← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 21 — cu Barnes

Ioan 21Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În orele liniștite ale dimineții timpurii ne întoarcem din nou la capitolul final al Evangheliei lui Ioan, unde Domnul înviat își întâlnește ai săi lângă mare. Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei oferă lumina constantă, verset cu verset, care a ghidat generații de cititori prezbiterieni și evanghelici. Cu atenție reverentă la text, Barnes urmărește ultimele instrucțiuni ale Domnului către Petru și biserică. Expunerea sa atentă ne invită să ascultăm din nou vocea care încă cheamă: 'Urmează-mă.'
Citește

Citire

Să citim capitolul 21 din Ioan în întregime, ascultând după Mântuitorul care restaurează, însărcinează și prevestește. Să citim încet, îngăduind fiecărei scene — năvoadele goale, focul de cărbuni, întrebarea întreită — să vorbească inimii. Duhul care l-a călăuzit pe apostol ne va călăuzi cu siguranță auzirea astăzi.
Studiu
Barnes deschide notele pentru acest capitol localizând scena. Versetul 1. Marea Tiberiadei - Numită și Marea Galileei, fiind situată în Galileea. Vezi notele la Matei 4:18. În acest loc Isus promisese să-i întâlnească, Marcu 14:28; Marcu 16:7; Matei 26:32; Matei 28:10. Această întâlnire cu Isus este doar menționată de Matei Matei 28:16 și este omisă de Marcu și Luca. Acesta este motivul pentru care Ioan relatează atât de amănunțit ce s-a întâmplat acolo. Galileea era un loc retras unde ei ar fi feriți de primejdie și era deci o situație sigură și convenabilă pentru Isus să-i întâlnească, pentru a le da ultimele instrucțiuni. În felul acesta - Astfel. În acest mod. Apoi se îndreaptă spre momentul recunoașterii pe țărm. Versetul 7. Deci acel ucenic pe care Isus îl iubea - Ioan, Ioan 13:23. Este Domnul - Era convins, poate, de minunea aparentă și privind mai atent la persoana celui care fusese mijlocul unui succes neașteptat și remarcabil. Haina sa de pescar - Haina sa superioară sau exterioară sau tunică, în deosebire de haina interioară sau tunică purtată direct pe piele. În cazul lui Petru poate fi făcută din materiale grosolane cum purtau de obicei pescarii sau cum purta Petru de obicei când era angajat în această îndeletnicire. Astfel de haine sunt obișnuite la oamenii acestei ocupații. Această haină exterioară probabil o pusese deoparte. Era gol - Era dezbrăcat, fără nimic pe el decât haina de dedesubt sau tunica. Cuvântul nu ne cere să presupunem un grad mai mare de goliciune decât acesta. Vezi nota la Marcu 14:51; de asemenea nota la 1 Samuel 19:24. S-a aruncat în mare - Cu ardoarea caracteristică, dorind să-și întâlnească din nou Domnul și să-și arate afecțiunea față de el. Apoi examinează întrebarea îndreptată a Domnului către Petru. Versetul 15. Mă iubești mai mult decât aceștia? - Există o ușoară ambiguitate aici în original, ca și în traducerea noastră. Cuvântul aceștia poate fi la genul neutru și se referă la aceste lucruri: barca sa, uneltele sale de pescuit și îndeletnicirile sale; sau poate fi la masculin și se referă la apostoli. În primul sens ar însemna: 'Mă iubești mai mult decât iubești aceste obiecte? Ești acum dispus, din dragoste pentru mine, să le părăsești pe toate acestea și să mergi și să propovăduiești evanghelia mea la neamurile pământului?' În celălalt sens, care este probabil sensul adevărat, ar însemna: 'Mă iubești mai mult decât acești alți apostoli mă iubesc pe mine?' În această întrebare Isus se referă la mărturisirea de atașament superior față de el pe care Petru o făcuse înainte de moartea sa Matei 26:33; 'Chiar dacă toți se vor poticni din pricina ta, eu niciodată nu mă voi poticni.' Compară Ioan 13:37. Barnes continuă desfășurând înțelesul poruncii întreite. Versetul 17. A treia oară - Este probabil ca Isus să fi pus această întrebare de trei ori pentru că Petru îl tăgăduise de trei ori. Astfel îl mustra cu blândețe de greșeala sa și îi amintea de păcatul său, în timp ce îl însărcina solemn să fie credincios și vigilent în împlinirea îndatoririlor slujbei pastorale. Motivul pentru care Mântuitorul s-a adresat lui Petru în acest mod a fost fără îndoială pentru că tocmai îl tăgăduise - dăduse un exemplu cât se poate de trist al instabilității și slăbiciunii credinței sale și al înclinării sale de a cădea. Cum fusese astfel de seamă în a-l părăsi, a folosit această ocazie pentru a-i da o însărcinare specială și pentru a-i asigura ascultarea viitoare. De aceea a administrat însărcinarea astfel încât să-i amintească de greșeala sa; și l-a făcut atât de de seamă încât să arate grija Mântuitorului ca, de acum înainte, să nu fie lăsat să-și dezonoreze chemarea înaltă.
Considerați

Considerare

Barnes încheie tratarea restaurării lui Petru subliniind efectul durabil al cuvintelor Mântuitorului. Aceeași însărcinare, în substanță, o dăduse cu alte ocazii apostolilor Matei 18:18 și nu există nici cea mai mică dovadă aici că Hristos a intenționat, așa cum pretind papistașii, să dea lui Petru vreo întâietate sau preeminență specială în biserică. Însărcinarea către Petru a izvorât, în mod evident, din actul său de seamă și trist de a-l tăgădui și a fost mijlocul blând și tandru folosit de un Mântuitor credincios pentru a-l feri de acte similare în primejdiile și încercările viitoare ale vieții. Este demn de remarcat că mustrarea a fost eficace. De acum înainte, Petru a fost unul dintre cei mai fermi și neclintiți dintre toți apostolii și astfel a justificat pe deplin apelativul de stâncă pe care Mântuitorul i-l dăduse prin anticipare. Vezi notele la Ioan 1:42. Încheie secțiunea reflectând asupra felului morții lui Petru care avea să-L glorifice pe Dumnezeu. Versetul 19. Prin ce moarte... - În aceste cuvinte sunt implicate două lucruri: 1. Că Petru va muri o moarte violentă; și 2. Că moartea sa va fi de așa fel încât să-L onoreze pe Dumnezeu. Anticii spun că Petru a fost răstignit la Roma, cam la 34 de ani după aceasta, cu capul în jos. Clement spune că a fost dus la răstignire împreună cu soția sa și a susținut-o în suferințele ei îndemnând-o să-și amintească de exemplul Domnului ei. Adaugă de asemenea că a murit, nu cum mureau filozofii, ci cu o speranță fermă în cer și a îndurat cu răbdare durerile crucii (Strom. vii.). Această declarație a Mântuitorului a fost fără îndoială continuu înaintea minții lui Petru și până în ceasul morții sale a menținut cea mai mare statornicie și credincioșie în cauza sa, justificând astfel apelativul pe care Domnul Isus i l-a dat - o stâncă.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în îndatoririle mele prezente mai aștept încă direcția clară a Domnului? 2. Cum m-a încurajat restaurarea răbdătoare a lui Petru de către Mântuitor după propriile mele eșecuri? 3. Ce singur act de ascultare îmi cere astăzi Hristos cel înviat?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse plin de har, care i-ai întâlnit pe ucenicii tăi la revărsatul zorilor și l-ai restaurat pe cel ce te tăgăduise, întâlnește-ne din nou în Cuvântul tău. Dă-ne smerenia lui Petru ca să răspundem: 'Doamne, știi că te iubesc' și curajul de a-ți hrăni mielușeii. Ferește-ne de curiozitatea deșartă despre calea altuia și fixează-ne privirile pe chemarea: 'Urmează-mă pe mine.' Duhul care i-a călăuzit pe apostoli să ne călăuzească pașii până când te vom vedea față în față. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →