Eterniseed › Curriculum › Marcu
Marcu 3 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul investigației metodiste episcopale și al încrederii arminiene în harul prevenient, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea verset cu verset a lui Whedon din capitolul 3 al Evangheliei după Marcu dezvăluie mila Sabatului Domnului, alegerea celor Doisprezece și adevărata natură a opoziției față de împărăție. Notele sale atente ne ghidează să vedem atât momentul istoric cât și chemarea sa durabilă la o viață sfântă. Să primim mărturia sa cu inimi deschise, gata să fim formați de același Duh care i-a împuternicit pe primii ucenici.
Citește
Citire
Cu reverență citim acum capitolul al treilea al Evangheliei după Marcu. Ascultați tensiunea dintre milă și răutate, chemarea celor Doisprezece și redefinirea adevăratei înrudiri. Lăsați textul sacru să vorbească mai întâi; apoi comentariul lui Whedon va lumina adâncimile sale pentru mersul nostru zilnic în har.
Studiu
Whedon începe prin a examina observatorii din versetul 2.
Versetul 2. 2. Îl pândeau. Țineau ochii ațintiți asupra lui ca să descopere ceva ce ar fi putut interpreta într-un sens rău. Astfel se așază unele minți când vin să vadă religia. O cercetează nu ca să cunoască adevărata voință a lui Dumnezeu și datoria lor în ochii lui, ci ca să vadă dacă nu se poate găsi vreun temei de pervertire.El prezintă apoi întrebarea cercetătoare a Domnului nostru din versetul 4.
Versetul 4. 4. A face bine. Așa cum îmi propun acum să fac acestui om. Sau a face rău. Așa cum vă propuneți voi să-mi faceți mie. El intenționa să salveze viața, ba chiar să redea viața mâinii uscate. Ei căutau să distrugă viața. El era de partea bunătății și a milei; ei de partea răutății și a uciderii. Dar scopul Domnului nostru este să le arate că ei, cu schemele lor laborioase de răutate, sunt cu adevărat călcătorii Sabatului. Ei au tăcut. Tăcerea auto-condamnării.Whedon zăbovește apoi asupra privirii de mânie și durere a Domnului din versetul 5.
Versetul 5. 5. S-a uitat împrejur la ei cu mânie. Înainte de a trece la săvârșirea minunii face o pauză deplină în timp ce ei stau într-un cerc tăcut înaintea lui. Ei sunt fixați în tăcerea îndârjită a urii. Pentru o clipă Mântuitorul este Judecător. Este o singură privire a acelui ochi care în ziua de apoi va despica pe potrivnicii săi. Unii s-au mirat că Domnul să fie mânios. Dar dreptatea are mânia sa legitimă față de vinovăție. Dreptul este teribil de ostil față de nedreptate. Dumnezeu este mânios pe cel rău în fiecare zi. Toată cârmuirea, când stă pe scaunul de judecată, are această adevărată mânie aprigă. Domnul nostru s-a uitat deplin la aceste ființe răuvoitoare în timp ce ele își foloseau puterile în slujba răului și se consacrau slujirii veșnice a diavolului, și a simțit că sunt păcătoși vrednici de judecata dreaptă a lui Dumnezeu. S-a întristat. Și astfel Duhul curat și sfânt al lui Dumnezeu poate fi întristat, supărat, făcut mânios și făcut să plece.
Considerați
Considerare
În cele din urmă Whedon apasă sensul mai adânc al poruncii de a întinde mâna.
Durerea și mila pentru încăpățânarea și ruina lor se amestecă cu recunoașterea severă că merită ruina pe care o atrag. Împietrirea inimilor lor. O hotărâre de a nu permite nici unei dovezi să-i convingă și nici unui bine să-i înmoaie. Întinde-ți mâna. Vindecările trupești săvârșite de Domnul nostru au fost întotdeauna un simbol al vindecărilor pe care le lucrează ca mare medic asupra bolii de temelie din suflet: păcatul. Omul depravat este uscat în fiecare mădular al sufletului său; neputincios prin natura căzută. Totuși, așa cum acestui om i se poruncește să-și întindă mâna lipsită de putere, tot așa sufletul lipsit de putere este poruncit să săvârșească un act puternic. Cum? Pentru că harul care dă porunca furnizează totodată puterea subiacentă 'a voi și a face'. Totuși, așa cum omul nu a fost făcut nici să vrea, nici să facă actul, așa cum săvârșirea, deși împuternicită, nu a fost asigurată, ci lăsată agenției libere, tot așa harul lui Dumnezeu pur și simplu face posibil actul, dar nu îl asigură în mod absolut.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea sunt ispitit să privesc religia doar pentru temeiuri de critică mai degrabă decât pentru voia lui Dumnezeu?
2. Cum mă avertizează și mă mângâie deopotrivă mânia legitimă a Domnului față de inimile împietrite?
3. În ce domeniu al sufletului meu aud porunca de a-mi întinde mâna, încrezându-mă că harul furnizează puterea de a asculta?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale lui Daniel D. Whedon, al cărui comentariu deschide Cuvântul Tău cu claritate și râvnă sfântă. Dă-ne nouă, asemenea omului cu mâna uscată, curajul de a întinde tot ce este lipsit de viață în noi. Duhul Tău să nu fie nici întristat, nici stins de împietrirea inimii, ci să fim numărați printre cei ce fac voia lui Dumnezeu și sunt astfel socotiți adevărata rudenie a Ta. Întărește răspunsul nostru liber, dar împuternicit de har, ca să umblăm în milă, să alegem binele și să dăm mărturie credincioasă în această zi. Prin Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →