← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 8 — cu Matei Henry

Faptele Apostolilor 8Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Faptele Apostolilor capitolul 8 deschide o fereastră către modurile surprinzătoare în care Dumnezeu transformă persecuția în oportunitate. În aceste pagini observăm cum biserica timpurie se confruntă cu o opoziție aprigă, totuși descoperă câmpuri noi pentru evanghelie. Expunerea atentă a lui Henry dezvăluie atât costul cât și rodul mărturiei credincioase. Pe măsură ce îi urmăm reflecțiile astăzi, suntem invitați să vedem cum suferința poate împrăștia sămânța care mai târziu răsare în locuri neașteptate. Lăsați-i perspectivele să ne atragă mai adânc în povestea lui Filip, Simon și a credincioșilor împrăştiați ale căror încercări au devenit chiar mijloacele de înaintare a evangheliei.
Citește
Luați câteva clipe liniștite pentru a citi Faptele Apostolilor capitolul 8 în întregime. Observați furtuna care izbucnește după moartea lui Ștefan și răspândirea surprinzătoare a cuvântului care urmează. Ascultați curajul predicatorilor împrăştiați, puterea care însoțește slujirea lui Filip în Samaria și bucuria care umple un întreg oraș. Permiteți narațiunii să se așeze înainte de a vă întoarce la reflecțiile lui Henry asupra acelorași evenimente.
Studiu
Henry deschide studiul considerând reacțiile la martiriul lui Ștefan. I. Ceva mai mult despre Ștefan și moartea sa; cum au stat oamenii afectați de ea — în mod diferit, ca în general în astfel de cazuri, potrivit sentimentelor diferite ale oamenilor față de lucruri. Hristos le spusese ucenicilor Săi, când se despărțea de ei (Ioan 16,20): Voi veți plânge și vă veți tângui, dar lumea se va bucura. În consecință, aici este: 1. Moartea lui Ștefan bucurată de unul — de mulți, fără îndoială, dar de unul în special, și acela era Saul, care mai târziu a fost numit Pavel; el a consimțit la moartea sa, syneudokon — a consimțit cu plăcere (așa înseamnă cuvântul); a fost mulțumit de ea. Și-a hrănit ochii cu acest spectacol sângeros, în speranța că va opri creșterea creștinismului. Avem motive să credem că Pavel i-a cerut lui Luca să insereze aceasta, spre rușinea sa și spre slava harului liber. Astfel, el se recunoaște vinovat de sângele lui Ștefan și îl agravează cu aceasta, că nu a făcut-o cu regret și reticență, ci cu plăcere și satisfacție deplină, ca aceia care nu numai că fac astfel de lucruri, ci au plăcere în cei care le fac. 2. Moartea lui Ștefan plânsă de alții (v. 2) — bărbați evlavioși, pe care unii îi înțeleg ca fiind numiți propriu-zis astfel, prozeliți, unul dintre care probabil era Ștefan însuși. Sau poate fi luat mai larg; unii din biserică care erau mai evlavioși și mai zeloși decât ceilalți s-au dus și au adunat rămășițele sărace zdrobite și rupte, cărora le-au dat o înmormântare decentă, probabil în câmpul sângelui, care fusese cumpărat cu ceva timp în urmă pentru a îngropa străinii. L-au îngropat solemn și au făcut mare tânguire peste el. Deși moartea sa a fost de mare avantaj pentru el însuși și mare slujire pentru biserică, totuși ei au plâns-o ca pe o pierdere generală, atât de bine calificat era el pentru slujire și atât de probabil să fie util atât ca diacon cât și ca disputant. Este un simptom rău dacă, atunci când astfel de bărbați sunt luați, nu este pus la inimă. Acei bărbați evlavioși au plătit aceste ultime respecte lui Ștefan, (1.) Pentru a arăta că nu le era rușine de cauza pentru care a suferit, nici nu se temeau de mânia celor care erau dușmani ai ei; căci, deși ei triumfă acum, cauza este o cauză dreaptă și va fi în cele din urmă una victorioasă. (2.) Pentru a arăta marea valoare și stimă pe care o aveau pentru acest slujitor credincios al lui Iisus Hristos, acest prim martir al evangheliei, a cărui amintire va fi întotdeauna prețioasă pentru ei, în ciuda ignominiei morții sale. Ei studiază să facă cinste celui peste care Dumnezeu a pus cinste. (3.) Pentru a mărturisi credința și speranța lor în învierea morților și viața lumii viitoare. Apoi, Henry reflectă asupra modului în care persecuția a avansat atingerea evangheliei. Enigma lui Samson este din nou dezlegată aici: Din cel care mănâncă iese carne și din cel tare dulceață. Persecuția care a fost concepută pentru a extirpa biserica a fost, prin providența stăpânitoare a lui Dumnezeu, făcută o ocazie pentru lărgirea ei. Hristos spusese: Am venit să arunc foc pe pământ; și ei au crezut că, împrăștiind pe cei care erau aprinși de acel foc, l-ar fi stins, dar în loc de aceasta au făcut doar să-l răspândească. Henry explorează apoi primirea bucuroasă a mesajului lui Filip în Samaria. (5.) Satisfacția pe care au avut-o în a participa la și a asculta predica lui Filip și succesul pe care l-a avut cu mulți dintre ei (v. 8): A fost mare bucurie în cetatea aceea; căci (v. 12) au crezut pe Filip și au fost botezați în credința lui Hristos, majoritatea lor, atât bărbați cât și femei. Observați, [1.] Filip a propovăduit lucrurile privitoare la împărăția lui Dumnezeu, constituția acelei împărății, legile și rânduielile ei, libertățile și privilegiile ei și obligațiile sub care suntem cu toții de a fi supuși loiali ai acelei împărății; și a propovăduit numele lui Iisus Hristos, ca împărat al acelei împărății — numele Său, care este mai presus de orice nume. L-a propovăduit în puterea și influența sa poruncitoare — tot ceea ce prin care S-a făcut cunoscut. [2.] Oamenii nu numai că au dat atenție la ceea ce a spus, ci în cele din urmă au crezut, au fost pe deplin convinși că este de la Dumnezeu și nu de la oameni și s-au predat direcției și conducerii ei. Cât despre acest munte, pe care L-au închinat până acum pe Dumnezeu și au pus multă religie în el, acum erau la fel de dezvățați de el ca și cum ar fi fost legați de el și au devenit adevărații închinători, care se închină Tatălui în duh și în adevăr și în numele lui Hristos, adevăratul templu, Ioan 4,20-23. [3.] Când au crezut, fără scrupule (deși erau samariteni) și fără întârziere au fost botezați, au mărturisit deschis credința creștină, au promis să adere la ea și apoi, prin spălarea lor cu apă, au fost admiși solemn în comuniunea bisericii creștine și recunoscuți ca frați de către ucenici. Numai bărbații erau capabili să fie admiși în biserica iudaică prin circumcizie; dar, pentru a arăta că în Iisus Hristos nu este nici bărbat nici femeie (Gal. 3,28), ci amândoi sunt la fel de bineveniți la El, rânduiala inițiatoare este una de care femeile sunt capabile, căci ele sunt numărate cu Israelul spiritual al lui Dumnezeu, deși nu cu Israel după trup, Num. 1,2. Și de aici se deduce ușor că femeile trebuie admise la Cina Domnului, deși nu apare că au fost vreuna printre cei cărora le-a fost administrată prima dată. [4.] Aceasta a prilejuit mare bucurie; fiecare s-a bucurat pentru sine, ca acela din pildă care a găsit comoara ascunsă în ogor; și toți s-au bucurat pentru binele adus astfel cetății lor și că a venit fără opoziție, ceea ce cu greu s-ar fi întâmplat dacă Samaria ar fi fost sub jurisdicția preoților cei mai de seamă. Notați, Aducerea evangheliei într-un loc este tocmai materie de bucurie, de mare bucurie, pentru acel loc. De aceea, răspândirea evangheliei în lume este adesea profețită în Vechiul Testament ca difuzarea bucuriei printre neamuri: Să se bucure neamurile și să cânte de bucurie, Ps. 67,4; 1 Tes. 1,6. Evanghelia lui Hristos nu îi face pe oameni melancolici, ci îi umple de bucurie, dacă este primită așa cum trebuie; căci sunt vești bune de mare bucurie pentru tot poporul, Luca 2,10.
Considerați

Consideră

Henry încheie notând împrăștierea providențială a predicatorilor. 3. Care a fost efectul acestei persecuții: Au fost toți împrăştiați (v. 1), nu toți credincioșii, ci toți predicatorii, care au fost loviți în principal și împotriva cărora au fost emise mandate pentru a-i lua. Ei, amintindu-și regula Stăpânului nostru (când vă vor persecuta într-o cetate, fugiți în alta), s-au împrăștiat de comun acord prin regiunile Iudeii și ale Samariei; nu atât de mult de frica suferințelor (căci Iudeea și Samaria nu erau atât de departe de Ierusalim încât, dacă ar fi făcut o apariție publică acolo, așa cum au hotărât să facă, puterea persecutorilor lor i-ar fi atins curând acolo), ci pentru că au privit aceasta ca o indicație a Providenței pentru ei să se împrăștie. Lucrarea lor era destul de bine făcută în Ierusalim și acum era timpul să se gândească la nevoile altor locuri; căci Stăpânul le spusese că trebuie să fie martorii Săi în Ierusalim mai întâi, apoi în toată Iudeea și în Samaria și apoi până la marginile pământului (cap. 1,8) și această metodă o observă. Deși persecuția nu ne poate alunga de la lucrarea noastră, totuși ne poate trimite, ca un indiciu al Providenței, să lucrăm în altă parte. Predicatorii au fost toți împrăştiați în afară de apostoli, care, probabil, au fost îndrumați de Duhul să rămână la Ierusalim încă pentru o vreme, fiind, prin providența specială a lui Dumnezeu, protejați de furtună și prin harul special al lui Dumnezeu în stare să înfrunte furtuna. Au rămas la Ierusalim, ca să fie gata să meargă unde ajutorul lor era cel mai necesar de către ceilalți predicatorii care au fost trimiși să spargă gheața; așa cum Hristos le-a poruncit ucenicilor Săi să meargă în acele locuri unde El însuși intenționa să meargă, Luca 10,1. Apostolii au rămas mai mult timp împreună la Ierusalim decât s-ar fi crezut, ținând cont de porunca și comisionul dat lor, de a merge în toată lumea și de a face ucenici toate neamurile. Vezi cap. 15,6; Gal. 1,17. Dar ceea ce a fost făcut de evangheliștii pe care i-au trimis a fost socotit ca fiind făcut de ei. În cele din urmă, Henry subliniază triumful harului divin asupra înșelăciunii. [2.] Cât de puternică este puterea harului divin, prin care au fost aduși la Hristos, care este adevărul însuși și a fost, ca să zic așa, marele dezamăgitor. Prin acel har lucrând cu cuvântul, cei care fuseseră duși captivi de Satana au fost aduși la ascultare de Hristos. Unde Satana, ca un om tare înarmat, ținea posesiunea palatului și se credea în siguranță, Hristos, ca unul mai tare decât el, l-a deposedat și a împărțit prada; a dus captivitatea captivă și a făcut din aceia trofeele victoriei Sale pe care diavolul îi triumfase. Să nu disperăm de cei mai răi, când chiar și aceia pe care Simon Magul îi fermecase au fost aduși să creadă.
Răspunde
Unde în viața ta a deschis opoziția în mod neașteptat uși noi pentru mărturie? Cum provoacă bucuria descrisă în Samaria orice teamă pe care o poți avea despre împărtășirea evangheliei? În ce feluri te-ar putea invita Dumnezeu să ai încredere în scopurile Sale când planurile sunt întrerupte?
Roagă-te
Doamne milostiv, Tu întorci planurile vrăjmașilor în căi pentru Cuvântul Tău, împrăștiind poporul Tău să-L proclame pe Hristos, astfel încât cetățile să primească Evanghelia cu mare bucurie. Întărește-ne prin Duhul Tău să stăm tari în mijlocul opoziției și să semănăm sămânța mântuirii oriunde ne trimiți. Dovedește-Ți harul mai puternic decât orice înșelăciune și fă-ne grabnici să urmăm călăuzirea Ta în câmpuri noi, spre slava Ta. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →