Eterniseed › Curriculum › Isaia
Mângâiați poporul Meu: Glasul în pustie și Dumnezeul cel veșnic
Deschidere
Isaia 39 este un avertisment liniștit plasat chiar înainte de marea cotitură a cărții. Trimiși vin din Babilon, minunându-se de semnul soarelui întors și de vindecarea lui Ezechia; dar regele, în loc să le vestească minunile lui Dumnezeu și să-i trimită acasă îmbogățiți cu cunoașterea Domnului, este purtat de slava deșartă omenească și le arată toate comorile sale. Sf. Chiril al Alexandriei citește aceasta ca o lecție sobră: chiar și o inimă iubitoare de Dumnezeu și o minte admirabilă pot cădea, căci mintea omului este nespus de slabă. Isaia prevestește urmarea — toate acele comori și fiii neamului regal vor fi duși într-o zi în Babilon. Iar apoi, la capitolul 40, întreaga carte se înalță spre mângâiere: 'Mângâiați poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.' Chiril aude în 'glasul celui ce strigă în pustie, Pregătiți calea Domnului' însăși slujirea Sfântului Ioan Înaintemergătorul, candela care a mers înaintea Soarelui Dreptății, care este Hristos. Văile sunt umplute și munții coborâți — calea către Dumnezeu făcută netedă și ușoară — când Cuvântul se face trup și desființează păcatul. 'Slava Domnului se va arăta și tot trupul va vedea mântuirea lui Dumnezeu.' Capitolul se încheie cu marea mângâiere a Dumnezeului celui veșnic care a măsurat apele în mâna Sa, care nici nu flămânzește, nici nu obosește, a cărui înțelegere este de nepătruns — și care dă putere celui slab, astfel încât cei ce nădăjduiesc în El își înnoiesc tăria și se înalță ca vulturii. Din mica cădere a slavei unui rege, cartea se ridică la slava lui Dumnezeu arătată în Hristos.
Citește
Citește Isaia 39–40 — trimișii lui Merodac vin din Babilon, iar Ezechia 'le-a arătat… toate cele ce erau în comorile sale; și nu era nimic în casa sa pe care Ezechia să nu li-l arate'; cuvântul lui Isaia: 'Iată, vin zile când tot ce este în casa ta… va fi dus în Babilon'; și răspunsul lui Ezechia: 'Bun este cuvântul Domnului pe care l-a rostit.' Apoi capitolul 40: 'Mângâiați, mângâiați poporul Meu, zice Dumnezeul vostru… căci a primit din mâna Domnului îndoit pentru păcatele sale'; 'Glasul unuia care strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului… toată valea va fi umplută și tot muntele și dealul vor fi coborâte… și slava Domnului se va arăta și tot trupul va vedea mântuirea lui Dumnezeu'; 'Tot trupul este iarbă… dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac'; 'Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul vine cu putere… Ca un păstor El își va paște turma și cu brațul Său va aduna mieii'; 'Cine a măsurat apele cu mâna și cerul cu palma?'; 'Dumnezeul cel veșnic… nu va flămânzi, nici nu va obosi, nici nu este vreo cercetare a înțelepciunii Sale'; 'cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu își vor înnoi tăria; vor scoate pene ca vulturii; vor alerga și nu vor obosi.'
Studiu
Chiril citește greșeala lui Ezechia cu blândețe, dar limpede. Regele ar fi trebuit să-i facă pe trimiși martori ai minunilor lui Dumnezeu; în loc de aceasta i-a făcut admiratori ai bogăției sale:
a fost purtat în slava deșartă omenească și nu și-a rânduit propria slavă din cele pentru care fusese cinstit de Dumnezeu, ci din bogăția împărăției sale. Lecția nu este că Ezechia a fost rău, ci că și sfinții sunt fragili; Chiril trage blânda avertizare de care are nevoie orice suflet:
Dar mintea omului este nespus de slabă și adesea cădem, precum este scris. Din acea mică cădere cartea se întoarce spre mângâierea ei măreață. Chiril identifică 'glasul care strigă în pustie' cu nimeni altul decât Înaintemergătorul:
Aceasta este vremea venirii Mântuitorului nostru, al cărui înaintemergător a fost dumnezeiescul Botezător, care a apărut în pustia Iudeii. Și îl așază pe Ioan în dreapta sa legătură cu Hristos — candela înaintea Soarelui:
Căci Soarele Dreptății și lumina cea adevărată este Hristos. Dar Sfânta Scriptură îl aseamănă pe fericitul Botezător cu o candelă.Nivelarea munților și umplerea văilor — calea către Dumnezeu făcută trecătoare — Chiril o citește ca lucrarea Întrupării:
Aceasta s-a întâmplat duhovnicește prin puterea Mântuitorului nostru.
Considerați
Consideră
Cum a fost netezit drumul aspru către Dumnezeu? Chiril răspunde cu taina Întrupării: Cuvântul a luat trupul nostru și a zdrobit tirania păcatului, astfel încât calea sfințeniei, odinioară neumblată, a devenit netedă și ușoară de alergat.
Dar când S-a făcut om — sau trup, după Scripturi — a desființat păcatul în trupși a făcut calea spre evlavie netedă și foarte ușoară. De aceea 'slava Domnului se va arăta și tot trupul va vedea mântuirea lui Dumnezeu' — căci în Hristos Tatăl ne-a trimis pe Mântuitor și slava pe care nu o cunoșteam odinioară o vedem acum. Încheierea capitolului se îndreaptă spre Dumnezeul cel veșnic, iar aici Chiril dă sufletului mângâierea sa cea mai adâncă. La plângerea murmurătoare că Dumnezeu nu mai privește la poporul Său, prorocul răspunde înfățișând pe Cel ce a măsurat apele în mâna Sa și a întins cerurile ca un cort — Dumnezeul care nu poate fi obosit sau micșorat:
Dumnezeul cel veșnic, care nu cunoaște stricăciunea, nici nu va flămânzi, nici nu va obosi; căci niciuna dintre lucrurile omului nu-L va atinge.Și acest Dumnezeu inepuizabil își varsă propria tărie în cei slabi care nădăjduiesc în El. Chiril îi identifică pe acești nădăjduitori cu credincioșii lui Hristos:
Dar cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu, adică cei ce slujesc lui Hristos și sunt de un cuget cu El și sunt râvnitori să facă voia Sa, își vor înnoi tăria.Ei aleargă și nu obosesc, se înalță ca vulturii, pentru că tăria nu este a lor:
Căci El umple inimile celor ce-L iubesc cu tărie de sus.
Răspunde
Începe cu mica, dar cercetătoarea cădere a lui Ezechia. Când Dumnezeu te cinstește — răspunde la o rugăciune, vindecă o boală, lucrează o minune în viața ta — către cine îndrepți pe cei ce observă? Regele a transformat clipa slavei lui Dumnezeu într-o etalare a propriilor comori, iar Chiril o numește slavă deșartă omenească. Primește fiecare milostivire ca prilej de a-L face cunoscut pe Dumnezeu, nu pe tine însuți; și ține-ți statornicia cu smerenie, căci 'mintea omului este nespus de slabă' și chiar și o inimă iubitoare de Dumnezeu poate cădea. Apoi lasă capitolul 40 să te mângâie și să te întărească. Glasul în pustie a strigat, Înaintemergătorul a pregătit calea, iar Soarele Dreptății a răsărit — Hristos a venit, a desființat păcatul în trup și a făcut drumul odinioară de netrecut către Dumnezeu neted și ușor de alergat. Dacă sfințenia pare un munte pe care nu-l poți urca sau o vale pe care nu o poți traversa, amintește-ți că El a nivelat deja calea; partea ta este să mergi pe ea. Iar când ești slab — obosit de a face binele, lipsit de putere, ispitit să crezi că Dumnezeu ți-a uitat calea — adu slăbiciunea ta Dumnezeului celui veșnic care niciodată nu flămânzește, niciodată nu obosește, a cărui înțelegere este de nepătruns. Nădăjduiește în El. El nu doar compatimește pe cei slabi; El umple inimile celor ce-L iubesc cu tărie de sus, astfel încât ei aleargă și nu obosesc și își înnoiesc tăria ca vulturul. Tăria ta va slăbi; a Lui niciodată — deci nădăjduiește în El și înalță-te.
Roagă-te
O Dumnezeule cel veșnic, care măsori apele în scobitura mâinii Tale și întinzi cerurile ca un cort, care nici nu flămânzești, nici nu obosești și a cărui înțelegere nu are cercetare: mângâie poporul Tău și mângâie-mă pe mine. Ferește-mă de slava deșartă a lui Ezechia, ca atunci când mă cinstești cu milele Tale să întorc orice ochi spre Tine și nu spre mine; și smerește-mă ca să-mi aduc aminte că mintea omului este nespus de slabă și că stau doar prin harul Tău. Te binecuvântez că ai trimis glasul care strigă în pustie, pe Înaintemergătorul Tău Botezătorul, candela înaintea Soarelui Dreptății; și că Fiul Tău, făcându-Se trup, a desființat păcatul și a făcut calea aspră către Tine un drum neted și ușor. Pune-mi picioarele pe acel drum, ca să văd slava Domnului și mântuirea lui Dumnezeu. Iar când sunt slab și tăria mea slăbește, lasă-mă să nădăjduiesc în Tine, care umpli inimile celor ce Te iubesc cu tărie de sus; înnoiește-mă ca vulturul, ca să alerg și să nu obosesc și să merg și să nu leșin, în toate zilele vieții mele. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →