Eterniseed › Curriculum › Galateni
Galateni 1 — cu Eadie
Deschidere
În spiritul tradiției reformate scoțiene ne întoarcem astăzi la Comentariul lui John Eadie pe textul grec al capitolului 1 din Galateni. Cu precizie reverentă Eadie urmărește apărarea apostolului a comisiei sale divine împotriva celor care ar diminua-o. Exegeza sa atentă păzește puritatea evangheliei în timp ce arată preocupare pastorală pentru bisericile tentate să rătăcească. Pe măsură ce ascultăm, același Duh care l-a chemat pe Pavel să ne întărească înțelegerea autorității unice a lui Hristos și a libertății cumpărate prin crucea Sa.
Citește
Citire
Să auzim acum capitolul de început al epistolei către Galateni. Luați aminte la afirmația fermă a apostolului despre apostolia sa și la harul care curge de la Tatăl și de la Fiul înviat. Citiți încet, lăsând cuvintele să se așeze în inimă și în minte, ca Duhul să ne pregătească să primim expunerea care urmează.
Studiu
Eadie începe prin a prezenta autoapărarea imediată a apostolului.
Apostolul intră deci imediat în autoapărare - non superbe sed necessarie (Ieronim) - nu din cauza simplei calomnii, διαβολήν (Teodoret), sau pentru că îl socoteau ieftin, ἐξηυτέλιζον (Ecumeniu); ci pentru că disprețul aruncat asupra lui nu era doar o negare a autorității lui Hristos de a stăpâni în Biserica Sa și de a alege și înzestra pe cineva să slujească în ea, ci era și un prim pas spre promulgarea și susținerea unei mulțimi de erori, care diminua plinătatea lucrării Sale ispășitoare prin condiționarea mântuirii neamurilor de respectarea ritualului iudaic al neamurilor. Adevărat, el nu era dintre cei doisprezece inițiali, dar el revendică o egalitate de rang, căci chemarea sa a fost la fel de reală ca a lor, deși posterioară acesteia: ὡσπερεὶ τῷ ἐκτρώματι ὤφθη κᾀμοί (1 Corinteni 15:8).El examinează apoi versetul de început cu grijă gramaticală.
Versetul 1. Galateni 1:1. Παῦλος, ἀπόστολος οὐκ ἀπ᾿ ἀνθρώπων οὐδὲ δἰ ἀνθρώπου 'Pavel, apostol, nu de la oameni nici prin om'. Nu este nevoie să se insereze niciun participiu după ἀπόστολος, cum presupun Borger, Bloomfield și alții, relațiile sale fiind suficient de marcate și păzite de prepozițiile următoare. În majoritatea celorlalte epistole aceeași afirmație este făcută, deși în termeni mai liniștiți și mai generali. Pentru formele sale diferite, vezi la Filipeni 1:1; iar pentru sensul lui 'apostol', vezi la Efeseni 4:11 și această epistolă, Galateni 1:19, în eseul de la sfârșitul acestui capitol. Dar acum, realitatea apostoliei sale fiind contestată și aceasta într-un scop egoist, el afirmă imediat divinitatea ei cu accent îndrăzneț și neîndoielnic.Eadie trece apoi la declarația pozitivă a originii divine.
Ceea ce apostolul afirmă despre slujba sa, el afirmă ulterior la fel de distinct despre doctrina sa (Galateni 1:11-12 etc.). Negativ, apostolia sa nu era de la oameni ca și causa principalis, nici prin om ca și causa medians; ci pozitiv, ᾿Αλλὰ διὰ ᾿Ιησοῦ Χριστοῦ καὶ Θεοῦ πατρὸς τοῦ ἐγείραντος αὐτὸν ἐκ νεκρῶν 'ci prin Iisus Hristos și Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morți'. Dacă apostolul ar fi căutat doar o plenitudine retorică, ar fi putut repeta ἀπό înainte de Θεοῦ πατρός. Dar ambele substantive sunt guvernate de aceeași prepoziție διά și sunt incluse sub aceeași relație. Căci, în mintea sa, atât de mult erau Hristos și Dumnezeu una în scop și în faptă, încât διά nu doar implică ἀπό, ci o absoarbe, sursa primară în Dumnezeu fiind identificată cu agenția mijlocitoare în apariția și chemarea Domnului Iisus.
Considerați
Reflectare
Despre clauza învierii Eadie subliniază greutatea ei decisivă.
Adăugarea nu este una vagă, ca și cum actul afirmat ar fi devenit un atribut al lui Dumnezeu (Jowett); nici nu este doar semnul puterii atotputernice (Olshausen), nici o afirmare a învierii Sale împotriva iudeilor (Hrisostom), nici în principal o respingere a obiecției că nu L-a văzut pe Hristos (Semler, Morus), nici o simplă notă istorică trecătoare că a fost chemat de Mântuitorul înviat, nici o recunoaștere a Tatălui ca Urheber, inițiator al lucrării răscumpărătoare a lui Hristos (De Wette, Usteri), nici doar confirmarea istorică a lui καὶ Θεοῦ πατρός (Meyer); nici nu este în principal pentru a arăta învierea ca trezind credința în Cel Înviat și în Dumnezeu ca Tatăl nostru împăcat în El (Wieseler); ci este dovada că Iisus care a murit putea să-l cheme, deși nu L-a chemat în perioada când cei doisprezece au fost trimiși în zilele trupului Său, și că apostolia era unul dintre darurile care Îi aparțineau în mod special ca Domn înălțat.
Răspunde
Răspuns
1. Cum modelează unicitatea chemării lui Pavel propriul tău simțământ de a fi trimis de Hristos? 2. În ce feluri ar putea amenința astăzi libertatea evangheliei adăugiri umane subtile? 3. Unde ai nevoie cel mai mult ca Duhul să confirme că starea ta se sprijină doar pe Domnul înviat?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, care L-ai înviat pe Domnul nostru Iisus din morți, Îți mulțumim pentru mărturia clară a slujitorului Tău Pavel și pentru ostenelile lui John Eadie în deschiderea textului grec. Păzește-ne de orice adăugire omenească ce ar ascunde lucrarea împlinită a lui Hristos. Dăruiește ca bisericile Tale să se odihnească doar în apostolia pe care Tu ai dat-o și în harul care curge de la tronul Tău. Întărește-i pe păstori și pe popor deopotrivă să lupte cu râvnă pentru credința odată încredințată și lasă pacea cumpărată de Fiul să ne păzească inimile până când El va veni. În numele Său ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →