Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 15 — cu Barnes
Deschidere
În tradiția exegetică clară a prezbiterianismului american, ne întoarcem astăzi la Notele asupra Bibliei ale lui Albert Barnes pentru un studiu concentrat al capitolului 15 din Luca. Comentariul verset cu verset al lui Barnes deschide pildele oii pierdute, monedei pierdute și fiului risipitor cu precizie și reverență, arătând cum fiecare apără primirea plină de har a păcătoșilor de către Mântuitorul. Tratarea sa subliniază bucuria cerului și mila tatălui fără a atenua realitatea păcatului sau a pocăinței. Pe măsură ce îi urmăm expunerea, suntem invitați să vedem aceste povești familiare din nou prin lentila interpretării biblice atente care a hrănit generații de credincioși. Duhul să ne acorde înțelegere pe măsură ce ascultăm glasul măsurat al lui Barnes.
Citește
Citire
Cu inimile pregătite prin rugăciune, să citim acum capitolul 15 din Luca în întregime. Lăsați cuvintele Domnului nostru să se așeze adânc pe măsură ce cele trei pilde se desfășoară una după alta. Observați accentul repetat pe ceea ce este pierdut și găsit și pe bucuria care urmează. Citiți încet, poate cu voce tare, acordând fiecărui verset timp să vorbească înainte de a trece la următorul. Barnes ne va ghida reflecția, totuși textul sacru însuși rămâne centrul viu al lecției noastre.
Studiu
Barnes începe prin aplicarea principiului bucuriei pentru recuperare la oaia pierdută.
Versetul 7. De asemenea bucurie... - Este un principiu al firii omenești că „recuperarea” unui obiect în pericol de a fi pierdut oferă o bucurie mult mai intensă decât „posesia” liniștită a multora care sunt în siguranță. Mântuitorul nostru a ilustrat aceasta prin cazul oii pierdute și al monedei de argint. Ar putea fi ilustrat și prin multe alte lucruri. Astfel ne bucurăm cel mai mult de sănătatea noastră când ne recuperăm după o boală periculoasă; ne bucurăm mai mult de un copil salvat de pericol sau boală decât de cei care sunt sănătoși sau în siguranță. Ne bucurăm că proprietatea este salvată de incendiu sau furtună mai mult decât de mult mai multă care nu a fost în pericol. Acest sentiment Domnul nostru îl reprezintă ca existând în cer. „De asemenea”, în același fel sau pe același principiu, există bucurie. În cer - Printre îngerii lui Dumnezeu. Compară Luca 15:10. Ființele cerești sunt astfel reprezentate ca bucurându-se de cei care se pocăiesc pe pământ.El afirmă apoi scopul pildei fiului risipitor.
Versetul 11. Și a zis - Isus, pentru a ilustra și mai departe sentimentul pe care îl rostise și pentru a arăta că era potrivit să se bucure de păcătoșii pocăiți, procedează la a arăta aceasta printr-o pildă cât se poate de frumoasă și instructivă. Vom vedea frumusețea și potrivirea ei amintindu-ne că „scopul” ei era pur și simplu de a „justifica purtarea Sa în primirea păcătoșilor” și de a arăta că a se bucura de întoarcerea lor era potrivit. Aceasta o arată prin sentimentele unui „tată” care se bucură de „întoarcerea” unui fiu nerecunoscător și risipitor.Barnes identifică apoi punctul precis al pildei în apărarea Mântuitorului.
Și l-a sărutat - Acesta a fost un semn imediat de afecțiune și împăcare. Aceasta trebuie să fi risipit imediat orice îndoială a fiului despre disponibilitatea tatălui său de a-l ierta și primi. Un sărut este un semn de afecțiune, 1 Samuel 10:1; Geneza 29:13. Aceasta este evident concepută pentru a denota „disponibilitatea lui Dumnezeu” de a compătimi și ierta pe păcătoșii care se întorc. În acest verset de frumusețe inegalabilă este cuprins punctul pildei, care a fost rostit de Mântuitorul pentru a justifica „propria Sa purtare” în primirea cu bunătate a păcătoșilor. Cine ar putea „blama” acest tată pentru că și-a primit astfel fiul pocăit? Nici măcar un fariseu nu l-ar putea blama; și astfel Mântuitorul nostru le-a arătat, astfel încât „ei” să nu poată rezista, că „Dumnezeu” primește pe păcătoșii care se întorc și că era drept ca „El” de asemenea să-i primească și să-i trateze cu atenție.
Considerați
Considerare
Barnes încheie prin a scoate în evidență efectul conceput al pildei asupra ascultătorilor săi.
Versetul 31. Tot ce am este al tău - Proprietatea a fost împărțită. Ceea ce a rămas era în realitate al fiului mai mare. El era moștenitorul a tot și avea dreptul, dacă dorea, să-l folosească. Prin urmare, nu avea dreptul să se plângă. Această pildă instructivă și frumoasă a fost concepută pentru a justifica purtarea lui Isus, pentru a arăta că era drept să primească păcătoși și că purtarea fariseilor era nerezonabilă. Fiul mai mare îi reprezintă pe farisei; cel mai tânăr, pe păcătosul care se întoarce, fie iudeu fie păgân; și tatăl, pe Dumnezeu, care este gata să-i primească. Pilda a avut efectul conceput. I-a redus la tăcere pe adversarii lui Isus și a justificat propria Sa purtare. Nu există, poate, nicăieri de găsit o narațiune mai frumoasă și mai mișcătoare decât aceasta. Fiecare împrejurare este tandră și fericit aleasă; fiecare cuvânt are un înțeles; fiecare imagine este frumoasă; și narațiunea se încheie exact acolo unde este potrivită să facă cea mai adâncă impresie.
Răspunde
Răspuns
1. Cum modelează accentul lui Barnes pe bucuria cerească viziunea ta asupra pocăinței unui singur păcătos? 2. În ce feluri provoacă primirea tatălui orice reticență pe care o simți față de primirea celor rătăciți? 3. Unde ar putea Duhul să te îndemne astăzi să te ridici și să te întorci la Tatăl?
Roagă-te
Rugăciune
Tată preabun, Te lăudăm pentru nemărginita îndurare descoperită în Fiul Tău, care caută pe cei pierduți și primește cu brațele deschise pe orice păcătos pocăit. Prin Duhul Tău, dă-ne să împărtășim bucuria cerului pentru fiecare suflet care se întoarce, să mărturisim rătăcirile noastre cu smerenia fiului risipitor și să reflectăm compasiunea Ta față de cei pierduți. Păzește-ne de orice duh rece și fariseic, și întărește-ne să căutăm pe alții așa cum Tu ne-ai căutat pe noi. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →