← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Proverbele

Proverbe 13-14 — cu Maclaren

Proverbele 13-14Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolelor 13 și 14 din Proverbe, Maclaren explorează inversările surprinzătoare dintre bogăția aparentă și sărăcia adevărată, precum și rodnicia liniștită a muncii umile și credincioase. Perspectivele sale ne invită să ne examinăm propriile inimi înaintea lui Dumnezeu și să îmbrățișăm bogățiile care vin doar prin nevoia recunoscută și administrarea diligentă. Lăsați aceste cuvinte antice, proaspăt explicate, să ne modeleze perspectiva astăzi.
Citește

Citire

Luați câteva clipe liniștite pentru a citi Proverbe 13 și 14 încet și cu rugăciune. Observați contrastele repetate dintre înțelept și nebun, bogat și sărac, diligent și leneș. Lăsați Duhul să evidențieze fraze care vorbesc despre sezonul vostru actual. În timp ce citiți, cereți Domnului să vă pregătească inima pentru adevărurile mai profunde pe care Maclaren le dezvăluie din aceste capitole.
Studiu
Maclaren începe prin a prezenta contrastul proverbei dintre bogăția aparentă și cea reală. Acum, nu presupun că autorul acestei proverbe i-a atașat vreun fel de morală în mintea sa. Este pur și simplu o notă a unei observații extrase dintr-o experiență vastă; și dacă a vrut să învețe vreo lecție prin ea, presupun că nu era nimic mai mult decât că, în privința banilor, ca și în alte lucruri, ar trebui să evităm extremele și să încercăm să arătăm ceea ce suntem și să fim ceea ce părem. Dar, deși astfel nu consider că există vreun fel de lecție morală sau religioasă în mintea scriitorului, pot îndrăzni, poate, să iau această zicală ca fiind o ilustrare pitorească, punând în mod viu anumite mari adevăruri care se aplică în toate domeniile vieții și care își găsesc cea mai înaltă aplicare în privința creștinismului și a relației noastre cu Iisus Hristos. Și acolo, 'există unul care se preface bogat, și totuși nu are nimic; și există unul care se preface sărac, și totuși' - sau s-ar putea spune, poate, de aceea - 'are mari bogății'. Din acest punct de vedere doresc să privesc cuvintele în acest moment. Trebuie să încep prin a vă reaminti, I. Sărăcia noastră universală. Maclaren examinează apoi omul care se preface bogat, dar nu posedă nimic. 'Există unul care se preface bogat, și totuși nu are nimic.' Aceasta descrie cu acuratețe tipul de om despre care există mii; dintre care există zeci care mă ascultă în acest moment; care ignoră dependența și nu este conștient de păcat și astfel se plimbă cu satisfacție mulțumită de sine, și nu știe nimic despre adevărata sa condiție. Nu există nimic mai tragic - și așa ar fi văzut dacă nu ar fi atât de comun - decât ca un om, încărcat, așa cum suntem fiecare dintre noi, cu o povară de rău de care nu ne putem scăpa, să se considere totuși că posedă merite, virtuți, haruri, care ar trebui să îi asigure admirația semenilor săi sau, cel puțin, să îl scutească de critica lor și pe care le consideră, când se gândește la ele deloc, că ar putea asigura aprobarea lui Dumnezeu. 'Înșelăciunea păcatului' este una dintre puterile sale cele mai mari. Maclaren se îndreaptă apoi spre fericirea celui care se preface sărac și astfel câștigă mari bogății. 'Există unul care se preface sărac și totuși' - sau, variat, expresia este, 'de aceea are mari bogății.' Iisus Hristos a ridicat gândurile din textul meu în regiunea în care încerc să le aduc, când în prima dintre toate Fericirile, așa cum sunt numite, 'Și-a deschis gura și a zis: Fericiți cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor.' Sărac și, prin urmare, proprietar al unei împărății! Acum nu trebuie, în acest stadiu al predicii mele, să insist asupra faptului că acea conștiință a sărăciei este singura atitudine potrivită pentru oricare dintre noi să adoptăm în fața celor două fapte cu care am început, faptul dependenței noastre și faptul păcătoșeniei noastre. Ce absurditate pare pentru un om despre care aceste două lucruri sunt adevărate, că, așa cum am spus, a început cu un capital împrumutat și a contractat doar datorii mai mari în tranzacțiile sale, să mai rămână vreun punct de sprijin în propria sa estimare pe care să poată sta și să pretindă că este altceva decât săracul care este. O! fraților, dintre toate halucinațiile pe care ni le punem asupra noastră încercând să credem că lucrurile sunt așa cum dorim, nu există una mai subtilă, mai obstinată, mai profund periculoasă decât aceasta, ca un om plin de rău să fie atât de ignorant de răul său încât să spună, ca acel fariseu din parabola Domnului nostru, 'Îți mulțumesc că nu sunt ca alți oameni. Dau zeciuială... Mă rog... Sunt cutare, cutare și cutare lucru; nu ca acel vameș nenorocit de acolo.' Da, aceasta este atitudinea potrivită pentru noi: 'Nu a vrut nici măcar să-și ridice ochii spre cer.'
Considerați

Considerare

Maclaren încheie prin a aplica principiul la cultivarea diligentă a micilor proprietăți. Palestina era o țară a micilor proprietari țărani, iar instituția Jubileului era menită să prevină achiziționarea de mari moșii de către vreun israelit. Consecința, așa cum era intenționat, a fost un nivel de prosperitate modestă. 'Cultivarea săracului', gospodăria atentă și diligentă a omului care avea doar un mic petic de pământ de îngrijit, a umplut hambarele Țării Sfinte. De aici a apărut proverbul textului nostru. Păstrează imaginea condițiilor economice în care a luat naștere și este capabil de, și este menit să aibă, o aplicare la toate formele și domeniile de muncă. În toate este adevărat că majoritatea rezultatelor recoltate se datorează, nu marilor munci ale celor puțini, ci trudelor mărunte, neobservate ale celor mulți. Slujirea mică este slujire adevărată, iar agregatul unor astfel de produce recolte mari. Gospodăria cu sapa scoate cel mai mult din pământ. Alocația de jumătate de acru a muncitorului este în general mai prolifică decât media moșiei scutierului. Se poate face mult din daruri slabe, resurse mici și oportunități limitate dacă sunt cultivate cu grijă, așa cum ar trebui, și așa cum slăbiciunea lor ar trebui să stimuleze cultivarea lor.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră simțiți tentația de a părea bogați în timp ce știți că sunteți săraci spiritual? Cum ar putea recunoașterea dependenței și păcătoșeniei voastre să deschidă ușa bogățiilor adevărate pe care Hristos le oferă? În ce mică zonă de responsabilitate vă cheamă Dumnezeu la cultivare diligentă mai degrabă decât la neglijare?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, venim înaintea Ta recunoscând sărăcia noastră universală și profunda noastră nevoie de harul Tău. Dezbracă orice iluzie de autosuficiență și învață-ne fericirea de a fi săraci în duh. Dă-ne smerenia de a primi bogățiile care sunt ale noastre doar în Hristos. Întărește-ne să cultivăm cu credincioșie micile parcele pe care ni le-ai încredințat, știind că Tu aduci rod mult din diligenta umilă. Fie ca viețile noastre să arate paradoxul evangheliei: golite de sine, dar umplute de abundența Ta. În numele lui Iisus, Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →