Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 15-16 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Psalmii 15 și 16 ne invită într-un portret clar al vieții care Îi place lui Dumnezeu și al speranței care o susține. Acești doi psalmi scurți împreună schițează calea integrității pe pământ și promisiunea bucuriei învierii cu Domnul. Expunerea atentă a lui Henry arată cum întrebările inimii își găsesc răspunsul în caracterul sfânt și încrederea statornică. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem încurajați să ne examinăm propria noastră umblare și să ne odihnim în securitatea pe care Hristos a asigurat-o. Să ne apropie această lecție de Dumnezeu care îi păzește pe cei ce păzesc căile Lui.
Citește
Citire
Luați câteva clipe liniștite pentru a citi Psalmii 15 și 16 încet și cu rugăciune. Observați întrebarea cercetătoare care deschide primul psalm și încrederea statornică ce umple al doilea. Lăsați Duhul să evidențieze orice cuvânt sau frază care vorbește despre umblarea voastră prezentă cu Dumnezeu. Citiți capitolele cu glas tare dacă este posibil, lăsând promisiunile lor să se așeze în inima voastră înainte de a ne întoarce la perspectivele lui Henry.
Studiu
Henry deschide studiul Psalmului 15 îndreptând atenția spre întrebarea grea din versetul 1.
Iată, I. O întrebare foarte serioasă și grea privitoare la caracterul unui cetățean al Sionului (v. 1): „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Lasă-mă să știu cine va merge în cer”. Nu cine anume (în acest fel Domnul îi cunoaște doar pe ai Săi), ci cine prin descriere: „Ce fel de oameni sunt aceia pe care Tu îi vei recunoaște și îi vei încununa cu favoruri deosebite și veșnice?” Aceasta presupune că este un mare privilegiu să fii cetățean al Sionului, o cinste și un avantaj de nespus, — că nu toți sunt astfel privilegiați, ci doar o rămășiță, — și că oamenii nu au dreptul la acest privilegiu prin naștere și sânge: nu toți vor locui în cortul lui Dumnezeu doar pentru că au pe Avraam ca tată, ci după cum sunt inimile și viețile oamenilor, așa va fi și soarta lor. Ne privește pe toți să ne punem această întrebare nouă înșine: Doamne, ce voi fi și ce voi face ca să locuiesc în cortul Tău? Luca xviii. 18; Faptele Apostolilor xvi. 30. 1. Observă cui i se adresează această cercetare — lui Dumnezeu Însuși. Notați: Cei ce ar vrea să afle calea spre cer trebuie să privească spre Dumnezeu, trebuie să primească îndrumare din Cuvântul Său și să ceară îndrumare de la Duhul Său. Este potrivit ca El Însuși să dea legi slujitorilor Săi și să stabilească condițiile favorurilor Sale și să spună cine sunt ai Lui și cine nu. 2. Cum este exprimată în limbajul Vechiului Testament. (1.) Prin cort putem înțelege Biserica luptătoare, prefigurată de cortul lui Moise, adaptat unei stări de pustiu, umil și mobil. Acolo Dumnezeu Se manifestă și acolo Își întâlnește poporul, ca odinioară în cortul mărturiei, cortul întâlnirii. Cine va locui în acest cort? Cine va fi socotit un adevărat membru viu al Bisericii lui Dumnezeu, admis printre preoții spirituali ca să locuiască în curțile acestui cort? Suntem chemați să cercetăm aceasta, pentru că mulți pretind un loc în acest cort, dar cu adevărat nu au parte sau sorț în lucrul acesta. (2.) Prin dealul cel sfânt putem înțelege Biserica triumfătoare, făcând aluzie la Muntele Sion, pe care avea să fie zidit templul de Solomon. Este fericirea sfinților preamăriți că locuiesc pe acel deal sfânt; sunt acasă acolo: vor fi acolo pentru totdeauna. Ne privește să știm cine va locui acolo, ca să ne asigurăm nouă înșine că vom avea un loc printre ei și apoi să luăm mângâierea din aceasta și să ne bucurăm în perspectiva acelui deal sfânt.El dezvăluie apoi primul semn al cetățeanului Sionului în termeni clari și cercetători.
1. El este unul care este sincer și întreg în religia sa: Umblă cu neprihănire, potrivit condiției legământului (Facerea xvii. 1), „Umblă înaintea Mea și fii desăvârșit” (este același cuvânt folosit aici) „și atunci Mă vei găsi pe Mine un Dumnezeu atot-suficient”. El este cu adevărat ceea ce mărturisește că este, este sănătos la inimă și se poate înfățișa lui Dumnezeu, în integritatea sa, în tot ce face; conversația sa este uniformă și este în pace cu sine însuși și se străduiește să stea desăvârșit în toată voia lui Dumnezeu. Ochiul său poate fi slab, dar este curat; are pete într-adevăr, dar nu le pictează; este un israelit adevărat în care nu este viclenie, Ioan i. 47; 2 Corinteni i. 12. Nu cunosc altă religie decât sinceritatea.Henry încheie expunerea psalmului declarând securitatea durabilă promisă celor ce umblă pe această cale.
III. Psalmul se încheie cu o întărire a acestui caracter al cetățeanului Sionului. El este ca dealul Sionului însuși, care nu poate fi clătinat, ci rămâne pentru totdeauna, Psalmul cxxv. 1. Fiecare membru viu adevărat al Bisericii, ca și Biserica însăși, este zidit pe o stâncă, împotriva căreia porțile iadului nu vor putea birui: Cel ce face aceste lucruri nu va fi clătinat niciodată; nu va fi clătinat pentru totdeauna, așa sună cuvântul. Harul lui Dumnezeu va fi întotdeauna de ajuns pentru el, ca să-l păstreze în siguranță și fără prihană pentru împărăția cerească. Ispitele nu-l vor birui, necazurile nu-l vor copleși, nimic nu-i va răpi pacea prezentă nici fericirea viitoare.
Considerați
Considerare
Henry se întoarce apoi la Psalmul 16 și notează vocea sa profetică mai adâncă privitoare la Hristos.
Acest psalm are ceva din David în el, dar mult mai mult din Hristos. Începe cu astfel de expresii de evlavie care pot fi aplicate lui Hristos; dar se încheie cu o astfel de încredere într-o înviere (și una atât de timpurie încât să prevină putrezirea) care trebuie aplicată lui Hristos, numai Lui, și nu poate fi înțeleasă despre David, așa cum au observat atât Sfântul Petru cât și Sfântul Pavel, Faptele Apostolilor ii. 24; xiii. 36. Căci David a murit, a fost îngropat și a văzut putrezirea. I. David vorbește despre sine ca membru al lui Hristos și astfel vorbește limbajul tuturor creștinilor buni, mărturisindu-și încrederea în Dumnezeu (ver. 1), consimțământul său față de El (ver. 2), afecțiunea sa față de poporul lui Dumnezeu (ver. 3), aderarea sa la adevărata închinare a lui Dumnezeu (ver. 4) și întreaga sa mulțumire și satisfacție în Dumnezeu și interesul pe care îl avea în El, ver. 5-7. II. El vorbește despre sine ca un tip al lui Hristos și astfel vorbește limbajul lui Hristos Însuși, căruia i se aplică în mod expres și pe larg tot restul psalmului (Faptele Apostolilor ii. 25, etc.). David vorbește despre El (nu despre sine), „L-am văzut pe Domnul totdeauna înaintea feței mele”, etc. Și aceasta a vorbit el, fiind profet, ver. 30, 31. A vorbit, 1. Despre prezența specială a lui Dumnezeu cu Răscumpărătorul în slujirile și suferințele Sale, ver. 8. 2. Despre perspectiva pe care Răscumpărătorul o avea asupra propriei Sale învieri și a slavei care avea să urmeze, care L-a purtat cu bucurie prin lucrarea Sa, ver. 9-11.
Răspunde
Răspuns
1. În ce domeniu al vieții zilnice mă invită Domnul să umbl mai cu neprihănire în această săptămână?
2. Cum mă mângâie sau mă provoacă astăzi promisiunea că cel drept „nu va fi clătinat niciodată”?
3. Unde sunt chemat să reînnoiesc mărturisirea mea bucuroasă că Domnul este partea mea?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte Milostiv, formează în noi umblarea fără prihană și inima sinceră pe care le ceri pentru părtășia în prezența Ta sfântă. Păzește buzele noastre de înșelăciune și mâinile noastre de rău, în timp ce ne îndrepți afecțiunile doar spre Tine ca singura noastră parte aleasă și moștenire veșnică. Prin Duhul Tău, ancorează nădejdea noastră în Hristos cel înviat, ca să locuim în siguranță și să nu fim niciodată clătinați. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →