Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 11-12 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei pentru capitolele 11-12 din Geneză. Barnes călăuzește cititorii prin confuzia limbilor la Babel și prin îngustarea istoriei mântuitoare spre Avram. Exegeza sa atentă evidențiază atât judecata asupra mândriei omenești, cât și îndurarea continuă a lui Dumnezeu față de neamuri. Ascultăm după același Duh care a inspirat textul, ca să ne deschidă inimile către adevărul său veșnic.
Citește
Citire
Cu evlavie să citim cu glas tare Geneza 11-12. Să luăm aminte la istorisirea turnului Babel și la risipirea popoarelor, apoi la chemarea lui Avram și la făgăduințele care urmează. Cereți Domnului să învioreze cuvântul în înțelegerea voastră, așa cum l-a tâlcuit Barnes.
Studiu
Barnes începe prin a reveni la nașterea lui Peleg și la schimbarea însemnată pe care o consemnează.
După ce a încheiat tabelul neamurilor, scriitorul sfânt, după obiceiul său, se întoarce să consemneze un eveniment de mare însemnătate, atât pentru explicarea acestui tabel, cât și pentru istoria viitoare a neamului omenesc. Punctul la care se întoarce este nașterea lui Peleg. Pasajul singular de față explică natura acelei schimbări fără precedent prin care omenirea a trecut de la o singură familie cu o limbă reciproc inteligibilă, la multe neamuri cu limbi și ținuturi felurite. Geneza 11:1 Starea anterioară a limbajului omenesc este descrisă aici pe scurt. „Întregul ținut” înseamnă în mod evident întreaga lume cunoscută atunci, cu toți locuitorii ei. Universalitatea aplicării este menținută clar și constant de-a lungul întregului pasaj. „Iată, poporul este unul.” Iar încheierea este în acord cu începutul pe acest punct. „De aceea i s-a pus numele Babel, pentru că acolo a încurcat Domnul buza întregului ținut.”El distinge apoi cele două elemente constitutive ale vorbirii omenești.
De o singură buză și de o singură tulpină: de cuvinte. - În tabelul neamurilor termenul „limbă” a fost folosit pentru a semnifica ceea ce este exprimat aici prin doi termeni. Acest lucru nu este întâmplător. Cei doi termeni nu sunt sinonimi sau paraleli, deoarece formează părțile unui singur predicat compus. „O singură tulpină de cuvinte”, așadar, indică, după părerea noastră, materia, substanța sau materialul limbajului. Acesta era unul și același pentru întreaga rasă. Termenul „buză”, care este propriu-zis unul dintre organele articulației, este, pe de altă parte, folosit pentru a denota forma, adică maniera de a vorbi; modul de a folosi și de a lega materia vorbirii; sistemul de legi după care se conduc flexiunile și derivările unei limbi. Și aceasta era una singură în întreaga familie omenească.Barnes arată apoi cum numai buza este afectată în judecata divină.
Geneza 11:7 Aici este vestit mijlocul prin care spiritul sfidător al concentrării urmează să fie înfrânt. Din acest verset și din cel anterior aflăm că buza, și nu tulpina cuvintelor, este partea limbajului care urmează să fie afectată și, prin urmare, percepem justețea distingerii celor două în enunțul introductiv. A încurca înseamnă a introduce mai multe feluri acolo unde înainte era doar unul; și astfel, în cazul de față, a introduce mai multe varietăți de formă, în timp ce limbajul era înainte de o singură formă. De aici reiese că limba primitivă unică a fost făcută multiplă prin diversificarea legii structurii, fără a interfera cu materialul din care era alcătuită. Bazele sau rădăcinile cuvintelor sunt furnizate de analogii instinctive și efemere între sunete și lucruri, pe care legea etimologică își joacă apoi rolul, și astfel vocabilele iau ființă.El încheie secțiunea urmărind rezultatele imediate ale risipirii.
Nici nu trebuie să ne închipuim că principiile de formare variante au intrat în dezvoltare practică deodată, ci doar că au pornit un proces care, în combinație cu alte cauze operative, a dus la toate diversitățile de vorbire care se manifestă acum în neamul omenesc. Ca să nu înțeleagă unul buza celuilalt. - Acesta este rezultatul imediat al diversificării legii formative a vorbirii omenești, chiar dacă elementele materiale ar rămâne mult aceleași ca înainte. Alte rezultate vor apărea curând. Geneza 11:8-9 Efectul intervenției divine este consemnat în Geneza 11:8-9. „Și Domnul i-a risipit.” Neînțelegând unul modul de vorbire al celuilalt, se simt practic despărțiți unul de altul. Unitatea de sfat și de acțiune devine imposibilă. Neînțelegerea urmează în mod natural și naște neîncredere. Diversitatea de interese crește și separarea urmează.
Considerați
Considerare
Barnes trasează linia istorică înainte de la risipirea universală la chemarea individuală a lui Avram.
Acest pasaj, așadar, explică tabelul neamurilor, în care se spune că ele se deosebesc nu doar prin naștere și ținut, ci „fiecare după limba sa”. De aceea este atașat tabelului ca un apendice necesar și astfel completează istoria neamurilor atât cât este dusă mai departe de Biblie. În acest punct linia istoriei părăsește universalul și, printr-o contracție rapidă, se îngustează în individual, în persoana celui care urmează să fie în cele din urmă părintele unei semințe alese, în care cunoștința lui Dumnezeu și a adevărului Său urmează să fie păstrată, în mijlocul degenerării neamurilor în ignoranța și rătăcirea care sunt odraslele firești ale păcatului. Aici, în consecință, se încheie apendicele la a doua Biblie, sau al doilea volum al revelației lui Dumnezeu către om. Așa cum primul s-ar putea datora lui Adam, al doilea poate fi atribuit, în privința materiei, lui Noe, cu Sem ca continuator al său.El subliniază scopul catolic al revelației Vechiului Testament.
Dar chiar dacă această Biblie în două volume nu ar fi fost posedată de neamuri într-o formă scrisă, prezența ei aici, la începutul scrierilor adevărului divin, marchează scopul catolic al Vechiului Testament și sugerează cuprinderea întregii familii a omului în planurile milostive ale Celui Atotputernic. În desfășurările Providenței, neamurile par acum abandonate propriilor lor dispozitive. O asemenea părăsire judecătorească a unei rase care a auzit a doua oară proclamarea milei Sale și care a părăsit a doua oară pe Dumnezeul părinților săi era firesc de așteptat. Dar nu trebuie uitat niciodată că Dumnezeu a revelat de două ori mila Sa „întregului neam omenesc” înainte ca acesta să fie lăsat în căile sale proprii. Și chiar atunci când au fost dați pe mâna propriei lor nelegiuiri și necinstiri voite, a fost doar ca să instituie și să dezvolte taina prin care puteau fi din nou aduși pe deplin și cu efect la împăcarea cu Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
1. Cum ne avertizează și astăzi judecata de la Babel împotriva unei unități care se înalță pe sine în afara lui Dumnezeu?
2. În ce feluri te mângâie îngustarea făgăduinței la Avram cu privire la credincioșia lui Dumnezeu?
3. Unde vezi aceeași milă care a păstrat o rămășiță după Babel lucrând în Biserică astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte Milostiv, păzește-ne de mândria care zidește turnuri împotriva Tronului Tău și risipește orice închipuire deșartă ce ne-ar uni împotriva Cuvântului Tău. Atrage-ne, în schimb, pe linia credinței care merge de la Sem la Avram și mai departe la Hristos, ca neamurile să audă încă Evanghelia în limbile lor și să se închine înaintea singurului Dumnezeu adevărat. Dă-ne inimi smerite și nădejde statornică până în ziua aceea, prin puterea Duhului Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →