăţia nedreptăţită poate face apel. 2. Privirea îndreptată aici către Dumnezeu. Psalmistul însuşi şi-a ridicat ochii către El. Ochii unui om bun sunt mereu îndreptaţi către Domnul, Ps 25,15. În fiecare rugăciune ne ridicăm sufletul, ochiul sufletului nostru, către Dumnezeu, mai ales în necaz, care era cazul aici. Ochii poporului aşteptau pe Domnul, v. 2. Găsim că îndurarea vine către un popor atunci când ochii omului, ca ai tuturor seminţiilor lui Israel, sunt îndreptaţi către Domnul, Zah 9,1. Ochii trupului sunt îndreptaţi spre cer. Os homini sublime dedit — Omului i-a dat o ţinută dreaptă, ca să ne înveţe în ce direcţie să îndreptăm ochii minţii. Ochii noştri aşteaptă pe Domnul, ochiul dorinţei şi al rugăciunii, ochiul care cere, şi ochiul dependenţei, al speranţei şi al aşteptării, ochiul care tânjeşte. Ochii noştri trebuie să aştepte pe Dumnezeu ca pe Domnul şi Dumnezeul nostru, până când El va avea îndurare de noi. Dorim îndurare de la El, sperăm că ne va arăta îndurare şi vom continua să-L slujim până când îndurarea va veni. Aceasta este ilustrată (v. 2) printr-o asemănare: Ochii noştri sunt către Dumnezeu precum ochii unui slujitor şi ai unei slujitoare către mâna stăpânului şi a stăpânei lor. Ochii unui slujitor sunt, (1.) Către mâna îndrumătoare a stăpânului, aşteptând ca acesta să-i rânduiască lucrarea, să i-o taie şi să-i arate cum trebuie s-o facă. Doamne, ce vrei să fac? (2.) Către mâna care aprovizionează. Slujitorii privesc la stăpânul sau la stăpâna lor pentru porţia de hrană la timpul potrivit, Prov 31,15. Şi către Dumnezeu trebuie să privim pentru pâinea cea de toate zilele, pentru harul de ajuns; de la El trebuie s-o primim cu recunoştinţă. (3.) Către mâna care ajută. Dacă slujitorul nu poate face singur lucrarea, unde trebuie să caute ajutor decât la stăpânul său? Şi în puterea Domnului Dumnezeu trebuie să ieşim şi să mergem mai departe. (4.) Către mâna care ocroteşte. Dacă slujitorul întâlneşte împotrivire în lucrarea sa, dacă este întrebat pentru ceea ce face, dacă este nedreptăţit şi rănit, cine ar trebui să-l susţină şi să-l îndrepte, decât stăpânul său care l-a pus la lucru? Poporul lui Dumnezeu, atunci când este prigonit, poate face apel la Stăpânul său: Noi suntem ai Tăi; mântuieşte-ne. (5.) Către mâna care corectează. Dacă slujitorul şi-a provocat stăpânul să-l bată, el nu cheamă ajutor împotriva stăpânului său, ci priveşte la mâna care îl loveşte, până când aceasta va spune: „Destul este; nu voi mai certa în veci.” Poporul lui Dumnezeu era acum sub mustrările Sale; şi încotro să se întoarcă decât la Cel care i-a lovit? Isa 9,13. Către cine să facă cereri decât către Judecătorul lor? Ei nu vor face ca Agar, care a fugit de la stăpâna sa când aceasta i-a pus unele greutăţi (Fac 16,6), ci se supun şi se smeresc sub mâna puternică a lui Dumnezeu. (6.) Către mâna care răsplăteşte. Slujitorul aşteaptă plata, bine făcut, de la stăpânul său. Făţarnicii îşi au ochiul la mâna lumii; de acolo îşi au răsplata (Mt 6,2); dar adevăraţii creştini îşi au ochiul la Dumnezeu ca la Cel care răsplăteşte. Henry desfăşoară apoi adresa smerită şi cererea de îndurare care urmează în psalm. II. Adresa smerită pe care poporul lui Dumnezeu o înfăţişează Lui în starea lor nenorocită (v. 3, 4), în care, 1. Ei cer îndurare, fără a prescrie lui Dumnezeu ce să facă pentru ei, nici pledând vreun merit al lor pentru care El să facă aceasta, ci: Ai îndurare de noi, Doamne! Ai îndurare de noi. Găsim puţină îndurare la oameni; îndurările lor gingaşe sunt crude; sunt batjocuri crude. Dar aceasta este mângâierea noastră, că la Domnul este îndurare şi nu dorim nimic mai mult ca să ne uşureze şi să ne facă uşor decât îndurarea lui Dumnezeu. Oricare ar fi necazurile Bisericii, îndurarea lui Dumnezeu este un leac suveran. 2. Ei îşi expun necazurile: Suntem umpluţi peste măsură de dispreţ. Ocara este rana, povara de care se plâng. Observaţi, (1.) Cine erau ocăriţi: „Noi, care ne avem ochii ridicaţi către Tine.” Cei care sunt recunoscuţi de Dumnezeu sunt adesea dispreţuiţi şi călcaţi în picioare de lume. Unii traduc cuvintele pe care le redăm, cei care sunt la uşurare şi cei mândri, astfel încât să însemne persoanele care sunt dispreţuite şi dispreţuite. „Sufletul nostru este tulburat să vadă cum cei care sunt în pace şi cei aleşi sunt dispreţuiţi şi dispreţuiţi.” Sfinţii sunt un popor paşnic şi totuşi sunt abuzaţi (Ps 35,20), cei aleşi ai pământului şi totuşi subevaluaţi, Plân 4,1,2. (2.) Cine îi ocăra. Luând cuvintele aşa cum le citim, erau epicureii care trăiau în uşurare, oameni carnali şi senzuali, Iov 12,5. Batjocoritorii sunt cei care umblă după poftele lor şi slujesc pântecelor lor, iar cei mândri cei care îl sfidează pe Dumnezeu Însuşi şi aveau o părere înaltă despre ei înşişi; ei călcau în picioare poporul lui Dumnezeu, gândind că se măresc pe ei înşişi prin a-i face de dispreţuit. (3.) La ce grad erau ocăriţi: „Suntem umpluţi, suntem sătui de aceasta. Sufletul nostru este umplut peste măsură de ea.” Vrăjmaşii credeau că nu pot niciodată să-i batjocorească îndeajuns, nici să spună îndeajuns ca să-i facă de dispreţuit; şi ei nu puteau decât să o ia la inimă; era o sabie în oasele lor, Ps 42,10. Notaţi, [1.] Batjocura şi dispreţul au fost, sunt şi vor fi probabil partea poporului lui Dumnezeu în această lume. Ismael l-a batjocorit pe Isaac, ceea ce este numit prigonire; şi aşa este acum, Gal 4,29. [2.] În privinţa dispreţului şi batjocurii oamenilor este o chestiune de mângâiere că este îndurare la Dumnezeu, îndurare pentru numele noastre bune când sunt folosite cu barbarie. Ascultă, Dumnezeul nostru! căci suntem dispreţuiţi. Trecând la Psalmul 124, Henry măreşte apoi bunătatea lui Dumnezeu în izbăvirea care îşi scapă poporul de la ruină. II. Despre bunătatea lui Dumnezeu, prin care au fost scăpaţi de pe însăşi marginea ruinei: „Domnul a fost de partea noastră; şi, dacă nu ar fi fost aşa, am fi fost nimiciţi.” 1. „Dumnezeu a fost de partea noastră; El a luat partea noastră, a îmbrăţişat cauza noastră şi a apărut pentru noi. El a fost ajutorul nostru şi un ajutor foarte prezent, un ajutor de partea noastră, aproape la îndemână. El a fost cu noi, nu numai pentru noi, ci printre noi şi comandant-şef al forţelor noastre.” 2. Că Dumnezeu a fost Iahve; acolo stă accentul. „Dacă nu ar fi fost Iahve Însuşi, un Dumnezeu al puterii şi perfecţiunii infinite, care a întreprins izbăvirea noastră, vrăjmaşii noştri ne-ar fi copleşit.” Ferice deci de poporul al cărui Dumnezeu este Iahve, un Dumnezeu atotsuficient. Israel să spună aceasta, spre cinstea Lui, şi să hotărască să nu-L părăsească niciodată.
Considerați

Considerare

Henry încheie extrăgând încurajarea durabilă pe care aceşti psalmi o oferă tuturor celor care îşi pun încrederea în Domnul. II. Ca inimile lor şi inimile altora să fie mai mult încurajate să se încreadă în Dumnezeu în primejdiile asemănătoare (v. 8): Ajutorul nostru este în numele Domnului. David ne-a îndrumat (Ps 121,2) să depindem de Dumnezeu pentru ajutor în privinţa preocupărilor noastre personale — Ajutorul meu este în numele Domnului; aici în privinţa preocupărilor publice — Ajutorul nostru este aşa. Este o mângâiere pentru toţi cei care pun interesele lui Israel al lui Dumnezeu aproape de inimile lor că Dumnezeul lui Israel este Acelaşi care a făcut lumea şi de aceea va avea o Biserică în lume şi poate asigura acea Biserică în vremuri de cea mai mare primejdie şi necaz. În El deci să-şi pună prietenii Bisericii încrederea şi nu vor fi puşi la ruşine.
Răspunde

Răspuns

Unde în împrejurările voastre prezente aveţi cea mai mare nevoie să vă ridicaţi ochii către Domnul aşa cum modelează psalmistul? Cum ar putea memoria izbăvirilor trecute să vă întărească încrederea atunci când apar ameninţări noi? În ce feluri puteţi întoarce mulţumiri lui Dumnezeu astăzi pentru îndurările care au sfărâmat deja cursele puse împotriva voastră?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne, care locuiești în ceruri, înălțăm ochii noștri doar către Tine și implorăm milă atunci când disprețul ne înconjoară și cei mândri caută să ne copleșească. Prin Duhul Tău, ține-ne statornici în așteptarea mâinii Tale, până ce vei frânge fiecare cursă și vei dărui o scăpare care să ne întărească încrederea în Numele Tău. Umple inimile noastre cu bucuria izbăvirii Tale și cu nădejdea sigură a grijii Tale neclintite. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →