← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 17 — cu Ioan Calvin

Luca 17Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra capitolului 17 din Luca, unde Domnul Isus îi avertizează pe ucenicii Săi despre problema serioasă a ofenselor. Comentariul lui Calvin ne atrage în inima învățăturii lui Hristos despre smerenie, grija pentru cei mici și necesitatea de a ne păzi de orice ar putea dăuna credinței unui frate. Cuvintele sale ne invită să examinăm atât pericolele pe care le reprezentăm pentru alții, cât și mila pe care Dumnezeu o extinde celor smeriți. Pe măsură ce ascultăm, să deschidă Duhul inimile noastre pentru a primi instrucțiuni care duc la o mai mare vigilență și dragoste.
Citește

Citire

Să citim acum împreună capitolul 17 din Luca, acordând atenție mai ales cuvintelor solemne ale Domnului despre ofense și despre cei mici care cred. Pe măsură ce ascultați, observați cum Isus avertizează atât despre piedicile inevitabile, cât și rostește vai de cei care le provoacă. Pregătiți-vă inima să primească pasajul cu reverență, cerând Domnului să vă arate unde aceste cuvinte vorbesc direct vieții voastre și relațiilor din trupul lui Hristos.
Studiu
Calvin începe prin a cita avertizarea Domnului din Luca 17. 1. Și le-a zis ucenicilor Săi: Este cu neputință să nu vină ofense; dar vai de acela prin care vin! 2. Ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare, decât să ofenseze pe unul dintre acești mici. Calvin explică apoi sensul cuvântului a ofensa. Prin cuvântul a ofensa include mai mult decât dacă le-ar fi interzis să disprețuiască pe frații lor; deși omul care nu se preocupă deloc să ofenseze pe cei slabi face aceasta pentru niciun alt motiv decât pentru că nu le acordă onoarea la care au dreptul. Acum, deoarece există feluri variate de ofense, va fi potrivit să explicăm în general ce se înțelege prin a ofensa. Dacă vreun om, din vina noastră, fie se poticnește, fie este abătut de la calea dreaptă, fie întârziat în ea, se spune că îl ofensăm. [504] Oricine dorește deci să scape de acea pedeapsă înfricoșătoare pe care Hristos o vestește, să întindă mâna către cei mici care sunt disprețuiți de lume și să-i ajute cu bunătate să țină calea datoriei; căci Hristos ni-i recomandă atenției noastre, ca ei să ne conducă la exercitarea smereniei de bunăvoie; așa cum Pavel poruncește copiilor lui Dumnezeu să Despre vaiul rostit asupra lumii, Calvin scrie: 7. Vai lumii din pricina ofenselor! Acest pasaj poate fi explicat în două feluri. Poate fi luat activ, însemnând că Hristos rostește un blestem asupra autorilor ofenselor; și atunci prin termenul lume trebuie să înțelegem pe toți necredincioșii. Sau poate fi luat pasiv, însemnând că Hristos deplânge relele pe care le percepe că vin rapid asupra lumii din pricina ofenselor; ca și cum ar fi spus că nicio plagă nu va fi mai distrugătoare sau însoțită de calamități mai înfricoșătoare decât alarma sau părăsirea multora din pricina ofenselor. Cel de-al doilea sens este mai potrivit; căci nu mă îndoiesc că Domnul nostru, care vorbise cu altă ocazie despre ofense, a continuat să vorbească mai larg despre acest subiect; pentru a-i face pe ucenicii Săi mai atenți și mai vigilenți în a se păzi de ele. Ca Satana să nu câștige avantaj asupra noastră prin lenevia noastră, Domnul nostru izbucnește într-o exclamație, că nu este nimic pe care ar trebui să-l temem mai mult decât ofensele; căci, deoarece Satana are nenumărate feluri de ele în mâna sa, aruncă constant și aproape la fiecare pas noi dificultăți în calea noastră; în timp ce noi, prin tandrețe excesivă sau lene, suntem prea gata să cedăm. Consecința este că sunt puțini cei care fac progrese tolerabile în credința lui Hristos; și dintre cei puțini care au început să umble pe calea mântuirii, abia unul din zece are curajul să persevereze până ajunge la țintă. [505] Acum, deoarece Hristos a intenționat să-i lovească pe ucenicii Săi cu teroare din pricina ofenselor și astfel să-i trezească la efort, vai de indiferența noastră, dacă fiecare dintre noi nu se aplică cu seriozitate să biruiască acele ofense Calvin încheie secțiunea prin a avertiza împotriva disprețuirii celor mici. 10. Păziți-vă să nu disprețuiți pe unul dintre acești mici. Deoarece mândria este mama disprețului, iar disprețul îi împietrește pe oameni în a da ofense, Domnul nostru, în scopul de a aplica un remediu potrivit pentru vindecarea acestei boli, le interzice ucenicilor Săi să disprețuiască pe cei mici. Și cu siguranță, așa cum am sugerat deja, niciun om care are o grijă cuvenită pentru frații săi nu-și va permite vreodată, pe motive ușoare, să le dea ofensă. Această încheiere a discursului Domnului nostru are aceeași tendință ca și începutul lui, să ne amintească că trebuie să ne străduim unii cu alții cine va fi mai supus și mai modest; căci Dumnezeu îi îmbrățișează cu o dragoste minunată pe cei mici. Ar fi într-adevăr ciudat ca un om muritor să disprețuiască sau să trateze ca neînsemnat pe aceia pe care Dumnezeu îi ține în atât de mare stimă. El dovedește această dragoste din faptul că îngerii, care sunt slujitori ai mântuirii lor, se bucură intim de prezența lui Dumnezeu. Totuși, nu cred că a intenționat doar să arate ce onoare le conferă Dumnezeu prin numirea îngerilor ca păzitori ai lor, ci de asemenea să amenințe pe cei care îi disprețuiesc; ca și cum ar fi spus că nu este un lucru ușor să disprețuiești pe aceia care au îngeri ca tovarăși și prieteni, ca să ia răzbunare în numele lor. Trebuie deci să ne păzim de a disprețui mântuirea lor, pe care chiar îngerii au fost însărcinați să o înainteze.
Considerați

Considerare

Calvin reflectează mai departe asupra motivului pentru care ofensele trebuie să vină. Căci ofensele trebuie să vină. Pentru a trezi mai puternic grija și neliniștea lor, Domnul nostru le amintește ucenicilor Săi că nu există posibilitate de a umbla decât în mijlocul diverselor ofense; ca și cum ar spune că acesta este un rău care nu poate fi evitat. Astfel confirmă afirmația anterioară; căci Hristos ne arată cât de mari sunt neplăcerile care decurg din ofense, deoarece Biserica nu va fi niciodată și într-adevăr nu poate fi niciodată liberă de acest rău. Dar nu enunță motivul acestei necesități, așa cum face Pavel, când, vorbind despre erezii, spune că ele apar pentru ca cei buni să fie făcuți vădiți (1 Corinteni 11:19). Trebuie ținut de noi ca un principiu fix că este voia lui Dumnezeu să-și lase poporul expus la ofensă, pentru a le exercita credința și a-i separa pe credincioși, ca resturile și pleava, de grâul curat. Obiectează sau se plânge cineva că vina se atașează Domnului nostru pentru că dă frâu liber lui Satana să împlinească distrugerea unor oameni nenorociți? Este datoria noastră să gândim și să vorbim cu cea mai adâncă reverență despre scopurile ascunse ale lui Dumnezeu, dintre care acesta este unul, că lumea trebuie tulburată de ofense Calvin arată de asemenea cât de mult îi prețuiește Dumnezeu pe aceia pe care lumea îi disprețuiește. A atârna o piatră de moară de gâtul unui om și a-l îneca în mare era pedeapsa socotită atunci cea mai înspăimântătoare și care era aplicată celor mai atroci răufăcători. Când Domnul nostru face aluzie la această pedeapsă, suntem în stare să percepem cât de dragi și prețioase sunt acele persoane în ochii lui Dumnezeu, care sunt umile și disprețuite în ochii lumii.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea aș putea cauza unui alt credincios să se poticnească, chiar neintenționat? Cum schimbă cunoașterea că Dumnezeu îi prețuiește atât de mult pe cei mici felul în care îi tratez pe aceia pe care lumea îi trece cu vederea? În ce feluri sunt invitat astăzi la o mai mare vigilență și smerenie?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Suveran, prin harul Tău păzește-ne să nu pricinuim poticnirea vreunuia dintre micuții Tăi și dă-ne credința să iertăm fără limită pe cei ce păcătuiesc împotriva noastră. Smerește-ne ca pe niște slujitori nevrednici ai Tăi, ca să ne odihnim în lucrarea împlinită a Fiului Tău și să așteptăm cu nădejde statornică ziua când El Se va arăta în slavă. Întărește-ne prin Duhul Tău să umblăm în credincioșia legământului până în ziua aceea. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →