Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Leviticul 21-22 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Leviticul 21–22 ne atrage în responsabilitățile sacre ale preoților lui Israel, revelând cum sfințenia trebuie să marcheze fiecare aspect al vieților și slujirii lor. Expunerea sa atentă evidențiază demnitatea preoției și limitele atente stabilite de Dumnezeu pentru a o proteja. Pe măsură ce ascultăm perspectivele lui Henry, suntem invitați să considerăm cum chemarea la puritate încă modelează pe cei care se apropie de Dumnezeu astăzi. Cuvintele sale ne ghidează prin litera legii și semnificația ei spirituală mai profundă, îndreptându-ne în cele din urmă către Hristos, marele nostru Mare Preot.
Citește
Citire
Întoarceți-vă acum la capitolele 21 și 22 din Leviticul. Aceste capitole conturează standardele înalte stabilite de Dumnezeu pentru preoții care slujeau în sanctuarul Său. Citiți încet, observând accentul repetat pe sfințenie, separarea de întinare și integritatea cerută celor care mânuiesc lucruri sfinte. Permiteți textului să trezească o dorință proaspătă de puritate în propria voastră umblare cu Dumnezeu.
Studiu
Henry începe prin a aminti cititorilor că preoții trebuie să observe ei înșiși sfințenia pe care o învață pe alții.
Era stabilit mai înainte ca preoții să învețe poporul rânduielile date de Dumnezeu cu privire la deosebirea dintre curat și necurat, cap. x. 10, 11. Acum aici se prevede ca ei înșiși să observe ceea ce trebuiau să învețe poporul. Observație: Cei a căror slujbă este să instruiască trebuie s-o facă prin exemplu la fel ca prin poruncă, 1 Tim. iv. 12. Preoții trebuiau să se apropie mai mult de Dumnezeu decât oricare dintre oameni și să fie mai intim familiarizați cu lucrurile sfinte și de aceea li se cerea să se țină la o distanță mai mare decât alții de tot ce era întinător și putea să micșoreze cinstea preoției lor.Henry examinează apoi restricțiile puse asupra marelui preot în vremuri de jale și căsătorie.
Se aștepta mai mult de la un preot decât de la alți oameni, dar mai mult de la marele preot decât de la ceilalți preoți, pentru că pe capul lui fusese turnat untdelemnul ungerii și fusese sfințit să îmbrace veșmintele (v. 10), ambele fiind tipice pentru ungerea și împodobirea Domnului Isus, cu toate darurile și harurile Duhului Sfânt, pe care le-a primit fără măsură. Este numită cununa untdelemnului ungerii Dumnezeului său (v. 12); căci ungerea Duhului este, pentru toți cei ce o au, o cunună de slavă și o diademă de frumusețe. Marele preot fiind astfel înnobilat,Henry abordează apoi legea privind preoții care aveau defecte fizice.
I. Legea privind preoții care aveau defecte era: 1. Că puteau trăi de pe altar (v. 22): Să mănânce din jertfe împreună cu ceilalți preoți, chiar lucrurile preasfinte, cum ar fi pâinile punerii înainte și jertfele pentru păcat, la fel ca lucrurile sfinte, cum ar fi zeciuielile și pârga roadelor, și partea preoților din jertfele de pace. Defectele erau de așa fel încât nu le puteau ajuta și de aceea, deși nu puteau lucra, nu trebuiau să moară de foame. Observație: Nimeni nu trebuie să fie abuzat pentru infirmitățile sale naturale. Chiar și copilul diform din familie trebuie să-și aibă partea sa de copil. 2. Totuși nu trebuiau să slujească la altar, la niciunul dintre altare, nici să fie admiși să asiste sau să ajute pe ceilalți preoți la aducerea jertfei sau la arderea tămâii, v. 17, 21, 23. Oamenii mari aleg să aibă în jurul lor slujitori care sunt arătoși, și era potrivit ca marele Dumnezeu să aibă astfel în casa Sa atunci, când a binevoit să-Și manifeste slava în indicii exterioare ale ei. Dar era mai ales necesar ca bărbați arătoși să fie aleși să slujească în lucrurile sfinte, de dragul poporului, care era înclinat să judece după înfățișarea exterioară și să gândească cu dispreț despre slujbă, oricât de cinstită era făcută de instituția divină, dacă cei ce o săvârșeau arătau disprețuitor sau o făceau stângaci. Această prevedere a făcut-o Dumnezeu pentru păstrarea reputației altarului Său, ca acesta să nu cadă vreodată sub dispreț. Era spre cinstea sanctuarului ca nimeni să nu apară acolo care să fie cumva desfigurat, fie prin natură, fie prin accident.
Considerați
Considerare
Henry încheie prin a contrasta cerințele legământului vechi cu realitățile evangheliei.
II. Sub evanghelie, 1. Cei ce suferă sub astfel de defecte au motiv să mulțumească lui Dumnezeu că nu sunt prin aceasta excluși de la aducerea jertfelor spirituale lui Dumnezeu; nici, dacă sunt altfel calificați pentru aceasta, de la slujba de slujire. Este multe un suflet sănătos și frumos găzduit într-un trup slab și diform. Totuși, 2. Trebuie să deducem de aici cât de incapabili sunt să slujească lui Dumnezeu în mod acceptabil cei ale căror minți sunt pătate și diforme de vreun viciu stăpânitor. Aceia sunt nevrednici să fie numiți creștini și nepotriviți să fie folosiți ca slujitori, care sunt spiritual orbi, șchiopi și strâmbi, ale căror păcate îi fac scandaloși și diformi, astfel încât jertfele Domnului sunt urâte din pricina lor. Diforitățile lui Hofni și Fineas erau mai rele decât oricare dintre defectele menționate aici. Să fie deci scoși din preoție ca persoane pângărite cei ce sunt în mod deschis vicioși; și toți cei ce sunt făcuți preoți spirituali Dumnezeului nostru să fie înaintea Lui sfinți și fără pată, și să se mângâie cu aceasta, că, deși în această stare imperfectă au pete care sunt petele copiilor lui Dumnezeu, totuși vor apărea în curând înaintea tronului lui Dumnezeu fără pată, sau zbârcitură, sau vreun astfel de lucru.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea sunt ispitit să separ ceea ce învăț de felul în care trăiesc?
2. Cum afectează chemarea de a onora sfințenia lui Dumnezeu relațiile mele cele mai apropiate și alegerile zilnice?
3. În ce feluri mă bazez pe preoția desăvârșită a lui Hristos mai degrabă decât pe propria mea performanță?
Roagă-te
Rugăciune
Sfinte Tată, pune-ne deoparte în sfințenia pe care Cuvântul Tău o poruncește, ca noi, cei chemați să ne apropiem, să ne păzim de orice întinare și să cinstim Numele Tău. Curățește inimile noastre prin jertfa desăvârșită a lui Hristos, marele nostru Preot, și umple-ne cu Duhul Tău ca să Te slujim cu evlavie și bucurie. Îmbracă-ne în neprihănirea Lui, ca viețile noastre să fie jertfe plăcute înaintea Tronului Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →