Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 12 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție zilnică deschidem Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei la capitolul 12 din Matei. Expunerea atentă verset cu verset a lui Barnes ne călăuzește prin controversele care au apărut când Isus a vindecat și a învățat în ziua de Sabat. Claritatea sa prezbiteriană și reverența față de Scriptură ne ajută să vedem atât mila lui Hristos cât și avertismentele solemne împotriva necredinței. Pe măsură ce urmăm tratamentul său, suntem invitați să-L primim pe același Domn care este suveran peste ziua de odihnă și peste fiecare inimă omenească.
Citește
Citire
Să citim acum capitolul 12 din Matei într-un duh de umilă atenție. Cereți Duhului Sfânt să deschidă textul pentru ca cuvintele Mântuitorului nostru să cerceteze și să mângâie inima. Citiți încet, observând fiecare întâlnire cu fariseii și puterea plină de har arătată de Fiul Omului.
Studiu
Barnes începe prin a aminti precedentul lui David.
Versetul 3. Dar El le-a zis... - Pentru a-și apăra ucenicii, El le-a amintit un caz asemănător, consemnat în Vechiul Testament și deci unul cu care ar fi trebuit să fie familiarizați. Acesta a fost cazul lui David. Legea poruncea ca douăsprezece pâini să fie așezate pe masă în locul sfânt din cort, să rămână o săptămână, apoi să fie mâncate doar de „preoți”. Locul lor era apoi luat de „pâine” proaspătă. Aceasta se numea „pâinea punerii înainte”, Leviticul 24:5-9. David, fugind dinaintea lui Saul, obosit și flămând, venise la preotul Ahimelec; găsise doar această pâine; o ceruse și o mâncase împotriva „literei” legii, 1 Samuel 21:1-7. David, printre evrei, avea autoritate mare. Această faptă trecuse necondamnată. Ea dovedea că „în cazuri de necesitate legile nu legau un om” - un principiu pe care toate legile îl admit. Astfel, „necesitatea” ucenicilor îi justifica să facă în ziua de Sabat ceea ce altfel ar fi fost nelegiuit.El tratează apoi purtarea preoților.
Versetele 4-5. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu - Adică „cortul”, templul nefiind încă zidit. Oare n-ați citit în lege? - În lege sau în cărțile lui Moise. Pângăresc Sabatul - El le-a amintit și purtarea preoților. În zilele de Sabat ei erau ocupați, ca și în alte zile, cu înjunghierea animalelor pentru jertfă, Numeri 28:9-10. Două miei erau înjunghiați în ziua de Sabat, în plus față de jertfa zilnică. Preoții trebuiau să fie ocupați cu înjunghierea lor și cu aprinderea focurilor pentru a le arde în jertfă, deși aprinderea unui foc era expres interzisă evreilor în ziua de Sabat, Exodul 35:3. Ei făceau ceea ce, pentru alte persoane, ar fi însemnat „pângărirea” Sabatului. Totuși ei erau fără vină. Făceau ceea ce era necesar și poruncit. Aceasta se făcea chiar în templu, locul sfințeniei, unde legea trebuia păzită cu cea mai mare strictețe.Barnes încheie secțiunea afirmând domnia Fiului Omului.
Versetul 8. Căci Fiul Omului este Domn și al zilei de Sabat - Pentru a încununa totul, Hristos spune că El era Domn al Sabatului. El avea dreptul să îndrume felul de a-l păzi - dovadă neîndoielnică că El este dumnezeiesc.
Considerați
Reflectare
Despre îndatoririle potrivite ale Sabatului, Barnes insistă asupra acestui punct.
A fost vindecată deplin - Hristos mai înainte pretinsese autoritate și putere dumnezeiască Matei 12:6-9, acum arăta că le poseda. Prin „propria Sa putere” l-a vindecat, dovedind astfel printr-o minune că pretenția Sa de a fi Domn al Sabatului era întemeiată. Aceste două cazuri hotărăsc ce se poate face în ziua de Sabat. Unul era un caz de „necesitate”, celălalt de „milostivire”. Exemplul Mântuitorului și explicațiile Sale arată că acestea fac parte din îndatoririle potrivite ale acelei zile sfinte. Dincolo de o împlinire „cinstită” și „conștiincioasă” a acestor două îndatoriri, oamenii nu pot închina Sabatul niciunui scop lumesc. Dacă o fac, o fac pe riscul lor. Ei depășesc ceea ce autoritatea Sa le îngăduie să facă. Ei fac ceea ce El și-a revendicat dreptul special de a face, ca fiind Domn al Sabatului. Ei uzurpă locul Său și acționează și legiferează acolo unde numai Dumnezeu are dreptul să acționeze și să legifereze.El expune apoi natura înfricoșătoare a hulei împotriva Duhului Sfânt.
Versetele 31-32. În acest loc și în Marcu 3:28-30, Isus arată natura groaznică a păcatului de care ei se făcuseră vinovați. Acel păcat era păcatul împotriva Duhului Sfânt. El consta în a-L acuza că este în alianță cu diavolul sau a-L învinui că Își săvârșește minunile nu prin „Duhul” sau „puterea” lui Dumnezeu, ci cu ajutorul stăpânitorului dracilor. Era deci o insultă directă, o batjocură sau o vorbire rea împotriva Duhului Sfânt - Duhul prin care Isus săvârșea minunile Sale. Că aceasta era ceea ce El înțelegea prin acest păcat, în acel moment, este clar din Marcu 3:30, „pentru că ziceau că are un duh necurat”. Toate celelalte păcate - orice vorbire împotriva Mântuitorului Însuși - puteau fi iertate. Dar acest păcat era clar împotriva Celui Sfânt; el afirma că cele mai înalte manifestări ale milei și puterii lui Dumnezeu erau lucrarea diavolului; și dovedea, prin urmare, cea mai adâncă depravare a minții.
Răspunde
Răspuns
1. Cum modelează domnia lui Hristos peste Sabat felul în care mă odihnesc și slujesc astăzi?
2. În ce domenii ale vieții sunt ispitit să pun ritualul mai presus de milostivire?
3. Mi-am supus cu adevărat fiecare gând și cuvânt autorității Fiului Omului?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, dă-ne har să cinstim Sabatul ca pe o zi de milă și de trebuință, urmând pilda Mântuitorului nostru, care a făcut bine chiar și în ziua aceea. Păzește-ne de orice cuvânt aspru și necredincios împotriva Duhului Tău Sfânt și, prin aceeași putere care a vindecat mâna uscată, întărește sufletele noastre ca să Te ascultăm fără zăbavă și cu bucurie. Să ne odihnim în Isus, care este Domn și al Sabatului, și să umblăm în dependență de Duhul Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →