← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 3 — cu Barnes

Luca 3Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
Deschidem lecția noastră zilnică în maniera exegetică clară a lui Albert Barnes, întorcându-ne la Notele sale despre Biblie pentru capitolul 3 din Luca. Barnes ne ghidează prin contextul istoric al slujirii lui Ioan, chemarea la pocăință autentică și botezul Domnului nostru. Atenția sa atentă la conducători, preoți și chemări obișnuite arată cum Evanghelia vorbește fiecărei sfere a vieții. Pe măsură ce urmăm expunerea sa, ni se amintește că credința creștină se bazează pe mărturie cinstită și rodește în conduita zilnică. Fie ca Duhul care a coborât asupra lui Hristos la Iordan să ne întărească să primim aceste adevăruri cu inimi umile.
Citește

Citire

Cu Bibliile deschise citim acum în întregime capitolul 3 din Luca. Ascultăm datarea precisă a propovăduirii lui Ioan, întrebările cercetătoare ale mulțimilor și glasul din cer la botezul lui Iisus. Lăsăm cuvintele să se așeze liniștit în inimă înainte de a ne întoarce la Barnes pentru lumină mai deplină.
Studiu
Barnes începe prin stabilirea cadrului istoric precis sub stăpânirea romană. Versetul 1. În al cincisprezecelea an - Aceasta era al „treisprezecelea” an al domniei sale ca unic împărat. A fost „doi” ani împărat asociat cu Augustus, iar Luca socotește de la momentul în care a fost admis să împartă împărăția cu Augustus Cezar. Vezi „Credibilitatea” lui Lardner, vol. I. Tiberius Cezar - Tiberius l-a urmat pe Augustus la tron și și-a început domnia „unică” la 19 august 14 d.Hr. A fost un personaj cât se poate de infam - un flagel pentru poporul roman. A domnit 23 de ani și a fost urmat de „Caius Caligula”, pe care l-a numit succesor din pricina ticăloșiei sale notorii, ca să fie, după cum spunea el, un „șarpe” pentru romani. Ponțiu Pilat - Irod cel Mare și-a lăsat împărăția la trei fii. Vezi notele la Matei 2:22. Lui „Arhelau” i-a lăsat „Iudeea”. Apoi identifică pe marii preoți care slujeau în acel timp. Versetul 2. Ana și Caiafa fiind mari preoți - Exista, propriu-zis, un singur mare preot al evreilor; totuși numele de mare preot continua să fie dat celor care fuseseră în acea slujbă, mai ales când mai dețineau vreo funcție civilă după ce părăsiseră marea preoție. În acest caz se pare că „Caiafa” era mare preot, iar Ana „fusese”, dar fusese îndepărtat din slujbă. Este foarte probabil ca el să mai fi deținut o funcție sub romani și să fi fost poate președintele Sinedriului. Este menționat înaintea lui Caiafa pentru că era socrul lui Caiafa și probabil era cel mai în vârstă și slujise cel mai mult timp. Asemenea cazuri se pot găsi la Iosif Flaviu. Este de făcut aici o observație despre felul în care sunt scrise evangheliile. Ele poartă toate semnele deschiderii și cinstei. Un impostor nu menționează nume, vremuri și locuri în mod deosebit. Barnes arată apoi cum pocăința rodește în relațiile zilnice cu ceilalți. Versetul 11. Cel ce are două haine... - Sau, cu alte cuvinte, ajută pe săraci după puterea ta; fii milostiv și vei arăta astfel că pocăința ta este autentică. Este de remarcat că una dintre „primele” cerințe ale religiei este să faci bine și în acest fel se poate arăta că pocăința nu este prefăcută. Căci „firea” religiei este să facă bine. Aceasta cere lepădare de sine și nimeni nu se va lepăda de sine dacă nu este legat de Dumnezeu. Și, aceasta înseamnă să-L imităm pe Iisus Hristos, care, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru noi. Haine - Vezi notele la Matei 5:40. Mâncare - Provizie de orice fel.
Considerați

Considerare

Barnes încheie această secțiune afirmând integritatea scriitorilor evangheliilor. Dacă ar fi făcut-o, ar fi fost ușor de dovedit că este un impostor. Dar scriitorii sacri descriu obiecte și oameni ca și cum le-ar fi fost perfect familiari. Nu par niciodată să se „păzească”. Vorbesc despre lucruri în cel mai amănunțit chip. Dacă, deci, ar fi fost impostori, ar fi fost ușor de demascat. Dacă, de exemplu, Ioan nu a început să propovăduiască în al 15-lea an al lui Tiberius - dacă Filip „nu” a fost tetrarh al Itureei - dacă Ponțiu Pilat nu a fost guvernator al Iudeii, cât de ușor ar fi fost să-i prindem în minciună! Totuși nu s-a întâmplat niciodată. Ba chiar avem dovezi din acea vreme, la Iosif Flaviu, că aceste descrieri sunt strict adevărate; și, în consecință, evangheliile trebuie să fi fost scrise de oameni care cunoșteau personal cele scrise, care nu erau impostori și care erau oameni „cinstiți”. Dacă au fost „cinstiți”, atunci religia creștină este adevărată. În cele din urmă apasă chemarea ca fiecare îndeletnicire să fie marcată de un caracter creștin autentic. Omul pretutindeni, în toate profesiile, trebuie să fie creștin, și atunci va face cinste profesiunii sale, iar profesiunea sa, dacă nu este o încălcare directă a legii lui Dumnezeu, va fi cinstită.
Răspunde

Răspuns

1. Cum întărește detaliul istoric oferit de Barnes încrederea ta în mărturia evanghelică? 2. În ce îndatoriri obișnuite ale chemării tale este pusă la încercare cel mai mult autenticitatea pocăinței? 3. Ce pas practic vei face săptămâna aceasta ca profesiunea ta să-L cinstească pe Hristos?
Roagă-te

Rugăciune

Tată milostiv, lucrează în noi pocăința propovăduită de Ioan, ca să aducem roade vrednice de Împărăția Ta în orice stare a vieții. Revarsă peste noi același Duh care S-a pogorât peste Fiul Tău preaiubit la Iordan, ca să umblăm cu dreptate înaintea Ta și să dăm mărturie credincioasă Mântuitorului. Ține-ne totdeauna dependenți de harul Tău, ca viețile noastre să-L slăvească numai pe Hristos. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →