← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Linia lui Set și Potopul care vine: Geneza 5 și 6

Geneza 5-6Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona22 min
Deschidere
Geneza 5 pare la început doar o listă de nume și vârste — un lung șir de părinți care au trăit, au născut fii și fiice și au murit. Dar prin acest șir curge liniștit linia lui Set, fiul pe care Dumnezeu l-a dat lui Adam în locul lui Abel ucis, linia în care oamenii au început să cheme numele Domnului. Printre ei umblă Enoh, care a plăcut lui Dumnezeu și a fost luat fără să moară, iar la capăt stă Noe, singurul om drept prin care întreaga poveste va trece în siguranță peste ape. Apoi Geneza 6 se întunecă: cele două linii se amestecă, toată închipuirea inimii omului devine doar rău, iar Dumnezeu vestește Potopul. Părinții, răsăriteni și apuseni, au citit de mult aceste capitole ca pe împărțirea lentă a două popoare — cetatea celor ce trăiesc pentru lumea aceasta și cetatea celor ce trăiesc în nădejdea învierii. Comentatorii răsăriteni ai Genezei, Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Efrem Sirul, supraviețuiesc doar în traduceri încă protejate de drepturi de autor; astfel, călăuza noastră aici este Fericitul Augustin din Hipona (354–430), marele Părinte al Apusului pe care Biserica Ortodoxă îl cinstește ca *Fericit* Augustin, care urmărește ambele linii într-o cheie primită de întreaga Biserică nedespărțită — găsind în Set chipul învierii, în Enoh o profeție a dăruirii noastre viitoare și în judecata vestită nu o izbucnire de mânie dumnezeiască, ci dreptatea neschimbătoare a lui Dumnezeu. Această lecție îl urmează de la nădejdea lui Set până la pragul potopului.
Citește
Citește Geneza 5 și 6 — cartea neamurilor lui Adam, făcut după asemănarea lui Dumnezeu; părinții cu viață lungă de la Adam prin Set, Enos, Cainan și ceilalți, fiecare născând fii și fiice și apoi murind; Enoh, care a umblat cu Dumnezeu și nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat; Matusalem, cel mai longeviv dintre toți; și Lameh, care și-a numit fiul Noe. Apoi citește despre fiii lui Dumnezeu care și-au luat neveste dintre fiicele oamenilor și despre uriașii de pe pământ în zilele acelea; cuvântul Domnului că Duhul Său nu va mai lupta totdeauna cu omul și că zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani; marea răutate a omului și întristarea lui Dumnezeu; vestirea Potopului; și Noe, om drept și desăvârșit în neamurile sale, care a aflat har în ochii Domnului și a primit porunca să zidească corabia.
Studiu

Studiază

De ce înregistrează Scriptura linia lui Set atât de atent, despărțită de cea a lui Cain? Pentru că înseși numele poartă Evanghelia. Fericitul Augustin le citește ca pe o profeție ascunsă în istorie: Mai departe, Set înseamnă înviere, iar Enos, fiul său, înseamnă om. Cei doi frați uciși și restaurați prefigurează împreună moartea și învierea lui Hristos: Căci în acești doi bărbați, Abel, însemnând durere, și fratele său Set, însemnând înviere, sunt prefigurate moartea lui Hristos și viața Sa din morți. Iar omul născut în acea linie, Enos, devine chipul tuturor celor ce nu trăiesc pentru lumea aceasta, ci în așteptarea lumii ce va veni: Omul, deci, fiul învierii, trăiește în nădejde. Cel mai înalt dintre toți stă Enoh, al șaptelea de la Adam, luat fără moarte — iar Fericitul Augustin vede în acea mutare un semn al destinului Bisericii înseși în Hristos: Iar mutarea lui Enoh a prefigurat dăruirea noastră amânată. Astfel, uscata genealogie din Geneza 5 este, citită drept, un imn liniștit al învierii și al nădejdii.
Considerați

Cugetă

Geneza 6 spune cum această nădejde a fost aproape înecată. Fiii lui Dumnezeu — linia evlavioasă a lui Set — au fost captivați de frumusețea fiicelor oamenilor și și-au părăsit chemarea sfântă. Fericitul Augustin este atent să cinstească frumusețea însăși chiar când numește dezordinea de a o iubi greșit: Frumusețea este într-adevăr un dar bun de la Dumnezeu; dar ca cei buni să nu creadă că este un mare bine, Dumnezeu îl împărtășește și celor răi. Când cei evlavioși părăsesc marele bine pentru unul mai mic, ei coboară la nivelul celor cu care s-au unit, iar Scriptura marchează schimbarea chiar în numele pe care li-l dă — dar coborând spre lucruri mai de jos, sunt numiți oameni, un nume al firii, nu al harului. Astfel, cele două cetăți se confundă, întregul neam se strică și Potopul este vestit. Totuși Fericitul Augustin nu ne lasă să ne închipuim un Dumnezeu clătinat de patimă când Scriptura spune că Dumnezeu S-a întristat și S-a mâniat. Mânia lui Dumnezeu, insistă el, nu este o emoție care Îl tulbură: Mânia lui Dumnezeu nu este o emoție tulburătoare a minții Sale, ci o judecată prin care se dă pedeapsa pentru păcat. Chiar și cei o sută douăzeci de ani sunt milă în chip de răbdare — un lung răgaz înainte de ape, în care un singur om drept zidește o corabie și ușa pocăinței stă deschisă.
Răspunde
Este ușor să parcurgi rapid un capitol de nume și vârste și să nu simți nimic. Dar Fericitul Augustin ne-a învățat să citim Geneza 5 cu ochii credinței: Set este învierea, Enos este omul care trăiește în nădejde, Enoh este luat ca o făgăduință a dăruirii noastre viitoare. Stai în acea linie prin har — fiul învierii, chemat să trăiești în nădejde și nu în mulțumirea cu această lume trecătoare. Apoi Geneza 6 te avertizează cum se pierde acea nădejde: nu de obicei printr-o mare crimă, ci prin preferința lentă a unui bine mai mic față de marele bine, până când cei evlavioși devin de nedistins de lumea pe care erau meniți s-o cheme în sus. Păzește marele bine. Nu disprețui frumusețea sau vreun dar al lui Dumnezeu, dar refuză să faci dintr-un dar mic dumnezeul tău. Și nu citi judecata ce vine ca pe o toană; mânia lui Dumnezeu este dreptatea Sa statornicită împotriva păcatului, iar răbdarea Sa — anii lungi înainte de ape — este mila Sa ținând ușa deschisă. Zidește, ca Noe, cât mai este ziuă.
Roagă-te
O, Dumnezeule al lui Set și al lui Enoh, care Ți-ai ales un popor care a nădăjduit să cheme numele Tău: fă-mă fiu al învierii, trăind în nădejde și nu în iubirea acestei lumi trecătoare. Păzește-mă de predarea lentă prin care cei evlavioși părăsesc marele bine pentru unul mai mic și coboară la nivelul lumii. Lasă-mă să cinstesc fiecare dar pe care mi-l dai fără să-l fac vreodată dumnezeul meu. Învață-mă să citesc judecățile Tale drept, știind că mânia Ta nu este o furtună în Tine, ci dreptatea neschimbătoare prin care urăști păcatul, iar răbdarea Ta este mila ținând deschisă ușa pocăinței. Precum Enoh Ți-a plăcut și a fost luat, iar Noe a aflat har și a fost mântuit prin ape, așa închină-mă Ție, ca să fiu adunat la urmă. Ție, Părinte, împreună cu Fiul Tău și cu Duhul Tău cel Sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →