← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Daniel

Daniel 4 — cu Whedon

Daniel 4Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În tăria liniştită a convingerii wesleyene ne îndreptăm astăzi către Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului şi Noului Testament. Cu o speranţă arminiană clară ascultăm cum povestea antică a unui rege mândru întâlneşte cuvântul viu care încă smereşte şi restaurează. Expunerea atentă a lui Whedon invită fiecare inimă să urmărească mâna Celui Preaînalt care stăpâneşte atât imperiile cât şi sufletele. Fie ca Duhul care a vorbit odinioară prin visele babiloniene să ne vorbească din nou acum.
Citește

Citire

Cu Biblii deschise şi inimi atente, să citim cu voce tare capitolul 4 din Daniel. Ascultaţi glasul regelui care a învăţat că cerul stăpâneşte, şi lăsaţi naraţiunea să se aşeze adânc înainte de a studia împreună.
Studiu
Whedon deschide capitolul examinând decretul de deschidere al lui Nabucodonosor. Versetele 1-3. VISUL LUI NABUCODONOSOR DESPRE DISTRUGEREA PROPRIEI SALE ÎMPĂRĂŢII ŞI ÎMPLINIREA ACESTUIA. 1-3. Despre Nabucodonosor vezi Introducerea, III, 3, (1); pentru 'decretele' sale, notaţi Daniel 3:29; despre 'popoare, naţiuni şi limbi' vezi Introducerea, III, 2. O mare cantitate de inscripţii ale lui Nabucodonosor au fost recuperate. Forma de adresare, 'Pace vouă', atât de obişnuită chiar şi astăzi în arabă, nu a fost găsită în asiriană (Prince). Desigur, totuşi, în repetarea discursurilor sau 'decretelor' toţi istoricii antici şi chiar scriitorii moderni până la mijlocul secolului al nouăsprezecelea le-au dat de obicei în propria lor limbă şi nu cuvânt cu cuvânt. Despre termenul 'Dumnezeu Preaînalt' (Daniel 4:2, R.V.) vezi notele Daniel 3:13-15; Daniel 3:26. Dacă o scrisoare sau un decret oficial precum acesta ar fi găsit printre înregistrările cuneiforme, în care sub propria sa pecete regală 'Regele celor Patru Colţuri ale Lumii' şi-ar declara propriile greşeli şi ignominie, cât de mult i-ar uimi pe asiriologii noştri! (Vezi Introducerea, II, 3, 4.) Cei mai nobili profeţi ai lui Iuda cu greu ar putea exprima mai clar cele mai înalte speranţe ebraice decât o face acest rege babilonian. 'Nimic mai puţin decât o schimbare reală a inimii nu ar putea cauza o astfel de mărturisire ca aceasta' (Wesley). Într-adevăr, gândul central al întregii apocalipse a lui Daniel este pus aici pe buzele lui Nabucodonosor şi repetat mai târziu de Darius (Daniel 6:26; compară Daniel 2:44). El se îndreaptă apoi către viziunea marelui copac şi înţelesul acesteia. Versetele 10-12. 10-12. Regele a văzut în visul său un copac înalt ridicându-se parcă din chiar centrul lumii şi continuând să crească până a atins norii şi putea fi văzut până la capătul pământului. Frunzele sale erau frumoase, rodul său abundent şi bun de mâncat, şi era un adăpost protector pentru toate făpturile vii. Aceasta, desigur, este o imagine a imperiului babilonian care a culminat în Nabucodonosor (Daniel 4:20-22; compară Ezechiel 31:3-14; Isaia 14:12), care era domn şi ocrotitor absolut al acestui mare imperiu mondial (Introducerea, III, 3). Este interesant de notat că un 'arbore al vieţii' este adesea văzut în imaginile religioase ale Babilonului. Whedon desfăşoară apoi sentinţa rostită asupra ciotului şi a celor şapte timpuri. Versetele 15-16. 15, 16. Distrugerea copacului este aproape absolută, deoarece doar un 'ciot' rămâne, nu înrădăcinat solid în locul său anterior de viaţă, ci sub o formă de constrângere cât se poate de ciudată şi nenaturală. Acest ciot îl reprezintă pe Nabucodonosor (compară Isaia 11:1), şi visătorul vede acum regele mai degrabă decât copacul, constrâns şi reţinut de o anumită constrângere nenaturală, neprotejat de roua nopţii, mâncând iarbă ca fiarele câmpului şi având conştiinţa interioară a unui animal mai degrabă decât a unui om, până când 'şapte timpuri trec peste el'. Aceste timpuri (literal, perioade) pot fi 'ani' (greacă) sau 'luni' (Lenormant), sau, mai în acord cu sensul literal al cuvântului, 'sezoane'. Thomson se referă la J. Rendel Harris pentru afirmaţia că 'vara şi iarna sunt singurele sezoane numărate în Babilonia', ceea ce ar face această expresie paralelă cu 'timpuri şi timp şi jumătate de timp' din Daniel 7:25. 'Şapte' era, totuşi, un număr rotund pentru toţi orientali. Gunkel vede în această figură o referinţă la arborele lumii babilonian, a cărui înălţime ajungea la cer, dar ale cărui rădăcini erau legate de pământ. Despre chemarea regală la pocăinţă el apasă sfatul practic dat regelui. Versetul 27. 27. Rupeţi sau, R.V., margine, 'răscumpăraţi'. LXX. traduce dreptatea prin fapte de milostenie şi în Eclesiastic (secolul al doilea î.Hr.) cuvântul este folosit constant în acest sens. Prince, totuşi, remarcă pe bună dreptate că îndemnul de a da milostenie celor nevoiaşi nu ar fi potrivit în această legătură şi traduce 'rupeţi (adică, aruncaţi) păcatele voastre prin fapte de bunătate şi nelegiuirile voastre arătând îndurări celor nenorociţi (ai lui Iehova)'. Redarea lui Kautzsch este foarte similară. Dacă ar putea fi o prelungire a liniştii voastre Mai bine, ca Bevan, Dacă cumva ar putea fi o prelungire a prosperităţii voastre. (Compară Faptele 8:22.) Ca aproape toate profeţiile de nenorocire (compară Iona) împlinirea ei ar putea fi evitată prin pocăinţă. Păcatul principal al lui Nabucodonosor menţionat în această legătură este mândria sa, din cauza căreia s-a înălţat deasupra Dumnezeului regilor, de la care primise împărăţia (Daniel 4:25-26), şi care l-a făcut de asemenea imperios şi aspru cu supuşii săi evrei. (Compară Daniel 2:15.) Pentru exemple remarcabile de mândrie pedepsită când era la culme vezi Cartea lui Daniel a lui Farrar, pp. 198, 199; şi pentru instanţe moderne de regi nebuni, ibid., pp. 201, 225.
Considerați

Considerare

Whedon duce naraţiunea spre încheiere reflectând asupra laudei restaurate a regelui. Versetele 34-35. 34, 35. Aceasta este o reprezentare dramatică a recunoştinţei regelui. Nu trebuie privită literal ca o proclamaţie regală şi publică de către Nabucodonosor a propriei sale nebunii şi vanităţi. (Compară nota Daniel 4:1-3). LXX. diferă în acest pasaj întreg într-un grad marcat de textul primit. Una dintre puţinele note din Biblia lui Wyclif discută întrebarea dacă Nabucodonosor a fost sau nu osândit. Isaia 14:15 este considerat a răspunde afirmativ la întrebare, dar mărturisirea consemnată aici 'dovedeşte că Nabucodonosor s-a pocăit şi Dumnezeu a inversat judecata'. În cele din urmă el ne aşază întregul capitol înainte ca o imagine durabilă a mândriei smerite. Versetele 36-37. 36, 37. Compară notele de mai sus. Acest capitol conţine o imagine a mândriei regale aduse jos. Aceasta este ilustrată şi de starea Babilonului de astăzi. Doar un copac solitar creşte acum în ruinele terasei acelui palat unde marele rege a stat odinioară şi pe fiecare cărămidă a căruia poate fi încă citit numele său. După cum spune Babelon, 'Nu a mai rămas nimic din palat şi turnuri care au aruncat o provocare în faţa cerului decât o grămadă de praf şi statui sfărâmate şi un giulgiu de cenuşă'.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea viaţă mai rezist încă adevărului că cerul stăpâneşte? Cum ar putea pocăinţa sinceră prelungi zilele de pace pe care Dumnezeu le oferă? În ce loc ascuns mândria construieşte în tăcere un turn pe care doar mila îl poate doborî?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule Preaînalt, înaintea căruia imperiile se ridică şi cad, Îţi mulţumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului Tău Whedon. Dă-ne har să auzim decretul Tău înainte ca mândria să împietrească inima. Rupe păcatele noastre prin milostenie arătată altora şi învaţă-ne să umblăm cu smerenie sub cerurile deschise. Restaurează fiecare suflet pe care l-ai întristat şi lasă lauda unui rege mustrat să devină cântarea Bisericii Tale. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →