Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 39-40 — cu Maclaren
Deschidere
Astăzi intrăm în clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture despre Psalmii 39 și 40. Maclaren urmărește cu atenție mișcarea psalmistului de la conștientizarea crudă a scurtei vieți la speranța statornică în Dumnezeu. Expunerea sa arată cum aceleași fapte despre trecerea umană pot produce fie disperare, fie încredere sigură, în funcție de faptul dacă sunt privite separat sau în relație cu Domnul. Îl ascultăm pe măsură ce el dezvăluie logica interioară a psalmului și extrage mesajul său durabil pentru fiecare cititor care ar dori să trăiască cu înțelepciune înaintea lui Dumnezeu.
Citește
Citire
Acordă-ți timp acum să citești Psalmii 39 și 40 încet și cu rugăciune. Observă lupta sinceră a psalmistului cu scurtimea vieții și hotărârea liniștită care urmează. Lasă cuvintele să se așeze înainte de a te întoarce la expunerea lui Maclaren, care urmărește aceeași cale de la plângere la speranța sigură în Dumnezeu.
Studiu
Maclaren începe prin a contrasta două expresii diferite ale aceluiași gând.
Aceste două afirmații sunt două moduri diferite de a exprima același lucru. Există un gând comun care stă la baza ambelor, dar asocierile cu care acest gând comun este legat în aceste două versete sunt clar diferite. Una este amară și tristă — un adevăr pe jumătate sumbru. Cealaltă, din același fapt, extrage binecuvântare și speranță. Una poate veni de la un punct de vedere nu mai înalt decât nivelul experienței lumești; cealaltă este un adevăr al credinței. Cea dintâi este în cel mai bun caz parțială și fără cealaltă poate fi dăunătoare; cea din urmă o completează, o explică și o sfințește.Maclaren urmărește apoi progresia emoțională a psalmului până la punctul de cotitură.
Ele se conturează într-o rugăciune, care este mai mult plângere decât cerere — și care este absorbită în contemplarea faptelor melancolice manifeste ale vieții omenești — 'Tu mi-ai făcut zilele ca o palmă; și vârsta mea este ca nimic înaintea Ta.' Și apoi, pe măsură ce acest gând se dilată și se afundă mai adânc în sufletul său, el privește spre întregul neam omenesc — și în tonuri de amărăciune și deznădejde, afirmă că toți sunt deșertăciune, umbre, tulburați în zadar. Deznădejdea goală a unei asemenea priviri îl aduce la un punct mort. Este adevărat — dar luat singur este prea îngrozitor pentru a fi gândit. 'Pe această cale stă nebunia' — așa că el întrerupe brusc gândurile sale aproape disperate și, cu o întoarcere rapidă a minții de la privirea în jos spre întuneric care începuse să-l facă să se clatine, își fixează ochii pe tronul de sus — 'Și acum, Doamne! ce aștept eu? speranța mea este în Tine.' Aceste cuvinte formează punctul de cotitură al psalmului.Maclaren conturează cele trei puncte principale care emerg din psalm.
Dacă, așadar, urmăm cursul contemplației astfel trasat în psalm, avem aceste trei puncte aduse înaintea noastră — întâi, gândul vieții comun ambelor versete; al doilea, goliciunea sumbră și fără țintă pe care acest gând o respiră în viață în afara lui Dumnezeu; al treilea, binecuvântarea care izvorăște din același gând atunci când îl privim în legătură cu Tatăl nostru din ceruri.
Considerați
Considerare
Maclaren se îndreaptă spre binecuvântarea găsită atunci când viața este privită în legătură cu Dumnezeu.
III. Dar observă, în cele din urmă, cum celălalt text al nostru în cuvintele sale semnificative ne dă binecuvântarea care izvorăște din acest același gând al vieții, atunci când este privit în legătură cu Dumnezeu.Maclaren încheie cu asigurarea că viețile înrădăcinate în Dumnezeu nu sunt deșertăciune.
Viețile înrădăcinate în Dumnezeu prin credința în Iisus Hristos nu sunt deșertăciune. Să ne prindem de El cu o strângere iubitoare — și 'vom trăi și noi' pentru că El trăiește, așa cum trăiește El, atât timp cât trăiește El. Zilele scurte ale pământului vor fi binecuvântate cât timp durează și roditoare a ceea ce nu va trece niciodată. Îl vom avea pe El cu noi în timp ce călătorim și toate călătoriile noastre vor duce la odihnă în El. Este adevărat, oamenii umblă într-o arătare deșartă; este adevărat, 'lumea trece și pofta ei', dar, binecuvântat fie Dumnezeu! este adevărat, de asemenea, 'Cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.'
Răspunde
Răspuns
Unde îți vezi cel mai des zilele ca o simplă umbră? Cum ar putea să-ți schimbe perspectiva asupra presiunilor de astăzi amintirea că ești un străin cu Dumnezeu? Ce pas unic poți face săptămâna aceasta pentru a-ți înrădăcina mai ferm speranța în Domnul?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Milostiv, învață-ne să ne numărăm zilele în lumina prezenței Tale, ca să nu ne agățăm de ceea ce este trecător, ci să ne punem nădejdea numai în Tine. Când viața pare scurtă și goală, atrage inimile noastre la izbăvirea găsită în Hristos și fă-ne pelerini care umblă cu Tine, încrezători în grija Ta și siguri de adevărata noastră casă. Prin Duhul Tău, întărește-ne să trăim fiecare ceas înaintea feței Tale, încrezându-ne că ceea ce este înrădăcinat în Tine nu se va pierde niciodată. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →