← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 9-10 — cu Maclaren

Psalmii 9-10Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi, extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea Psalmilor 9 și 10, Maclaren distinge cu atenție trei voci care declară fiecare 'Nu voi fi clătinat'. Expunerea sa ne invită să examinăm temeliile încrederii noastre și să descoperim singurul temei care nu poate fi zguduit. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să ne deschidă inimile pentru a primi asigurarea întemeiată care aparține celor ce se încred în Dumnezeul cel viu aflat la dreapta lor.
Citește

Citire

Ne întoarcem acum la textul însuși. Citiți cu încetineală și cu rugăciune Psalmii 9 și 10, lăsând strigătele, tânguirile și declarațiile de încredere ale psalmistului să se așeze în duhul vostru. Observați mai ales tema repetată a celui rău, a celui întristat și a celui drept, fiecare vorbind despre siguranța sau lipsa ei. Cereți Domnului să vă pregătească inima pentru distincțiile pe care le va face Maclaren între prezumție, ușurare greșită și credință adevărată.
Studiu
Maclaren începe prin a contrasta trei voci care rostesc cuvinte similare de încredere. Cât de diferit sună aceleași lucruri când sunt spuse de oameni diferiți! Iată trei persoane care dau glas aproape aceluiași sentiment de încredere. Un om rău o spune și este o prezumție nebunească și o sfidare. Un om bun o spune, fiind adormit într-o siguranță falsă de vremuri ușoare, și este o greșeală care are nevoie de pedeapsă. Un suflet smerit și credincios o spune și este expresia unui adevăr sigur și binecuvântat. 'Cel rău zice în inima lui: Nu voi fi clătinat.' Un om bun, rătăcit de prosperitatea sa, a zis 'Nu voi fi clătinat', iar ultimul dintre cei trei a pus o mică propoziție care face toată diferența 'pentru că El este la dreapta mea, nu voi fi niciodată clătinat'. Așadar, avem aroganța nebună a încrederii fără Dumnezeu, greșeala unui om bun care are nevoie de îndreptare și încrederea întemeiată a unui suflet credincios. Maclaren expune apoi ipotezele ascunse ale inimii omului rău. Adică singura explicație a unei vieți fără Dumnezeu, dacă omul nu este idiot, este că stau la temelia ei, ca principii formatoare și presupuneri nerostite, care o călăuzesc și o modelează, unul sau ambele din aceste două gânduri: fie 'Nu există Dumnezeu', fie 'El nu se sinchisește ce fac eu și pot merge în siguranță pentru totdeauna în felul de acum'. S-ar părea că un om care are înaintea sa faptele vieții omenești nu ar putea, chiar și în cea mai nebună aroganță, să spună 'Nu voi fi clătinat, căci nu voi fi niciodată în nenorocire'. Dar avem o putere înfricoșătoare — și faptul că o exercităm și alegem să o exercităm este una dintre enigmele ciudate ale existenței și caracterelor noastre — de a ignora faptele nedorite și de a merge voioși înainte ca și cum le-am fi anihilat, pentru că nu reflectăm asupra lor. Așadar, acest om, în mijlocul unei lumi în care nu există statornicie și în timp ce vedea în jurul său cele mai surprinzătoare și tragice exemple de schimbare bruscă și prăbușire completă, stă liniștit și zice 'Ah! Nu voi fi niciodată clătinat'; 'Dumnezeu nu cere aceasta'. Maclaren prezintă în cele din urmă încrederea întemeiată a sufletului credincios. 'Pentru că El este la dreapta mea, nu voi fi clătinat.' Preludiul afirmației face toată diferența. Iată încrederea întemeiată a unei credințe simple.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie prin a afirma siguranța veșnică găsită în încrederea în Dumnezeu. Omul rău era arogant cu sfidare, iar omul bun uituc era criminal de încrezător în sine când fiecare spunea 'Nu voi fi clătinat'. Noi nu facem decât să luăm privilegiile care ne aparțin dacă, exercitând credința în El, îndrăznim să spunem 'Ia ce vrei; lasă-mi pe Tine Însuți; am de ajuns'. Iar omul care spune 'Pentru că Dumnezeu este la dreapta mea, nu voi fi clătinat' are dreptul să anticipeze o continuitate neîntreruptă a ființei personale și o continuitate neschimbată a vieții însăși a vieții sale. Ceea ce rupe brusc toate celelalte vieți nu este o ruptură în continuitate, nici a conștiinței, nici a ocupațiilor unui om evlavios. Căci, dincolo de fluviu, el face ceea ce face de partea aceasta, doar mai desăvârșit și mai continuu. 'Cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne pe vecie' și îi face relativ puțină diferență dacă locul său este de partea aceasta sau de cealaltă a Iordanului. 'Nu vom fi clătinați', chiar când ne schimbăm stația de pe pământ în cer, iar împlinirea sublimă a încrederii întemeiate a sufletului încrezător vine când 'mâinele' cerurilor este ca 'astăziul' pământului, doar 'cu mult mai îmbelșugat'.
Răspunde

Răspuns

1. Care dintre cele trei voci descrise de Maclaren seamănă cel mai mult cu presupunerile liniștite care modelează viața voastră zilnică? 2. Unde v-ar putea invita Domnul să schimbați încrederea în sine cu credința simplă care se odihnește pe prezența Sa la dreapta voastră? 3. Cum afectează promisiunea părtășiei neîntrerupte cu Dumnezeu felul în care priviți posibilele schimbări sau pierderi ce stau înainte?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, Tu singur ești scăparea și tăria noastră; învață-ne să ne încredem în Numele Tău și să ne odihnim în cunoștința sigură că nu-i părăsești niciodată pe cei ce Te caută. Prin Duhul Tău, păzește-ne de orice încredere falsă și sădește inimile noastre lângă Tine, ca să putem declara cu nădejde statornică: „Nu mă voi clătina”, până vom vedea Fața Ta. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →